7,015 matches
-
mai sus, indică mai mult decât sorgintea lor literară, în spiritul simbolismului în artele plastice, care revendică programatic nu numai o dimensiune poetică, literară, ci și o integrare și a celorlalte arte într-un vast proiect de sinteză. Pe filieră eminesciană, himerele devin expresia ideilor poetice, ideilor creatoare de artă, fluide, într-o permanentă metamorfoză și în contact cu o primordialitate a elementarului, ceea ce-l apropie pe Paciurea de experiența plastică brâncușiană. Într-un interviu pe care sculptorul îl dă lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
apropierea aripilor. Inițial, Himera văzduhului avea o patină aurie, un strat alb care-i acoperea chipul, conferindu-i o expresie de mască, și o stea aurie în vârful capului. Petre Oprea sugera o apropiere de figura chintesențializată simbolic a liricii eminesciene, Luceafărul, iar sugestia zborului, steaua de pe creștet, precum și chipul androgin, transformat în enigmatică mască, sunt elemente-suport pentru o astfel de interpretare. Paciurea reia tema doi ani mai târziu în Himeră înaripată (1929): o aripă ridicată, lipită de cap, o figură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
himere nu mai exprimă o semnificație clară pentru aer, pământ și apă, ci refac ambiguitatea eternă a acestor elemente primordiale ale lumii noastre la momentul potrivit pentru noi"348. Există însă un referent textual, invocat prin sugestie, și anume poezia eminesciană a universului chimeric. Pentru aceasta stau mărturie schițele pentru un monument Eminescu, pe care sculptorul nu a ajuns să-l realizeze niciodată. Dacă acceptăm acest transfer semantic de la sculpturile care vizează monumentul Eminescu la cele care individualizează himerele, atunci putem
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sa, a umanității. Accentul s-a deplasat spre chipul acestuia, misterul se află în insolitarea acestui chip impenetrabil, care nu presupune numaidecât prezența unui adversar sau escaladarea unui conflict. Este posibil ca acest Sfinx să fie o ipostaziere a geniului eminescian, însă, în acest caz, figura se detașează de abordarea romantică prin închiderea ei într-o mască a misterului. Frontalitatea personajului are caracterul unei provocări ce nu poate fi eludată, fruntea evocă un imperiu al gândurilor, intangibile, așa cum privirea pătrunzătoare pare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arta românească la răscruce de veac, Editura Dacia, Cluj, 1972. Petică, Ștefan: Scrieri, vol. II, ediție îngrijită, studiu introductiv, note și variante de Eufrosina Molcuț, Editura Minerva, București, 1974. Petrașcu, Nicolae: Carmen Sylva, Imprimeria Statului, București, 1899. Popescu-Gogan, Petre: Ecouri eminesciene în arta plastică, Editura Meridiane, București, 1994. Preuțu, Marina și Răileanu, Brândușa: Pictorii familiei Verona, Humanistas, București, 2002. Rapetti, Rodolphe: Le Symbolisme, Flammarion, Paris, 2005. Repertoriul Graficii Românești din secolul al XX-lea, vol.IV, București, 1998. Ritter, William: Etudes
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Les poetes maudits, Léon Vanier Librairie-Éditeur, Paris, 1884. 254 Petru Comarnescu, "Eminescu în bronzurile sculptorilor", în Steaua, Cluj, Anul XV (172) mai-iunie 1964, nr. 5-6, p. 181. 255 Revista "Dilema", nr. 265, 27 februarie-5 martie, 1998. 256 Petre Popescu-Gogan, Ecouri eminesciene în arta plastică, Editura Meridiane, București, 1994. 257 Constantin Noica, Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești, Editura Eminescu, Bucurșeti, 1975. 258 Ioan Stanomir, Eminescu: tradiția ca profeție politică, Editura Bastion, Timișoara, 2008. 259 Relatarea impresiei adânci produse
