9,239 matches
-
nu au sens și nici consistență dacă sunt luate distinct: fericirea trebuie să fie totuna cu binele iar ambele trebuie înțelese substanțial, adică sunt Dumnezeu. Ele trebuie înțelese în unitate. Cunoscuta „ecuație” neoplatonică devine la Boethius rezultatul unui raționament demonstrativ: „Ecuație”, într-un sens mai propriu decât acolo, deoarece Boethius conchide: „toate sunt înlănțuite între ele prin raționamente foarte puternice” (Cartea III, proza XI). Unitatea substanțială a lui Dumnezeu este ilustrată prin analogia cu substanța „om”. Atâta timp cât corpul și sufletul sunt
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
ea a fost reluată de Arthur H. Compton și acceptată ca unică explicație posibilă a împrăștierii razelor X pe electroni atomici (efect Compton). „Cuantele de lumină” asociate radiației electromagnetice de o frecvență dată au primit în 1926 numele de "fotoni". Ecuația lui Dirac pentru funcția de stare relativistă a electronului (1928) admite soluții care corespund unor stări de energie negativă. În (1931) tot P.A.M Dirac a reinterpretat aceste soluții ca reprezentând stări ale unei particule încă neobservate, cu aceeași masă
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
permanentă dispută. Ea a avut ca obiect opinii și soluții divergente față de unele probleme strategice ale României în acei ani de mari încercări, dar animozitățile au plecat și de la structura sufletească și caracterele atât de diferite ale celor doi. Din ecuație nu trebuie omisă nici o anumită influență a factorului politic, Alexandru Averescu fiind apropiat, o vreme, cercurilor conservatoare, iar liberalii având o încredere mai mare în generalul Constantin Prezan. Principalele momente ale acestei dispute s-au consumat pe timpul Primului Război Mondial și includ
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
se va aduna să formeze constanta magică. Scriind termenul "i", "j" al matricei ca ("i"-1)×"n" + "j" și luând șase termeni oarecare ci condiția ca nici "i", nici "j" să se repete, și să varieze de la 1 la "n", ecuația rezultând este aceeași ca și în cazul anterior și suma, în consecință, constanta magică. Cum se și poate demonstra, contiatea de serii posibile de "n" numere care îndeplinesc condiția anterioară este "n" !, 720 în pătrate de ordinea 6, și nici
Pătrat magic () [Corola-website/Science/299898_a_301227]
-
există numai un pătrat magic, 1 , iar de ordinul 2 nu există niciunul, ceea ce poate fi demonstrat în figura pătratului magic "a", "b", "c", "d"; pentru ca această dispoziție să fie un pătrat magic ar fi trebuit să se îndeplinească urmatoarele ecuații ("M" fiind constanta magică sau orice altă cantitate, dacă este dorită): scriind sistemul de ecuații de manieră matricială și căutând ordinul matricei de coeficienți, se obține că este trei, pe când numărul de necunosute este patru, de așa fel încât sistemul
Pătrat magic () [Corola-website/Science/299898_a_301227]
-
fi demonstrat în figura pătratului magic "a", "b", "c", "d"; pentru ca această dispoziție să fie un pătrat magic ar fi trebuit să se îndeplinească urmatoarele ecuații ("M" fiind constanta magică sau orice altă cantitate, dacă este dorită): scriind sistemul de ecuații de manieră matricială și căutând ordinul matricei de coeficienți, se obține că este trei, pe când numărul de necunosute este patru, de așa fel încât sistemul să aibă doar soluția trivială "a" = "b" = "c" = "d" = "M/2", fiind imposibil să se
Pătrat magic () [Corola-website/Science/299898_a_301227]
-
probabilități este egală cu 1, deci restricția noastră este: formula 31. Putem folosi multiplicatorii Lagrange pentru a găsi punctul entropiei maxime (depinzând de probabilități). Pentru toți "i" de la 1 la "n", se cere ca: formula 32, și obținem: formula 33 Făcând diferențierea acestor ecuații "n", obținem: formula 34. Asta arată că toți "p" sunt egali (deoarece ei depind doar de λ ). Folosind restricția ∑ "p" = 1, găsim Din aceasta rezultă că distribuția uniformă are cea mai mare entropie. Pentru un alt exemplu, vezi derivarea funcției de
Multiplicatorul Lagrange () [Corola-website/Science/299314_a_300643]
-
primul-ministru. Națiunile europene, amenințate de un embargou petrolier arab și de un boicot comercial, au încetat să-i mai aprovizioneze cu muniții pe israelieni. Ca urmare, Israelul depindea în totalitate de Statele Unite pentru a-și reaproviziona armata. Cunoscând toate elementele ecuației, azi se poate aprecia că această decizie a fost poate cea mai bună. Câtă vreme Operațiunea Nickel Grass, (podul aerian american pentru aprovizionarea armatei israeliene început pe 13 octombrie), nu a reușit să asigure înlocuirea echipamentului militar pierdut în luptă
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
