7,173 matches
-
tatalui rămasă în Polonia a pierit în Holocaust. Wolfowitz a studiat matematica și chimia la Universitatea Cornell și apoi, spre dezamăgirea tatălui său, a continuat cu știintele politice la Universitatea din Chicago. A fost din tinerețe interesat de politică și diplomație, de pe o poziții opuse dictaturilor și războaielor. La 14 ani a trăit un an în Israel, în vremea când tatăl său a predat ca profesor invitat la Politehnica din Haifa. Sora sa a emigrat ulterior în Israel. În 1963 a
Paul Wolfowitz () [Corola-website/Science/331013_a_332342]
-
comunității neevreiești din Palestina, ca și drepturilor statutului politic de care se bucură evreii în alte țări. În perioada care a urmat după război, Palestina s-a aflat sub mandat englez, încredințat de O.N.U., în 1922. Declarația șefului diplomației britanice a creat îngrijorare în rândul palestinienilor arabi și arabilor din teritoriile arabe limitrofe, cât și tensiune intre etnicii arabi și evreii din Palestina. După declarație, teritoriul Palestinei a devenit subiect de dispută și conflicte între arabi și evrei, dar
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]
-
Moartă la est și munții Feniciei la nord s-a vorbit și s-a scris în nenumărate limbi. Printre ele amintim Ebraica, o limba cultă, socială, Cnaanita și Arameica Babiloniană folosite și înțelese până departe în Mesopotamia, Arameica uzuală pentru diplomație și comerț. Mai târziu, apar alte limbi semitice ca de exemplu Ugarit, Feniciana, limbi arabice, iar cuceritorii de mai târziu ai acestor locuri au adus cu ei limbile Greacă, Persană, Latina Romană, Turca otomană, și în secolul XX Engleza Mandatului
Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română () [Corola-website/Science/331500_a_332829]
-
și exploatarea resurselor de lux. Cetățenii puteau deveni fericiți, mulțumiți, nefericiți și revoltați în funcție de cum administrai orașul. Dacă cetățenii erau nefericiți, declanșau revolte și dezordine, iar producția stagna. Dacă cetățenii erau fericiți, lăudau liderul și creșteau producția,aducând beneficii. În diplomație, dacă voiai să treci un anumit teritoriu ceaparținea altei civilizații, trebuia să închei un acord cu civilizația respectivă șiastfel vă extindeați drumurile. Clădirile aveau un anume cost și puteau fi distruse.Puteai construe minuni ca Grădinile Suspendate, Statuia lui Zeus
Civilization III () [Corola-website/Science/337027_a_338356]
-
vârstă de nouă ani, Henric, forțându-i pe francezi și pe armatele scoțiene să se întoarcă acasă. Pacea dintre [[Henric al III-lea al Angiei]], prințul francez și Alexandru a fost încheiată prin Tratatul de la Kingston, pe 12 septembrie 1217. Diplomația a consolidat și mai mult reconcilierea prin căsătoria lui Alexandru cu sora lui Henric, Ioana a Angliei, pe 18 sau 25 iunie 1221. Forțele roiale au zdrobit o revoltă în Galloway în 1235. Cele două regate scoțiene și engleze și-
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
1963 efectuează mai multe misiuni în străinătate ca ministru interimar al Afacerilor Externe. În iunie 1963 devine ministru al Afacerilor Externe. Urmează o perioadă în care ministrul de externe (atunci cel mai tanar ministru de externe din lume ) a condus diplomația algeriană. Acesta a făcut din Algeria un purtător de cuvânt pentru țările din lumea a treia și un interlocutor privilegiat în relațiile dintre Nord și Sud. În aceeași perioadă a obținut cea mai mare consacrare a carierei sale - aceea de
Abdelaziz Bouteflika () [Corola-website/Science/331264_a_332593]
-
XI-lea, care nu a ieșit niciodată din Suedia, Cristian al V-lea a vorbit numai limba germană și daneză, si prin urmare, a fost de multe ori considerat a fi prost educat din cauza incapacității sale de a comunica cu diplomații străini. Cristian a fost, de asemenea, considerat de multe ori a fi dependent de consilieri și de surse contemporane. Monarhul danez nu a făcut nimic pentru a risipi această noțiune. În memoriile sale, el și-a enumerat lucrurile de interes
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
un factor defavorabil pentru dezvoltarea lor reciprocă. În același timp, noțiunea de "Moldova de Vest" este folosită ca suport al ideii unei identități separate moldovenești în raport cu cea română, continuatoare a ideii reunirii întregii Moldove sub controlul sovietic - idee contra căreia diplomația română luptă actual. Asociat acestui aspect, mișcarea politică „Moldova Federativă” din Republica Moldova a propus în 2012 crearea unui nou stat în care să intre cinci republici autonome: Moldova de Est (Regiunea autonomă Basarabia), Moldova de Vest, Republica Moldovenească Transnistreană, Republica
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
