7,094 matches
-
Lăncrănjan, TR, 1991, 11; Constatin Cubleșan, Opera literară a lui Ion Lăncrănjan, Alba Iulia, 1993; Ion Bălu, Destinul unui prozator, ST, 1994, 10-11; Dicț. esențial, 449-455; George Morărel, Agenți și supra-agenți în comunism, București, 2000; Marin Radu Mocanu, Național și epic, CNT, 2001, 18; Popa, Ist. lit., II, 721-726; Negrici, Lit. rom., 243-248; Dicț. analitic, IV, 173-176. O.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
Casa cu ochii scoși (I-II, 1993-1994) autorul își plasează personajele în Munții Apuseni, scena de desfășurare a acțiunii fiind un șantier de exploatare a uraniului în folosul unei puteri străine, ușor de identificat sub numele Roxolania. Fără o construcție epică și fără un flux narativ propriu-zis, cartea se articulează ca o succesiune de episoade dramatice, dând seamă despre deteriorarea și ieșirea din matcă a vieții oamenilor din acest ținut al minelor. Rezistă la lectură câteva tablouri de atmosferă, care surprind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
de literatură universală” ș.a. Ca și alți înaintași clasiciști, P. a desfășurat o activitate complexă, menită a umple spații goale într-un domeniu puțin frecventat. Curs de istoria literaturii grecești. Epoca preclasică (sec. IX-VI î.e.n.) (1962), ce tratează poezia epică a lui Homer și cea didactică a lui Hesiod, precum și lirica din secolele VII-VI, precedă Istoria literaturii eline (1972), scrisă în colaborare cu Maria Marinescu-Himu, lucrare panoramică și didactică de referință prin documentația vizând literatura greacă antică în toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
În mintea mesopotamienilor antici, Între zeu și om În lumina contrastului dintre nemurire, pentru primul, și moarte, pentru al doilea, este clar exprimată În mitul (epopeea) lui Ghilgameș, marele poem akkadian, cu rădăcini adânci În tradiția sumeriană (un adevărat ciclu epic), care și-a primit expresia fundamentală În perioadă babiloniană antică și În diversele redactări. Poemul povestește că Ghilgameșxe "Ghilgameș", rege În Uruk, probabil o figură istorică divinizată după moarte (erou), ajunge pradă disperării după moartea lui Enkiduxe "Enkidu", marele său
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
urmă sunt acceptabile În baza principiului analogiei. În acest sens, se poate afirma că termenul (epitet) principal pentru „erou” este ur-sang, În sumeriană, și qur³du(m) sau qarr³du(m) În akkadiană. Astfel, pe baza acestor titluri putem identifica În poemele epice, În imnuri și alte texte, eroii fie că ei provin dintre oameni sau dintre zeii mesopotamieni. Printre oameni, Îi avem pe Enkiduxe "Enkidu", prietenul lui Ghilgameșxe "Ghilgameș" (după cum am văzut deja În legătură cu monstrul ¾uwawaxe "H~uwawa"/¾umbabaxe "H~umbaba"); Ghilgameș
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ghilgameș) - faimoasa cetate de la sfârșitul Calcoliticului (cf. par. 1.e) și din perioada Protodinastică II (cca 2750Î.Hr.), ne putem gândi că Uruk a fost Încă din cele mai vechi timpuri un Însuflețit centru literar, cu o tendință evidentă către epic. e) Regii divinizați De-a lungul Întregii perioade a istoriei mesopotamiene, regele s-a bucurat mereu de un respect deosebit ca reprezentant sau vicar al divinității. În cele mai vechi timpuri sumeriene, capul politic și cel religios se identificau În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
morți, umbre și fantasme, nevăzutul, conform unei etimologii a teonimului, lume vădit contrapusă lumii celor vii. Poseidon este, dimpotrivă, zeul Întinderilor marine, Înarmat cu tridentul cu care domolește sau răscolește valurile mării. Ennosìgaios, „zguduitorul pământului”, este epitetul lui recurent În epică, iar fiii lui sunt violenți și sălbatici, când nu sunt de-a dreptul monstruoși asemenea ciclopului Polifemxe "Polifem". Cu siguranță alternativ lumii terestre, universul stăpânit de Poseidon este, În orice caz, adus sub semnul ordinii În măsura În care este un spațiu Încredințat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
duce la Roma, unde Herculexe "Hercule" Îl ucide pe Cacusxe "Cacus", și, trecând prin Poseidonia, ajunge la Crotona, unde eroul este venerat ca „Întemeietor” (oikistàs) (Strabon, 5, 3, 3; Vergilius, Eneida, 8, 213-279; Ovidiu, Metamorfoze, 15, 12 sqq.). Prima operă epică romană, pe care o cunoaștem fragmentar, a fost scrisă de un grec din Tarent. Nu trebuie să ne mire faptul că este o Odusia, așa cum rezultă din catalogul miturilor greco-italice cuprins aici, chiar dacă În manieră incompletă. Începând cu Titus Livius
