11,041 matches
-
cît despre publicația serioasă, gen Le Monde, tirajele sale rămîneau mici. Presa de provincie își vede, la rîndul său, titlurile (n cre(tere în marile orașe, cu o netă preponderență la stînga. Ziarele pariziene care asigurau încă 50% din piața cotidienelor, în 1939, și-au v(zut redus( partea (n mod considerabil; 39% în 1946, 35% în 1952, 30% în 1981. 3. Criza dintre 1947 și 1953. Această creștere a numărului ziarelor era, din punct de vedere economic, nesănătoasă. Criza a
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
la 15 F în octombrie 1951, legată de mărirea costurilor de fabricație, ridicarea prețului hîrtiei și creșterea numărului de pagini, toate acestea au antrenat o scădere a tirajelor (9,6 milioane de exemplare numai în 1952) și a numărului de cotidiene (14 la Paris și 117 în provincie în 1952). Printre publicațiile supraviețuitoare, multe și-au scăzut tirajul: în timp ce France-Soir atingea 750.000 de exemplare, Le Parisien libéré 500.000, Le Figaro și L'Aurore 320.000, presa politică pierdea cititorii
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
din 26 august 1944 asupra statutului întreprinderilor de presă. Ea a fost puțin temperată prin creșterea ajutoarelor statului și prin dezvoltare sistemului cooperativ pentru gestionarea serviciilor de interes comun. În această perioadă de stabilitate a prețului de vînzare, disparițiile de cotidiene au fost rare iar eșecul tentativelor de lansare de noi ziare a constituit indicele unui anumit echilibru de piață. Tirajul cotidienelor a urcat din nou încet la 11,4 milioane în 1954. În provincie, marile regionale și-au asigurat monopolul
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
sistemului cooperativ pentru gestionarea serviciilor de interes comun. În această perioadă de stabilitate a prețului de vînzare, disparițiile de cotidiene au fost rare iar eșecul tentativelor de lansare de noi ziare a constituit indicele unui anumit echilibru de piață. Tirajul cotidienelor a urcat din nou încet la 11,4 milioane în 1954. În provincie, marile regionale și-au asigurat monopolul iar la Paris, în timp ce Le Figaro și-a menținut tirajul la 500.000 de exemplare, iar L' Aurore aproape a atins
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
France-Soir depășea un milion, iar Le Parisien libéré încerca să atingă 900.000. Le Monde depășea 200.000 de exemplare. În presa periodică creațiile și succesele erau numeroase. Jours de France se lansa în 1954. L'Express, creat în 1953, cotidian în 1956 pentru un timp, își găsea locul pe piața periodicelor politice, în timp ce, Le Canard enchaîné, reapărut în 1944, depășea 200.000 de exemplare. 5. Stagnarea (1958-1967). După 1954 situația economică a presei franceze pare să se fi agravat. Modernizarea
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
însă frînată prin rezistența muncitorilor, a fost de-abia începută în cîteva întreprinderi. Tirajele au stagnat sau chiar au scăzut pentru unele dintre titlurile cele mai importante. Această stagnare este, în parte, pusă pe seama creșterii prețului de vînzare care, pentru cotidiene, a trecut de la 15 F în 1957 la 40 de centime în 1967, și, poate, pe seama creșterii audienței televiziunii. Dacă marile publicații regionale și-au consolidat pozițiile și și-au accelerat cel mai adesea difuzarea, cea mai mare parte a
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
adesea difuzarea, cea mai mare parte a ziarelor pariziene, cu excepția lui Figaro și mai ales a lui Monde ale căror tiraje depășeau 400.000 de exemplare, în 1967, au avut multe greutăți pentru a-și menține difuzarea. Cît despre formula cotidianului de format mic, încercată de Paris-Jour în 1958 și de le Parisien libéré în 1965, ele nu au obținut un succes comparabil cu cel al tabloids-urilor anglo-saxone. Transformările au fost notabile mai ales în privința periodicelor, în special, reînnoirea lui l
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
Express după 1964, succesul magazinelor pentru tineri, de radio-televiziune, dezvoltarea publicațiilor lunare specializate și a publicațiilor în fascicole... Anul 1968 și crizele de atunci au deschis o nouă perioadă: cea a incertitudinilor. Creșterea constant( a costurilor, erodarea audienței globale a cotidienelor poate fi prea ușor opusă creșterii audienței televiziunii, diversificării crescute a publicațiilor periodice, continuării procesului de diminuare a numărului de titluri (203 cotidiene în 1946, 111 în 1960, 86 în 1974) care au determinat multe temeri. Mișcarea în favoarea stabilirii unui
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
