7,275 matches
-
tot critică. Atât și nimic mai mult. Această mentalitate strict actualistă a fost (să zicem că a fost) întreținută și chiar intens cultivată de scriitorii care au deținut importante poziții culturale și editoriale sub vechiul regim. Ce trebuia să scrie cronicarul literar? Despre ei. în primul rând despre ei. Sintezele erau, de facto, respinse, depreciate, deoarece ele introduc în mod inevitabil o altă ierarhie, care mai totdeauna nu-i avantajează. Aceleași cercuri au împiedicat, și din aceleași motive, mult timp, reeditarea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
totul ocazional cursuri universitare de teoria literaturii, catedrele de teoria literaturii au lipsit, pentru ca în ultimele decenii aceste 244 Adrian Marino discipline să fie complet absente, paralizate sau socializate, unde să se formeze viitorii cercetători în acest domeniu? Iar cum cronicarii literari cu studii universitare n-au primit în nici un fel o astfel de informație și formație, nu poate fi de mirare foarte slabul ecou, în publicistică, al lucrărilor de teorie literară, îndeosebi românească. De fapt, primul estetician literar român notabil
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și... cinism obligat. Epoca a fost plină de contradicții de acest gen și nu numai în perioada proletcultistă. Analizăm doar un simplu comportament și un context cultural și nu facem polemică ieftină și în definitiv facilă. Iată, de pildă, cazul cronicarului literar, care are o opinie personală și perfect legitimă (negativă), într-o săptămână și apoi este efectiv obligat să se dezmintă și să scrie săptămâna viitoare, în sens exact contrar, despre același autor. Și nu o dată. Dar marele vinovat este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
enorm de noile media. Pluralismul opiniilor devine o realitate obiectivă, o necesitate și un stil publicistic inevitabil. Autoritatea unică a dispărut. Și este bine că a dispărut. Și, apoi, despre ce autoritate critică mai poate fi vorba în cazul unui cronicar literar, urmărit, să presupunem, cu generozitate, de o mie-două de cititori fideli, când o discuție la TV, despre aceeași carte recenzată anterior este urmărită de cel puțin două-trei milioane de spectatori? Iar caracterizarea televizată este mai totdeauna diferită sau diametral
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
spectatori? Iar caracterizarea televizată este mai totdeauna diferită sau diametral opusă? Azi, reputațiile nu se mai fac numai în redacții (unde succesul de stimă încă n-a dispărut), ci la radio și mai ales la TV. în orice caz, mitul cronicarului ce pretinde a fi singurul abilitat să enunțe judecăți absolute și definitive, să fixeze singur valoarea literară, a apus definitiv. Noile condiții ale vieții și publicității literare reclamă un alt gen de cronică: informativă și, în sens bun, publicitară. Din
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai adevărat. Dar o anume infatuare și morgă publicistică, atunci când pretinde că doar ea, mai ales, în ipoteza comentatorului politic, ar deține singură adevărul, se cere corectată și adusă, pe cât posibil, pe o linie mediană, acceptabilă, de echilibru. De cazul cronicarului literar (pe care nu-l mai citește, azi, de fapt mai nimeni), adept al mitului, cu totul perimat, că doar el singur stabilește valoarea unei opere literare, am mai amintit. O astfel de mentalitate a fost propagată, în perioada dictatorială
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ultima mea carte. Restul ar avea extrem de mică importanță. Un izvor mai îndepărtat și mult mai stimabil a fost și mentalitatea strict actualistă a lui E. Lovinescu. Acesta (cum s-a și observat de altfel) are de la început mentalitatea unui cronicar și a creat cronicari (G. Călinescu). Specie utilă, repetăm, în limitele sale specifice, dar, în nici un caz, supremul ideal critic. Necesitățile economice moderne (repetăm) transformă tot mai mult cronica în informație și publicitate, la cel mai înalt nivel posibil. Altfel
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ar avea extrem de mică importanță. Un izvor mai îndepărtat și mult mai stimabil a fost și mentalitatea strict actualistă a lui E. Lovinescu. Acesta (cum s-a și observat de altfel) are de la început mentalitatea unui cronicar și a creat cronicari (G. Călinescu). Specie utilă, repetăm, în limitele sale specifice, dar, în nici un caz, supremul ideal critic. Necesitățile economice moderne (repetăm) transformă tot mai mult cronica în informație și publicitate, la cel mai înalt nivel posibil. Altfel spus, să dea cititorilor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Paris, dacă a mai fost la Viena. Știm deja (să tot fie vreo 25 de ani de când știm) cine va răspunde. Conștient de rătăcirile istoriei, constrânsă uneori să se retragă în rafturile bibliotecilor, poetul de ieri și de azi, cronicarul sentimentelor autentice și al paradoxurilor interioare nu uită că istoria își are propria muză, nu uită că istoria conjugă cel mai des verbul « a fi »la toate timpurile, dar rămâne fidel priorităților sale statornice, care, odată exprimate în acea Ars