prințesă daneză, fiica regelui Christian al VI-lea al Danemarcei și a soției sale, Sophie Magdalene de Brandenburg-Kulmbach. În urma căsătoriei cu Ernest Frederic al III-lea, Duce de Saxa-Hildburghausen ea a devenit Ducesă de Saxa-Hildburghausen. Louise a fost descrisă de diplomații străini ca o persoană plină de viață, nu prea bine adaptată la curtea rigidă și religioasă a părinților ei. Relațiile dintre ea și părinți nu au fost bune din cauza personalității lor diferite. Ei îi displăceau obiceiurile stricte de la curte; tatăl
Louise a Danemarcei (1726–1756) () [Corola-website/Science/334443_a_335772]
-
Primului Război Mondial. De-a lungul carierei a mai ocupat diferite poziții diplomatice la reprezentantele Italiei din Grecia, Imperiul Austro-Ungar și Spania, precum și în aparatul central al Ministerului de Externe italian. S-a opus fascismului, motiv pentru care a fost scos din diplomație în 1922 de către Benito Mussolini, pe toată perioada regimului fascist ocupându-se de activitatea societății sale de binefacere. După căderea fascismului, Carlo Sforza, ministrul de externe al Republicii Italiene îl numește în instanță creată special pentru judecarea fascismului. s-a
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
în Italia Fasciotti s-a stabilit la Romă, unde a absolvit studiile de drept în 1895, intrând ulterior în serviciul diplomatic. Din această perioadă datează prietenia cu contele Carlo Sforza, împreună cu care se va opune ulterior ingerințelor regimului fascist în diplomația italiană. El a căsătorit pentru prima dată la Pegli, în 1899 cu Sofia Giustiniani, fiica prințului Alexandru și prințesei Maria Giustiniani, si a doua oară, la Sân Sebastián, în 1922, cu Cecilia Giustiniani, sora Sofiei. Moare la Romă la 7
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
di Sân Giuliano. Între 1911-1919 a fost ambasador în România iar între 1919-1922 a fost ambasador în Spania. La 10 noiembrie 1922, în urma marșului asupra Romei, a fost rechemat de la post. S-a opus politicii lui Mussolini de politizare a diplomației prin așa zisă reînnoire a oamenilor făcându-și cunoscute nemulțumirile într-un memoriu către regele Victor Emanuel. S-a retras din viața publică, dedicându-se implicării în conducerea unor așezăminte de caritate, în Italia și peste hotare. După căderea fascismului
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
că prințese franceze sunt căsătorite cu monarhi străini și pleacă împreună cu suitele lor. Se răspândesc astfel și modul de viață, moda, manierele și obiectele de lux franceze. Limba franceză este folosită și de intelectuali, și începe să se impună în diplomație, în locul latinei. La răspândirea francezei în țările de religie protestantă contribuie și protestanții nevoiți să emigreze din Franța în urma revocării edictului de la Nantes. În Olanda se tipăresc în franceză cărți interzise în Franța. Tot aici apar periodice în franceză, care
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
bisericii și predarea francezei este neglijată. Totuși, centralismul accentuat al statului și armata contribuie la progresul francezei în țară, pe când în Europa, Revoluția franceză și Imperiul fac ca franceza să nu mai aibă același prestigiu ca înainte, rămânând numai limba diplomației și a lumii științifice. În 1830 se înființează un învățământ de stat neobligatoriu în franceză, deschis tuturor și menit să contribuie la realizarea unității politice și sociale prin limba națională. Combaterea idiomurilor locale devine din ce în ce mai intensă prin intermediul învățământului. O înverșunare
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
cele din Africa Subsahariană și limbă secundară în țările arabe foste colonii franceze din nordul Africii. În același timp, ca limbă de comunicare internațională, franceza pierde treptat teren în favoarea englezei. După Primul război mondial nu mai este singura limbă a diplomației, dar este cealaltă limbă de lucru alături de engleză la Organizația Națiunilor Unite. Statele unde franceza este limbă oficială au simțit nevoia să înființeze organisme oficiale menite să se ocupe de standardul limbii, să o promoveze și chiar să o apere
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
s-au terminat în impasuri ,ceea ce a făcut ca mulți istorici moderni să afirme că William nu avea capacitatea de a gestiona armatele în timpul conflictului. Succesele sale împotriva francezilor se bazau mai degrabă pe manevre tactice și pe o bună diplomație decât pe armată. Diplomația sa a ajutat la formarea Marii Alianțe, coaliție multinațională formată pentru a rezista agresiunii franceze în Europa. Din punctul său de vedere preluarea sa de putere în Anglia și campania ce a urmat în Irlanda, constituia
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