corp. formula 30 Masă, Viteză. Newton a exprimat legea mișcării în funcție de impulsul corpului formula 31, pe care l-a numit "cantitate de mișcare". formula 32 unde formula 33 și formula 34 sunt vitezele înainte și după aplicarea impulsului formula 35 al forței. Dar termenul din dreapta ultimei ecuații se poate scrie astfel: formula 36 formula 37, fiind variația impulsului corpului. Prin urmare: formula 38 sau în cuvinte: impulsul forței este egal cu variația impulsului corpului. Dacă forța aplicată se schimbă, putem găsi în orice moment valoarea ei, cu condiția de a
Impuls () [Corola-website/Science/299407_a_300736]
-
limitări cu ajutorul multiplicatorilor lui Lagrange. Iată câteva metode populare: Problemele de dinamică a corpurilor rigide (în particular cele articulate) necesită de multe ori tehnici matematice de programare, din moment ce un dinamica corpurile rigide poate fi văzută ca o rezolvare a unei ecuații diferențiale simple cu multiple limitări de situații; constrângerile sunt constrângeri geometrice non-liniare precum "aceste două puncte trebuie să coincidă", "această suprafață nu trebuie să se interpenetreze cu alta", sau "acest punct trebuie să se plimbe pe o curbă". De asemenea
Optimizare () [Corola-website/Science/299423_a_300752]
-
rând, pentru W0</sub> există o probabilitate diferită de zero ca particula să treacă prin "barieră" și să ajungă în domeniul "X>l". O astfel de comportare a microparticulelor, imposibil de explicat din punct de vedere clasic, rezultă direct din ecuația lui Schrodinger. Se consideră cazul W0</sub>. Ecuația lui Schrodinger are forma: înainte de a ajunge la groapa de potențial și imediat după, și în groapa de potențial, când W-U<o. Soluțiile generale ale acestor ecuații diferențiale sunt: unde k=2mW
Efectul tunel () [Corola-website/Science/299459_a_300788]
-
de zero ca particula să treacă prin "barieră" și să ajungă în domeniul "X>l". O astfel de comportare a microparticulelor, imposibil de explicat din punct de vedere clasic, rezultă direct din ecuația lui Schrodinger. Se consideră cazul W0</sub>. Ecuația lui Schrodinger are forma: înainte de a ajunge la groapa de potențial și imediat după, și în groapa de potențial, când W-U<o. Soluțiile generale ale acestor ecuații diferențiale sunt: unde k=2mW/ħ și α=2m(U-W)/ħ. Soluția de
Efectul tunel () [Corola-website/Science/299459_a_300788]
-
vedere clasic, rezultă direct din ecuația lui Schrodinger. Se consideră cazul W0</sub>. Ecuația lui Schrodinger are forma: înainte de a ajunge la groapa de potențial și imediat după, și în groapa de potențial, când W-U<o. Soluțiile generale ale acestor ecuații diferențiale sunt: unde k=2mW/ħ și α=2m(U-W)/ħ. Soluția de tipul "e" corespunde unei unde care se propagă în sensul pozitiv al axei "x", iar soluția "e" unei unde care se propagă în sens contrar (unda reflectată
Efectul tunel () [Corola-website/Science/299459_a_300788]
-
pe care trebuie să le îndeplinească funcția ψ. Din condiția de continuitate a lui ψ și ψ' rezultă: adică: Raportul pătratelor modulelor amplitudinilor undelor reflectatat și incidenta, Raportul pătratelor modulelor amplitudinilor undelor trecuta de bariera, respectiv incidenta, Rezolvând sistemul de ecuații, pentru coeficientul de trecere se obține: Această relație arată că există o probabilitate anumită ca dintr-un număr de particule care întâlnesc o barieră de potențial, o parte să treacă prin barieră ca printr-un tunel, de unde și denumirea de
Efectul tunel () [Corola-website/Science/299459_a_300788]
-
conștiinței, centralizarea administrativă înseamnă castrarea libertății. Instituțiuni funebre, purcese dintr-una și aceeași patimă a oprimării și intoleranței, a cărei roade otrăvitoare arată bine analogia! Religiunea de stat a dat naștere inchizițiunii; administrațiunea de stat a dat naștere poliției." "Secretul ecuației între cetățean și stat, precum a celei între enoriaș și preot, între avocat și judecător, se află în ecuația economică pe care am făcut-o mai înainte, prin abolirea interesului capitalist, între muncitor și întreprinzător, între țăran și moșier. Prin
Pierre-Joseph Proudhon () [Corola-website/Science/298748_a_300077]
-
cărei roade otrăvitoare arată bine analogia! Religiunea de stat a dat naștere inchizițiunii; administrațiunea de stat a dat naștere poliției." "Secretul ecuației între cetățean și stat, precum a celei între enoriaș și preot, între avocat și judecător, se află în ecuația economică pe care am făcut-o mai înainte, prin abolirea interesului capitalist, între muncitor și întreprinzător, între țăran și moșier. Prin reciprocitatea obligațiunilor faceți să dispară acest de pe urmă vestigiu al sclăviei antice, și atunci cetățenii și comunele nu vor
Pierre-Joseph Proudhon () [Corola-website/Science/298748_a_300077]
-