Un cruciat al metaforelor. Omagiu poetului Daniel Corbu by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83588_a_84913]
-
DIACONESCU, Romulus (2.X.1942, Bălănești, j. Gorj - 28.II.2003, Craiova), prozator și cronicar dramatic. Este fiul Leonorei (n. Pătrășcoiu) și al lui Sebastian Diaconescu, funcționar. A urmat școala elementară în Bălănești, Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu (1956-1960) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1960-1965). A devenit doctor în teatrologie cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
Teatrul”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Spirit românesc”. Rezultat al unor călătorii în țară și în străinătate, reportajele reunite sub titlul Timpul din ziduri se remarcă prin observațiile la fața locului, completate cu o amănunțită documentare. Spații teatrale (1979) anunță un veritabil cronicar dramatic, consacrat prin următoarele volume. Sunt analizate, în acest volum, dramaturgia lui Paul Anghel, Marin Sorescu, precum și „câțiva teatrologi”: Valeriu Râpeanu, Valentin Silvestru, I. Zamfirescu, N. Barbu, I. Cocora, Al. Olaru ș.a. D. face și cronici de spectacole, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
Într-o epocă de dezbateri literare intense, când valorile sunt contestate cu sau fără argumente estetice, D. publică volumul Condiția umană în dramaturgia postbelică (2002), o dezvoltare a tezei sale de doctorat și, în același timp, încoronare a activității de cronicar dramatic. Este analizată aici, cu pertinență și obiectivitate, dramaturgia lui Horia Lovinescu, Teodor Mazilu, Marin Sorescu, D. R. Popescu. În viziunea comentatorului, Horia Lovinescu se situează între realism și construcția de idei, la Teodor Mazilu este sesizată satira ca meditație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
Frédéric (29.III.1849, Tonnerre, Franța - 30.IV.1907, București), ziarist și cronicar dramatic. Gazetar francez cu studii de drept, fondator al unei publicații literare, „L’Avenir” (1868), colaborator la ziarele „Le Gaulois”, „Le Figaro” și redactor la „La Cloche” și „Le Corsaire” (în ale cărui pagini era prezent și Baudelaire), D. publică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
servicii conservatorilor. Semna cu pseudonimele Carillon, Fantasio, Lear, Cinel. Numeroasele tălmăciri din literatura franceză, care apar fără indicarea traducătorului în „Cimpoiul”, revista scoasă de el din 1882, îi aparțin fără îndoială. Din bogată activitate publicistica desfășurată în România, contribuția de cronicar dramatic (la „Românul”, între 1875 și 1880, la „Cimpoiul”, din 1882) trece în prim-plan, desi numele lui este legat îndeobște de rolul de detractor al lui I.L. Caragiale. Într-o cronică din „Românul” (1879), dramaturgul era acuzat de imoralitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
rămâne contradictorie. Pe de o parte, el proclama că „un teatru național se naște din nevoile poporului”, pe de alta, îl considera loc de „petrecere, odihnă intelectuală, uitare”. Aprecia că binevenită influență traducerilor și localizărilor asupra unei dramaturgii tinere, dar, cronicar de formație clasicista, privilegia capodoperă, recomandând marele repertoriu universal: Shakespeare, Molière, Hugo. De o analiză nuanțata se bucură interpretările shakespeariene datorate trupelor Rossi și Salvini. Cultură, finețea judecății de valoare privind jocul actorilor - voce, dicție, mișcare scenica - sunt partea cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
marele repertoriu universal: Shakespeare, Molière, Hugo. De o analiză nuanțata se bucură interpretările shakespeariene datorate trupelor Rossi și Salvini. Cultură, finețea judecății de valoare privind jocul actorilor - voce, dicție, mișcare scenica - sunt partea cea mai rezistentă a activității sale de cronicar. El judeca spectacolul ca entitate. Pe V. Alecsandri îl prețuia pentru „frumusețea senina”, clasică a operei, pentru fantezie și lirism, însă nu fără temei a formulat într-o amplă cronică din „Românul” consacrată piesei Despot-Vodă rezerve cu privire la construcția și la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
1. Evoluția categoriilor profesional-intelectuale, secolele XVII, XVIII, XIX Categorii profesionale Sec. XVII Sec. XVIII Sec. XIX Profesori, învățători 3.2% 46.9% 46.1% Autori carte didactică 0.3% 1.2% 17.9% Traducători 4.1% 3.1% 14.7% Cronicari, istorici 2.6% 2.9% 8.7% Filologi, filosofi, folcloriști 0.5% 0.2% 17.0% Scriitori 1.5% 0.8% 13.1% Copiști 8.8% 32.5% 0.4% Diac, uricar, grămătic 60.8% 5.1% 0.0% Patroni
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