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un tablou al infamiei legat de tratarea indiscutabil neglijentă, pentru a folosi un eufemism, a poetului. 261 Sunt serii de manuale școlare din perioada interbelică care au operat preponderent cu imaginea poetului la maturitate. Ele vor dispărea ulterior din iconografia eminesciană. 262 Ion Frunzetti, "Eminescu și sculptorii lui", Luceafărul, An VII, nr.12 (145), 6 iunie 1964, p. 10. 263 "Costin Petrescu", apărut în "Seara", An IV, nr. 1581, 14 iunie 1914, p. 2, nr. 1586, 19 iunie 1914, p. 2
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
p. 10. 274 Petru Comarnescu, "Eminescu în bronzurile sculptorilor", în Steaua, Cluj, Anul XV (172) mai-iunie 1964, nr. 5-6, p. 183. 275 Ibidem, p. 183. 276 Ibidem, p. 18. 277 La rândul său, Popescu-Gogan îl socotește pe Luchian un alter-ego eminescian în pictură: "Luchian este însă eminescian în spirit, eul liric al picturilor sale de după 1900 fiind un autentic eu liric eminescian". 278 Popescu-Gogan, op. cit., p. 24. 279 Tudor Octavian, Un artist al Casei Regale Ottilia Michial-Oteteleșanu, Monitorul Oficial, R.A., București
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în bronzurile sculptorilor", în Steaua, Cluj, Anul XV (172) mai-iunie 1964, nr. 5-6, p. 183. 275 Ibidem, p. 183. 276 Ibidem, p. 18. 277 La rândul său, Popescu-Gogan îl socotește pe Luchian un alter-ego eminescian în pictură: "Luchian este însă eminescian în spirit, eul liric al picturilor sale de după 1900 fiind un autentic eu liric eminescian". 278 Popescu-Gogan, op. cit., p. 24. 279 Tudor Octavian, Un artist al Casei Regale Ottilia Michial-Oteteleșanu, Monitorul Oficial, R.A., București, 2008, p. 136. Cu mici excepții
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
275 Ibidem, p. 183. 276 Ibidem, p. 18. 277 La rândul său, Popescu-Gogan îl socotește pe Luchian un alter-ego eminescian în pictură: "Luchian este însă eminescian în spirit, eul liric al picturilor sale de după 1900 fiind un autentic eu liric eminescian". 278 Popescu-Gogan, op. cit., p. 24. 279 Tudor Octavian, Un artist al Casei Regale Ottilia Michial-Oteteleșanu, Monitorul Oficial, R.A., București, 2008, p. 136. Cu mici excepții, menționează Tudor Octavian, lucrările reproduse se găsesc în colecții particulare. 280 Ibidem, p. 26. 281
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
blonzi, / Compunând acrostihuri indolente, / Într-un stil poleit de melancolia soarelui...". 376 Am împrumutat distincția realizată de Ion Negoițescu, în Poezia lui Eminescu (EPL, București, 1967, ediția a II-a, Editura Eminescu, București, 1970), cu privire la cele două dimensiuni ale poeziei eminesciene, cea din antume și cea din postume. 377 Apud Jean Pierrot, The Decadent Imagination 1880-1900, traducere de Derek Cotman, The University of Chicago Press, Chicago and Londra, 1981, p. 61. 378 Sigmund Freud, Opere 3. Psihologia inconștientului, colecție coordonată de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
G. Călinescu) Dispoziții lăuntrice: - exaltarea; extazul; visul; duioșia; luciditatea; satira; revolta; sarcasmul. Eminescu poate fi socotit și un precursor al poeziei moderne alături de Ch. Baudelaire, P. Verlaine, A. Rimmbaud, Al. Macedonski, G. Bacovia, L. Blaga. Alte teme și motive romantice eminesciene: facerea și desfacerea; luna; lumile siderale; muzica sferelor; cristalul; regnul vegetal; statuile; mortul frumos, visul cadaveric; dublul; magnetismul; geniul; femeia titanică; omul veșnic; speranța; iubirea liberă etc, etc, etc Elemente ale cadrului psihic: somnul; visul; Doma și apa; zborul uranic