economică a societății și nivelul ocupării resurselor de muncă disponibile, de a oferi soluții pentru înlăturarea șomajului. Pentru aceasta el a folosit un model economico-matematic descriptiv compus din trei categorii de elemente: Relațiile dintre variabile au fost redate cu ajutorul unor ecuații și inegalități, precum și interdependența dintre ele, redată cu ajutorul unor funcții (funcția ocupării, a ofertei, a cererii etc.). Așa cum am mai afirmat, Keynes admite și recunoaște existența șomajului involuntar - tema principală a investigațiilor lui și scopul final al analizei este de
John Maynard Keynes () [Corola-website/Science/298778_a_300107]
-
D), deci formula 1. Ținând seama de structura cererii de mărfuri, Keynes ajunge la concluzia că dacă suma consumului final global (C) și a investițiilor globale (I) este egală cu venitul global (Y), atunci economia este în echilibru, situație exprimată în ecuația fundamentală a modelului său formula 2. Deoarece în realitate există dificultăți în desfacerea mărfurilor și predomină dezechilibrul în economie formula 3, încasările sunt mai mici decât producția oferită și deci, implicit, rezultă șomaj involuntar; Parametrul multiplicator investițional (K), cu ajutorul căruia se exprimă
John Maynard Keynes () [Corola-website/Science/298778_a_300107]
-
transcrise în limbajul matematicii, dar aici avem miezul universului însuși, o piesă care însă lipsește și care transcende legile fizice.” (cf. Michio Kaku). Momentul Big Bangului mai este cunoscut și sub numele de singularitate cosmică („cosmic singularity”), adică locul unde ecuațiile își pierd sensul. Nici teoria corzilor nu a avut o soartă mai bună: din ce în ce mai mulți cercetători lucrau la ea, dar se întâmpla un lucru curios. Fizicienii au găsit o a doua versiune la teoria inițială, apoi a treia și în
Teoria M () [Corola-website/Science/298801_a_300130]
-
și noi asupra acului cu un magnet mic (de acela care se lipește pe frigider pentru a fixa bilețele); atunci forța magnetică va învinge forța gravitațională), doar că ea se scurge în aceste dimensiuni pe care nu le putem observa. Ecuația însă nu funcționează din această perspectivă. La auzul ideii că s-ar putea să existe altă membrană în dimensiunea 11, Randall a schimbat perspectiva asupra problemei gravitației și a găsit o altă soluție: gravitația nu se scurgea din universul nostru
Teoria M () [Corola-website/Science/298801_a_300130]
-
număr real pozitiv "x "în baza "b", un număr real pozitiv diferit de 1, este exponentul la care "b" trebuie să fie ridicat pentru a da "x". Cu alte cuvinte, logaritmul lui "x" în baza "b" este soluția "y" a ecuației Logaritmul se notează cu „log("x")” (citit „logaritm în bază b din "x”" sau „logaritmul în al lui "x"”). În ecuația "y" = log("x"), valoarea "y" este răspunsul la întrebarea „la ce putere trebuie să fie ridicat "b", pentru a
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
fie ridicat pentru a da "x". Cu alte cuvinte, logaritmul lui "x" în baza "b" este soluția "y" a ecuației Logaritmul se notează cu „log("x")” (citit „logaritm în bază b din "x”" sau „logaritmul în al lui "x"”). În ecuația "y" = log("x"), valoarea "y" este răspunsul la întrebarea „la ce putere trebuie să fie ridicat "b", pentru a obține "x"?”. Această întrebare poate fi, de asemenea, abordată (cu un răspuns mai bogat) pentru numere complexe, ceea ce se face în
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
funcția ce produce puterea a "x"-a a lui "b" din orice număr real "x", în cazul în care baza "b" este un număr fix. Această funcție este scrisă Pentru a justifica definiția logaritmilor, este necesar să se arate că ecuația are o soluție "x" și că această soluție este unică, cu condiția ca "y" să fie pozitiv și ca "b" este pozitiv și diferit de 1. O dovadă a acestui fapt necesită din analiza matematică. Această teoremă afirmă că o
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
că această proprietate este valabilă pentru funcția . Deoarece "f" ia valori pozitive arbitrar de mari și arbitrar de mici, orice număr se află între "f"("x") și "f"("x") pentru "x" și "x". Prin urmare, teorema valorii intermediare asigură că ecuația "f"("x") = "y" are o soluție. Mai mult decât atât, există doar o singură soluție la această ecuație, pentru că funcția "f" este strict crescătoare (pentru ), sau strict descrescătoare (pentru ). Soluția unică "x" este logaritm din "y" în baza "b", log
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
mici, orice număr se află între "f"("x") și "f"("x") pentru "x" și "x". Prin urmare, teorema valorii intermediare asigură că ecuația "f"("x") = "y" are o soluție. Mai mult decât atât, există doar o singură soluție la această ecuație, pentru că funcția "f" este strict crescătoare (pentru ), sau strict descrescătoare (pentru ). Soluția unică "x" este logaritm din "y" în baza "b", log("y"). Funcția care îi atribuie lui "y" logaritmul său se numește "funcția logaritm" sau "funcția logaritmică" (sau doar
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]