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zoroastruxe "Zoroastru", sunt mitul și epica. Unele teme legate de acestea abia au fost atinse vorbind de Yimaxe "Yima" și Verethraghnaxe "Verethraghna" (chiar cu considerațiile făcute mai sus despre relația problematică cu Indraxe "Indra"), dar alte numeroase motive mitologice și epice conferă o valoare aparte tezei unei eredități mitico-legendare comune, deși Îndepărtate, a arienilor din Iran și India. Mai ales cazul semnificativ al iranianului Yima, fiul lui Vivanhant, și al indianului Yamaxe "Yama", fiul lui Vivasvantxe "Vivasvant", precum și cel al primului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cf. Nyberg, 1993). Au avut contribuții importante la studierea motivelor mitologice și epico-legendare ale Iranului antic și la relativa aprofundare a comparației indo-iraniene, pe baza puținelor date din Avesta, precum și a literaturii zoroastriene În general, și, de asemenea, a tradiției epice a Evului Mediu persan: E. Benveniste și L. Renou În lucrarea comună despre V•tra și Verethraghnaxe "Verethraghna" (cf. mai sus), F. Spiegel (1871-1878; 1887), J. Darmesteter (1883), G. Hüsing (1909), Th. Nöldeke (1920), A. Christensen (1917 și 1934; 1932
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și, cu o referire specială la teza trilogiei tripartite a indo-europenilor, G. Dumézil (1968-1973), S. Wikander (1959), M. Molé (1951; 1953; 1959a; 1959b). Deși asemenea studii oferă multor probleme soluții diferite, uneori contrastante, nu există nici un dubiu că patrimoniul mitologic, epic și legendar al Indiei și al Iranului a fost marcat de un fond comun existent Înainte de Zoroastruxe "Zoroastru" și, Într-o mare măsură, chiar și după. De fapt, zoroastrismul l-a asimilat și reelaborat, uneori cenzurându-i și adaptându-i
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care Însoțește D³dest³n ș denșg XLIX, 12-18), Karș³p (În avestică Keres³pa; În persană Gersș³sp), Kay Khosrawxe "Kay Khosraw" (În avestică Kavi Haosravahxe "Kavi Haosravah"), una dintre cele mai importante figuri ale dinastiei Kayanizilor (Yașt 19, 71 și 74-77) și ale epicii persane. Eshatologia ulterioară păstrează și reelaborează unele elemente din Învățătura lui Zoroastruxe "Zoroastru" despre evenimentele ultime și despre „ultimul tur al existenței”, inclusiv despre rolul focului și al metalului topit ca instrumente ale unei judecăți finale concepute ca o mare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
niciodată identitatea religioasă și nici nu a fost detronat de elenismul iranian. Mai mult, iranismul nu și-a pierdut vigoarea culturală și religioasă și nici forța de expansiune. Perioada partă a avut, printre altele, o mare importanță În alcătuirea ciclurilor epice și În transmiterea motivelor mitico-legendare (Boyce, 1954; 1955; 1957). Există multe mărturii ale fenomenelor sincretice. Hatra, Asur, Dura Europos nu sunt decât câteva dintre centrele În care cultura Iranului part - și religia sa - a lăsat o amprentă profundă la vest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unor opinii curente, că gândirea religioasă iraniană ar fi rămas străină formării dualismelor gnostice (Widengren, 1952), având În vedere că nu ne este imposibil să reconstruim continuitatea, În cadrul culturii iraniene, Între conexiunile astrologice ale zurvanismului și așa-numitul fatalism din epica persană de mai târziu (Ringgren, 1952). 4. Parsismultc "4. Parsismul" Religia zoroastrienilor care, În secolul al X-lea, au părăsit Iranul pentru a fugi de persecuțiile musulmanilor este cunoscută mai ales cu numele de parsism, ce derivă de la numele credincioșilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
binelui și cel al răului. Însă, așa cum a clarificat Dumézil (1959b), rădăcinile acestor figuri și evenimente sunt mult mai diferite și mai vechi. Wikander (1947), Într-un articol scurt și remarcabil, a demonstrat că personajele principale din Mah³bh³rata, marele poem epic indian, sunt, de fapt, transpuneri ale divinităților vedice și că Întâmplările povestite În poem refac tradiții chiar mai vechi decât cele conservate În Vede. Dumézil, la rândul său, a arătat că În Mah³bh³rata există un episod format din trei elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
soluția identificării cu obiectul liric care este divinitatea. Goticul moldovenesc ar concentra asumarea existenței în proximitatea morții, vitalismul orgiastic, refuzul esteticii de pe o poziție etic-creștină, în fine, exercițiul autoflagelator. De aici decurge o bună parte din specificul paginilor lirice și epice ale lui S. Versurile experimentează diferite formule, autorul lor evoluând de la tematica gândiristă către o lirică mistică și de la stihul în mod deliberat neîngrijit, în afara canoanelor, la proza lirică. Reușitele certe, fragmentare, se găsesc, totuși, nu atât în direcția grotescului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
Au fost propuse diferite teorii pentru a concilia textul biblic cu datele arheologiei. Nu este locul aici să le prezentăm. Rămâne faptul deconcertant al unei diferențe considerabile între „istoria reală” și „istoria biblică”. 2. Cartea lui Iosue și genul literar „epic” Pentru a rezolva problema, e necesar să pornim, ca și în alte cazuri, de la o analiză mai acurată a narațiunii biblice și a intenției sale. Cartea lui Iosue este unul dintre puținele exemple de literatură „epică” în Biblie. Caracterul epic