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Categoriile estetice care impun un asemenea univers sunt pe de o parte: frumosul grațiosul, sublimul, tragicul, opuse urâtului, diformului, grotescului, comicului, pe de altă parte. Poetul cultivă satiricul, ironicul, sarcasticul, umoristicul. Există În toate aceste atitudini estetice un paralelism specific eminescian. De fiecare dată, cititorul trăiește alături de poet starea de grație, imortalizată Într-un text, fără nici o dificultate, memorabil. Există În poezia lui Eminescu o floră distinctă: codrul, teiul, cornul, creanga, pădurea, copacul, plopul, arinul, stejarul, fagul, salcia, mesteacănul, paltinul, salcâmul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Eminescu o floră distinctă: codrul, teiul, cornul, creanga, pădurea, copacul, plopul, arinul, stejarul, fagul, salcia, mesteacănul, paltinul, salcâmul, liliacul, iarba, nufărul, trandafirul, viorelele, crinul, macul, trestia, răchita etc. Ele nu puteau lipsi Într-o poezie care dezvoltă una din temele eminesciene, fundamentale, natura și dragostea. Nu lipsește din lirica poetului o faună romantică: calul, cerbul, vulturul, corbul, rândunica, lebăda, codobatura, pitpalacul, fluturii, albina, greierul, păianjenul, cariul etc. E prezent de asemenea cosmicul: miezul nopții, ornicul, ceasornicul, orologiul alături de astrele cerești: luna
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sfințise; A puțurilor cumpeni țipând parcă chema A satului cireadă ce greu, mereu sosise, Și vitele muginde la zgheab Întins pășea...” Se pare că poetul oferă mai Întâi imaginea terestră a unei lumi stând sub semnul unui travaliu cotidian. Nimic eminescian În toate acestea, dar Heliade vede turmele „Încărcate cu materie telurică”. Curând Însă toată mișcarea și toate ,,zgomotele” s-alină, lumea terestră intră sub stăpânirea universală: „E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei Veșmântul ei cel negru, de stele semănat
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sub semnul maleficului, pentru că puterea lui de metamorfozare nu e spre binele celui care intră sub incidența lui. El poate fi ,,zmeu”, „Împelițatul”, „balaur de lumină”, dar și „ca brad un flăcăiandru”, „bălai, cu părul de-aur!” ca În ,,Luceafărul” eminescian. Făptura stă tot sub imperiul transcendentului, e lipsită de vigoarea pământeană, pentru că „slabele lui vine / N-au nici un pic de sânge, și-un nas - ca vai de el”. Sângele și nasul sunt semne ale vieții reale, ale vigoarei bărbătești. Așa că
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
retrăiască Într-o altă făptură viața netrăită? E un vagabondaj al sufletului dornic să-și găsească Împlinirea dincolo de trupul neputincios, supus ireversibilei perisabilități? („Liniște”, „Dați-mi un trup voi munților”) E poate o sete de liniște În chip mioritic și eminescian? La Blaga „clopotul” din „pieptul unui turn” răspândește „zvonuri dulci”, imateriale. La M. Eminescu, În elegia „Mai am un singur dor”, talanca („pătrunză talanca al serii rece vânt”) răspândește un zvon la trecerea unui „rece vânt”, sugerând o singurătate aparte
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
aflată În stăpânirea memoriei. Cel de-al doilea element al structurii lirice, Îl constituie „vremurile"; el conține sugestia fulgurației, a trecerii surprinse În clipa ei de grație, eternizate Însă În amintire. Dacă locul, cu lanurile sale de secară, cu șirul eminescian de plopi, cu umbrele berzelor neschimbate În rotirea anotimpurilor, pare același, vremurile sunt mereu altele: un „atunci” al bunicii Caliopi, tânără, subțiratică ce-și Înnobilează iubirea cu reflexul romantic al poeziei epocii, Heliade și Lamartine, și un „acuma” al noului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