atunci au deschis o nouă perioadă: cea a incertitudinilor. Creșterea constant( a costurilor, erodarea audienței globale a cotidienelor poate fi prea ușor opusă creșterii audienței televiziunii, diversificării crescute a publicațiilor periodice, continuării procesului de diminuare a numărului de titluri (203 cotidiene în 1946, 111 în 1960, 86 în 1974) care au determinat multe temeri. Mișcarea în favoarea stabilirii unui statut specific întreprinderilor de presă a continuat, stimulată prin revendicările "societății redactorilor" care reclamau pentru ziariști dreptul de participare la elaborarea politicii redacționale
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
oficine specializate și răspîndite (n r(ndul claselor bogate. Actuarii, care le redactau, erau veritabili jurnaliști. China cunoaște, la Curtea din Pekin, (nc( de la sfîrșitul secolului al IX-lea, un jurnal, Kin Pau, lunar, apoi săptămînal începînd cu 1361 și cotidian din 1830. 3 Beaumarchais a stigmatizat cu multă vervă în Nunta lui Figaro acest regim al controlului excesiv: "Cu condiția ca eu să nu scriu nici despre autorități, nici despre culte, nici despre politică, nici despre oamenii locului, nici despre
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
1788, se tip(reau 0,4 exemplare la o mie de locuitori, 1,3 în 1812, 3 în 1832, 8 în 1862, 25 în 1867, 37 în 1870, 73 în 1880, 244 în 1914, 26 în 1939. 5 Pe ansamblul cotidienelor, în Franța se tipăreau, în 1788, 0,4 exemplare pentru 1000 de locuitori, 1,3 în 1812, 3 în 1832, 8 în 1862, 25 în 1867, 37 în 1870, 73 în 1880, 244 în 1914, 261 în 1939. 6 În
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
În esență, presa scris( căuta să reducă și să întîrzie emiterea de reportaje și mai ales de reportaje sportive, să reducă numărul și durata buletinelor de știri și să întîrzie intrarea lor în emisie pînă după ora la care majoritatea cotidienelor erau vîndute. Per total, aceste tentative nu au avut decît efecte limitate și temporare. Totodată, presa scris( se interesa direct de lansarea stațiilor de radio, mai ales în Statele Unite și în Franța (Le Petit Parisien controla Poste Parisien; L'Intransigeant
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
milioane în Germania și 5,2 milioane în Franța. 7 Lunga grevă a tipografilor parizieni din noiembrie 1919 a marcat prima mare etapă a revendicărilor Federației Cărții. Ea a servit drept lecție atît muncitorilor din domeniu, cît și patronilor. 8 Cotidienele se vindeau cu 10 centime în 1917, 15 în 1919, 20 în 1920, 25 în 1925, 30 în 1936, 40 în 1937, 50 în 1938, 1F în 1941. Toate creșterile au fost urmate de o scădere sensibilă a vînzărilor, parțial
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
Până la punctul culminant, când două dintre cele patru persoane aflate pe scenă urinează, sala s-a cam înjumătățit. Nu o să îi acuz pe cei care au părăsit sala de prejudecăți. Sunt convinsă că, așa cum am citit o observație într-un cotidian central, Jérôme Bel nu i-a lăsat indiferenți nici pe români. Spectacolul nu e ușor de urmărit, nici de digerat. Dacă reușești să treci peste goliciunea unor corpuri nu tocmai tinere și nu tocmai perfecte, peste grotescul unor gesturi - de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
de claritate blurată în forma și conceptul spectacolului. Corpul lui, foarte vag luminat, se mișcă exact ca o umbră indecisă într-un spațiu de imprecizii relevante pentru ce are coregraful de spus. Mișcarea începe stilizat, iar în secunda următoare atinge cotidianul ca și cum corpul ar fi o țeavă prin care cornetele gesturilor sunt trase într-un fel și devin pe parcurs dezbrăcate de orice estetism. Fieroiu filtrează perfect punctul în care ajungi să-ți transpui corpul și punctul în care te întorci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
povestească odată ce gândiri spuse sau scrise a văzut în cele peste 200 de file. Mă gândesc că momentul cel mai potrivit ar fi aniversarea numărului 2.000. Nu vă grăbiți a zâmbi. Dacă ne apucă nebunia și ne transformăm în cotidian de literatură, asta s-ar putea întâmpla prin toamna lui 2009. 1 Dovadă sigură că Bega-Bahlui poate deveni oricând canal navigabil; un vis: să iei vaporașul de la terasa Flora din Timișoara și, zvârrrr, să nu te oprești decât la mall
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
să mențină pe linia de plutire un Titanic electronic sună la fel de tâmpit ca și tradiționala întrebare cu mănăstirea, piciorul și ciuperca. M-a lovit acest subiect tocmai astăzi pentru că am aflat, din cronica de televiziune a colegului Alin Ionescu de la „Cotidianul“, că postul Kanal D a făcut cinci luni de la lansare. Evident, în povestirea de mai sus nu e vorba nici o secundă despre canalul turcesc care, de un timp încoace, a apărut și în România. Și, la fel de evident, între povestea televiziunii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