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Iosue și genul literar „epic” Pentru a rezolva problema, e necesar să pornim, ca și în alte cazuri, de la o analiză mai acurată a narațiunii biblice și a intenției sale. Cartea lui Iosue este unul dintre puținele exemple de literatură „epică” în Biblie. Caracterul epic al Cărții lui Iosue se manifestă în special în modul de a descrie bătăliile lui Israel împotriva populațiilor țării. Cu excepția unui caz, în prima încercare de cucerire a cetății Ai (Ios 7), Iosue învinge și răs-învinge
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
epic” Pentru a rezolva problema, e necesar să pornim, ca și în alte cazuri, de la o analiză mai acurată a narațiunii biblice și a intenției sale. Cartea lui Iosue este unul dintre puținele exemple de literatură „epică” în Biblie. Caracterul epic al Cărții lui Iosue se manifestă în special în modul de a descrie bătăliile lui Israel împotriva populațiilor țării. Cu excepția unui caz, în prima încercare de cucerire a cetății Ai (Ios 7), Iosue învinge și răs-învinge. Nimeni nu reușește să
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
e clar: nimeni nu poate încălca legea Domnului fără să fie pedepsit. În fine, în Cartea lui Iosue, ca și în epopei, victoriile sunt totale sau nu sunt. Este imposibil să învingi numai pe jumătate. În al doilea rând, caracterul epic al Cărții lui Iosue se arată în „perfecțiunea” acestui moment din istoria lui Israel. Timpul lui Iosue este pentru Biblie un fel de epocă de aur pentru că Israel este fidel Dumnezeului său - exceptând, din nou, cazul lui Acan (Ios 7
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și evenimentele la care participă, mai mult să celebreze decât să descrie și să producă în cititor sentimente de admirație. Cu siguranță, primul scop nu este acela de a ascuți simțul critic. Pentru a deduce elementele istorice din această povestire epică, este indispensabil să le extragem din coaja lor epică. Sarcina este și mai complicată pentru că povestitorii biblici se aseamănă cu alchimiștii: au transformat complet ingredientele originare - amintiri și tradiții vechi - pentru a produce ceva foarte diferit, adică povestirea epică. În
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
decât să descrie și să producă în cititor sentimente de admirație. Cu siguranță, primul scop nu este acela de a ascuți simțul critic. Pentru a deduce elementele istorice din această povestire epică, este indispensabil să le extragem din coaja lor epică. Sarcina este și mai complicată pentru că povestitorii biblici se aseamănă cu alchimiștii: au transformat complet ingredientele originare - amintiri și tradiții vechi - pentru a produce ceva foarte diferit, adică povestirea epică. În teorie, nu se poate exclude ca la origine să
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
povestire epică, este indispensabil să le extragem din coaja lor epică. Sarcina este și mai complicată pentru că povestitorii biblici se aseamănă cu alchimiștii: au transformat complet ingredientele originare - amintiri și tradiții vechi - pentru a produce ceva foarte diferit, adică povestirea epică. În teorie, nu se poate exclude ca la origine să existe amintiri istorice despre evenimente. Ba chiar, se poate spune cu bune motivații că a fost așa. Totuși, în multe cazuri, acum este foarte dificil sau aproape imposibil să le
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
se poate exclude ca la origine să existe amintiri istorice despre evenimente. Ba chiar, se poate spune cu bune motivații că a fost așa. Totuși, în multe cazuri, acum este foarte dificil sau aproape imposibil să le individualizăm în povestirea epică actuală. Cercetarea istorică trebuie obligatoriu să facă apel la alte elemente, precum studiul documentelor extrabiblice și datele arheologice, pentru a ajunge la concluzii mai solide despre ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. II. Teorii despre stabilirea lui Israel în țara
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
trebuie obligatoriu să facă apel la alte elemente, precum studiul documentelor extrabiblice și datele arheologice, pentru a ajunge la concluzii mai solide despre ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. II. Teorii despre stabilirea lui Israel în țara Canaanului Pentru că povestirea epică nu reflectă exact desfășurarea evenimentelor, exegeții s-au întrebat, concret, cum s-a stabilit Israel în țara Canaanului. Există trei teorii principale. 1. Cucerirea militară (școala lui W.F. Albright) Prima teorie, clasică, cea mai obișnuită până acum câțiva ani
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]