tulbură discursul Îndrăgostitului. Scenariul este cunoscut, destinul este asumat calm, cu luciditate. 2. „Poveste”(a) este una de dragoste. Textul de față propune o viziune nouă asupra iubirii. Eul liric al contemporanului, al epocii moderne, se diferențiază de cel clasic, eminescian, spre exemplu. La Eminescu Îndrăgostiții trăiau sentimentul Într-un decor natural, copleșitor și ocrotitor totodată. Entuziasmul dragostei Împărtășite (imaginar) putea anula traiul obișnuit; de aici, pierderea, integrarea sub florile de tei. Poetul Își imagina Întâlnirea În codru („Dorința”), la marginea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Întâlnirea În codru („Dorința”), la marginea satului („Sara pe deal”), pe malul apei („Lacul”), nota apoi momentul pierderii Într-un paradis acvatic ce respinge individul, dar acceptă cuplul. Întâlnirile imaginare ale poetului marcau o intimitate atât de mare, Încât poveștile eminesciene de iubire par că s-au desfășurat Într-un trecut retrăit de poet cu ajutorul cuvintelor. La Eminescu, scrisul, expresia poetică suplinește realul. Este vorba aici de modalitatea tipică a poetului romantic de a-și crea cu ajutorul fanteziei, lumea sa. Pentru
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
totalitate, dar sunt spații ale contemplației, unde sufletul se poate elibera. Iarba, lacul, copacul, elementele simbolice ale unui decor cunoscut, pentru cei doi, vor constitui elemente de comunicare, iar Îndrăgostiții se vor Împărtăși din fericirea lor. Cu elementele, din nou eminesciene, se crează o altă relație. Acolo decorul ocrotea și sensibiliza iubirea. La Marin Sorescu, dragostea spiritualizează realul. Într-un cadru mitologic, drumul drept este venerat cu câte o gură (formulă populară pentru sărut) reculegera la cotituri fiind un act obligatoriu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
n-are nici noroc” Marin Mincu, autorul unui studiu intitulat „Mihai Eminescu - Luceafărul interpretat de...” socotește pe drept cuvânt că „personajele” poemului sunt „voci" ale poetului, măștile „eului” liric, având În vedere faptul că Întregul poem este epico-liric. „Eul” poetic eminescian se proiectează În ipostaze lirice diverse, un răspuns autentic dat contradicției existențiale a autorului. Nu este prea mult spus, dacă se afirmă că poetul s-a proiectat sub cele două chipuri fundamentale prezente În poem, Hyperiongeniul, și Cătălin, reprezentând chipul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
-te, te-ndreaptă/ Spre-acel pământ rătăcitor/ Și vezi ce te așteaptă". Partea a patra este structurată simetric față de prima; planul terestru și cel cosmic se interferează. Idila Cătălin — Cătălina are loc Într-un cadru romantic, peisajul este umanizat, este specific eminescian, scenele de iubire au loc departe de lume, sub ramurile de tei Înflorite, În singurătate și liniște, În pacea codrului, sub lumina blândă a lunii. Dragostea lui Cătălin, pătimașa lui sete de iubire este exprimată În metafore: „noaptea mea de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o mișcare circulară, orientată spre accidental, spre Întâmplător: „Trăind În cercul vostru strâmt / Norocul vă petrece, / Ci eu În lumea mea mă simt / Nemuritor și rece". Pentru ilustrarea condiției geniului, poemul Luceafărul este o adevărată sinteză a Întregii opere poetice eminesciene. Acest poem armonizează temele, motivele, elementele imaginarului poetic, atitudinile romantice, procedeele artistice cultivate de către poet, dar mai cu seamă, simbolurile eternității și ale temporalității vieții. „Vom visa un vis ferice, Îngâna-ne-vor c-un cânt Singuratice izvoare, Blânda batere
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cugetării românești” iar acest fapt a fost posibil datorită contactului permanent cu creația populară, criticul adaugă: „Din poezia populară și-a Însușit Eminescu armonia uneori onomatopeică, a versurilor sale”. Întemeietorul Junimii subliniază astfel una din trăsăturile fundamentale ale limbajului poetic eminescian: armonia expresiv - muzicală. În poemul „Luceafărul”, muzicalitatea atinge cele mai Înalte cote; putem afirma că, din acest punct de vedere, ne aflăm În fața unui adevărat poem simfonic. De altfel, Dimitrie Caracostea Își Începe studiul asupra poemului, dintr-o perspectivă muzicală
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]