care o dau, cațavencian, anonimă, și cea al trustului Dogan nu există aproape nici o similaritate. Singurul lucru care le unește este, însă, eșecul. În primul caz avem de-a face, n-ar fi exclus!, cu un eșec programat, după moda cotidienelor locale care apăreau cândva o dată la patru ani și ardeau la fel de repede ca fluturii de noapte. Povestea eșecului Kanal D se rezumă extrem de simplu: e foarte greu să ai succes pe un segment de piață în care trustul Pro și-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
găsi drumul optim dinspre „cel mai bun“ spre „cel mai prost“. Putem totuși să ne mândrim: la acest capitol suntem, indiscutabil, pe primul loc în Europa. Românii e deștepți Radu Pavel Gheo Noi și capra bulgarului Cam ce scriu vara cotidienele noastre? Printre altele, iată, că, „... după ce au dat lovitura cu turismul, vecinii noștri ăbulgarii - n. meaț au găsit o idee cât se poate de originală pentru a scăpa de casele vechi, părăginite. Le-au botezat «case de vacanță» și apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
departe nu toată lumea muzicală este supărată pe Elveția, pe vameșii și „duhoarea“ băncilor sale asemenea familiei de muzicieni a lui Cristian Teodorescu. În cazul ei, dacă lucrurile stau atât de negru cum mi se explică în pagina unui blog atașat „Cotidianului“, singura sugestie ar fi ca băieții să renunțe la orice bursă din partea elvețienilor și, în semn de protest, să nu mai concerteze la Geneva. Dar, vă spuneam, nu toată lumea e așa de supărată și un violonist de talia lui Vadim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Comisia Uniunii Europene 57-58, 80, 91, 100, 107 Consiliul Europei 106 Constantinescu, Emil 54-56, 58, 67 Constanța 68 „Contractul cu România” 55, 73 Convenția Democratică din România (CDR) 54, 61, 72-73, 124 Coposu, Corneliu 46 Cornea, Doina 79 Cornu 85 Cotidianul, ziarul 61 Cozmâncă, Octav 83, 121-122 D Dămăroaia 11, 12, 31 Diaconescu, Ion 61 Donbass 50 22, revista 78 Dubåek, Alexander 21 E Elțîn, Boris 50 F Focșani 83 Fondul Monetar Internațional (FMI) 19, 55, 57, 64-66, 82 Fondul Național
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
XVIII-lea, presa se dezvoltă în Franța (350 de titluri din 1631 pînă în 1789) și mai ales în Anglia, favorizată de un regim de relativă libertate. În afară de două încercări scurte în 1660 (una la Leipzig, cealaltă la Londra), primul cotidian a apărut la Londra în 1702 și abia în 1777 la Paris. IV. Ilustrația în timpul gravurii taille-douce 1. Secoul al XVI-lea. Gravura taille-douce se impune în ilustrația cărții în cursul celei de a doua jumătăți a secolului. Editura din
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
merită o atenție aparte în Anglia (în 1989, 22 527 000 de exemplare pentru presa cotidiană), în Statele Unite (în 1990, 62 649 000 de exemplare pentru presa cotidiană, 62 000 800 pentru cea de duminică) și în Japonia, unde tirajul cotidienelor a trecut, din 1950 pînă în 1990, de la 27 la 71 de milioane. În ce privește presa cotidiană franceză, ea descrește regulat începînd din 1969: 1827: "Le Constitutionnel": 20 000; "Le Journal des Débats": 12 000; "La Quotidienne": 6 500; 1848: "La
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Quotidienne": 6 500; 1848: "La Presse" (de Emile de Girardin): 63 000; 1865: "Le Petit Journal" de 1 bănuț (de Moďse Millaud): 260 000; 1892: "Le Petit Journal": 1 milion; 1913: "Le Petit Parisien": 1 milion și jumătate; 1968: ansamblul cotidienelor: 12 073 000; 1979: ansamblul cotidienelor: 10 509 000; 1989: ansamblul cotidienelor: 9 921 000 (din care 7 093 000 pentru provincie). Acest declin este specific mai ales presei pariziene, cea din provincie aproape menținîndu-și tirajele. Fenomenul nu se datorează
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de Emile de Girardin): 63 000; 1865: "Le Petit Journal" de 1 bănuț (de Moďse Millaud): 260 000; 1892: "Le Petit Journal": 1 milion; 1913: "Le Petit Parisien": 1 milion și jumătate; 1968: ansamblul cotidienelor: 12 073 000; 1979: ansamblul cotidienelor: 10 509 000; 1989: ansamblul cotidienelor: 9 921 000 (din care 7 093 000 pentru provincie). Acest declin este specific mai ales presei pariziene, cea din provincie aproape menținîndu-și tirajele. Fenomenul nu se datorează numai concurenței noilor mijloace de comunicare
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]