impasuri ,ceea ce a făcut ca mulți istorici moderni să afirme că William nu avea capacitatea de a gestiona armatele în timpul conflictului. Succesele sale împotriva francezilor se bazau mai degrabă pe manevre tactice și pe o bună diplomație decât pe armată. Diplomația sa a ajutat la formarea Marii Alianțe, coaliție multinațională formată pentru a rezista agresiunii franceze în Europa. Din punctul său de vedere preluarea sa de putere în Anglia și campania ce a urmat în Irlanda, constituia doar un alt front
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
militară s-a folosit că forță de coerciție în scopul protecției cetățenilor și bunurilor lor, fiind o cutumă practică, nefiind însă legiferată până la Războiul din Vietnam, să poarte război unde dorea. S-a permis o politică externă înarmată cu o diplomație coercitivă, ceea ce i-a permis președintelui John F.Kennedy să impună blocada Cubei. Din a două jumătate a anilor 70', erau necesare aprobări succesive pentru aventuri militare pentru a fi finanțate. Atentatul de la 11 septembrie a modificat legislația, SUA putând
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
pentru care oamenii se angajează în structurile de stat. În anii 50, pentru că Departamentul de stat era acuzat de susținerea comunismului, pierderea Chinei, departamentul a suferit o lovitură puternică, s-au retras mulți angajați de aici. În anii 60 - 70 diplomația americană din acest punct de vedere începe să se personalizeze sistemul de recrutare încearcă să fie unul cât mai eficace, la sfârșitul războiului rece diverse analize arătau că peste 80% fusese nu doar școliți în războiul rece, având o viziunea
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
În timpul Războiului din Irak s-a schimbat modul de recrutare din sistemul extern. Era vorba de un nou val de război, mulți au vrut să intre în DOS ca să-și servească țara. În reconstrucția Irakului s-a implicat armate și diplomații au fost deficitari. Cele mai mari probleme în sistemul de afară în funcție de postul pe care-l deții se obțin puncte și evoluezi. Cele mai mari puncte se acordau capitalelor europene și cei mai slab pregătiți mergeau în aceste zone, după
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
aceste zone, după au schimbat posturile de la Bagdad și Kabul erau cele mai bogate și așa au fost atrași noi veniții, cei care au strâns puncte de-a lungul timpului nu au mers în aceste zone de conflict, de aceea diplomația de aici a fost mai slabă pentru că aici mergeau oamenii fără experiență, cei noi. Corpul acesta de ofițeri a demonstrat că are capacitatea de a se reinventa. Astăzi se poate aplica pentru angajare dacă ai 18 ani, ai terminat liceul
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
acțiune fizică întreprinse de una sau mai multe persoane în uniformă ca parte a autorităților naționale de a modifica comportamentul unor stat, fără a se angaja într-o competiție a violenței. Este o chestiune importantă, natura a impus o distincție, diplomația atomică și cea a forțelor convenționale. Până la WW2 viziunea asupra instrumentului militar era obiective pe termen scurt și atacare prin militar se obține beneficii. Apariția arsenalului atomic a ridicat o problemă s-a arătat că arma atomică nu este una
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
a dezvoltat dimensiunea de descurajarea atașată arsenalului american și în timpul lui Kennedy a apărut second strike capability, chiar dacă ești lovit, poți să dai o lovitură. În a treia fază a mega tonajului echivalent, capacitatea de a lovi colectiv, aglomerări urbane. Diplomația nucleară e clar că și-a avut rostul între relații cele 2 supra puteri. Era vorba de interesele și de acceptarea de către China. Din ani60 China nu pare să fie atentă la acest argument , iar din anii 70 relațiile se
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
B. Sunt în misiunea și alte arme militare. Este un mesaj care este transmis multidimensional. Arată nu numai posibilitatea de ați vectoriza, dar și hotărârea și determinarea de a o face. Obiectivul principal este mult mai important - este un gunboat diplomație. Nu este inventată de americani, probabil britanicii au dus-o la nivel global. În 1946 în timpul amenințărilor asupra Turciei. SUA trimite trupul ambasadorului mort e la Washington. Pe un cuirasat făcea parte dintr-o flotă importantă. Această prezență ca semn
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
care i-a deschis “porțile” spre Marea Mediterana, dar și Spania și nordul Africii. A deținut o faimoasa librărie, ("bayta l-hikma"), în care se aflau multe cărți de astrologie, chimie și medicină. A fost un cunoscător al războiului cât și al diplomației, a susținut oamenii care se remarcau prin talentul lor, indiferent de clanul sau tribul de care aparțineau.
Muawiya () [Corola-website/Science/333587_a_334916]