volume de specialitate. Preocupat și de cercetarea culturii și istoriei românești, Graur descoperă la Karlsbad o autobiografie a lui Gheorghe Asachi pe care o semnalează publicului. Adrian Verea (1876-1944), medic ORL cu un doctorat la Paris, este și poet, dramaturg, cronicar de teatru, publicist 84. Cea mai reprezentativă categorie profesional-intelectuală nord-moldovenească este conturată de către cadrele didactice, nu atât prin numărul lor, cât prin implicarea în viața culturală și politică a zonei. Profesorii se disting ca inițiatori și animatori culturali, majoritatea instituțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de tot râsul. Prost crescuți, copiii sunt răzgâiați și obraznici (D-l Goe, Vizită). Avocați malonești, magistrați influențabili (Justiție, Art. 214), provinciali naivi, dezorientați și țâfnoși (Telegrame), gazetari în goană după senzațional (Boris Sarafoff!...), de tipul lui Caracudi (Reportaj), izmeniți cronicari mondeni (Edgar Bostandaki, din High-life) completează galeria. Nu e nimic „enorm” sau „monstruos” în toată această forfoteală, decât, poate, faptul că intensitatea grotescului îi proiectează, uneori, într-un elucubrant piramidal. Așa cum comediile își concentrează virtuțile mai ales în limbaj, schițele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
SECȚIA IAȘI. Prezența lui Lăpușneanu pe reversul acestei medalii se leagă de faptul că „de la a doua domnie a lui Alexandru Vodă Lăpușneanu au început a se așeza mai cu temei în scaun la Iași”, așa cum consemnează, după tradiția populară, cronicarul Neculce în O samă de cuvinte. Cercetarea istorică acceptă ideea că în 1564 Lăpușneanu a dărâmat din ordinul turcilor „cetatea de scaun Suceava și și-a mutat reședința la Iași”, dar că din vremea acestui domnitor s-a introdus „sistemul
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
putea bănui ca aparținând temperamentului său, mitropolitul se stingea curând, la Zolkiew. Ctitor al tiparului, înnoitor al cultului, promotor al culturii și literaturii în limba națională, D. reprezintă în Moldova, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, asemenea cronicarului Miron Costin, o conștiință umanistă. Teologia (patristica și dogmatica), istoria, filologia și poezia sunt discipline pe care le slujește statornic - ca om de Renaștere - cu voință de a cunoaște și dor de perfecțiune. Citise pe Grigore Ureche și analele în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
strugurii copți ai laurilor ce vor cădea peste vreo două luni. Așa cum ne-am obișnuit de-acum, mai întîi se numără bobocii 654 romane în acest an (față de 701 în 2010, și tiraje ceva mai cuminți), drept pentru care gureșii cronicari se pun pe tînguială, dînd vina pe criză, de parcă n-ar fi fost ea și mai în toi acum vreun an-doi... În fine, consolarea vine de la cantitatea și calitatea producțiilor străine, în frunte cu inenarabilul Haruki Murakami, a cărui senzațională
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nou veniții abordează cu predilecție subiecte sociale contemporane: criza, excluziunea, consumerismul etc., arta fabulatorie pură fiind lăsată mai degrabă în seama "veteranilor". De altfel, în buna tradiție pariziană, cititorii au fost pregătiți în acest sens de-a lungul verii de cronicari și jurnaliști experimentați, între care, probabil, cel mai pertinent și lucid rămîne Pierre Assouline (pe France Culture și pe foarte activul său blog personal). În orice caz, vorba cîrcotașilor din domeniu, de douăzeci și unu de ani există o singură certitudine absolută
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai frumoase poezii ale “Luceafărului poeziei românești” - Mihai Eminescu. În 1871 a apărut revista “Contemporanul” iar în 1906 “Viața Românească”, cu un rol deosebit în promovarea valorilor culturale naționale. De Iași și-au legat numele personalități marcante ale culturii românești: cronicarul Nicolae Milescu, istoricul și omul politic Mihail Kogălniceanu, poetul Vasile Alecsandri, scriitorul Mihail Sadoveanu, poetul George Topârceanu, scriitorul Alecu Russo, scriitorul Ionel Teodoreanu, criticul literar Titu Maiorescu, geograful Grigore Cobâlcescu, chimistul Petru Poni, istoricul A.D. Xenopol, filosoful Vasile Conta, sociologul
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
la Brașov, participă la înființarea și redactarea revistei „Ritmuri” (1929-1930) și face parte din cercul „Brașovul literar și artistic”, care va edita publicația cu același nume, unde este redactor (1931-1933). Până în 1935, când i se pierde urma, mai colaborează la „Cronicarul”, „Carpații”, „Munca literară”, „Omul liber”, „Societatea de mâine”, „Familia”, „Propilee literare”, „Provincia literară”, „Curentul”, „Gazeta Transilvaniei”, „Țara Bârsei” ș.a. În presă, va semna articole, note și însemnări, recenzii și versuri, traduceri din Jean Richepin și Charles Baudelaire. În 1934 îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287060_a_288389]