9,565 matches
-
buștenii, A zvîrlit din cale ramuri, A împins tot cu piciorul. În același chip de ursoaică, lupoaică, viezure, viespe, iepure, și mama ciobănașului a trecut vaduri, a străbătut codri și mlaștini. Ca orice vrăjitoare de tip matriarhal, ea reușește, prin farmece ori prin rugă adresată puterilor divine, să se metamorfozeze pentru a străbate mai aprig tărîmurile. Cu înfățișare de corboaică, neagră maica bătrînă din folclorul carpatic se arată fiului pierdut în pustietate: Dar voinicul ce grăia ? - Uș! corboaică neagră, Nu mai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ne refuzăm întrebarea justă, necesară și urgentă, singura întrebare care contează și fructifică. În loc să ne întrebăm în termeni creștini: unde este calea, adevărul și viața ? - ne rătăcim într-un labirint de întrebări și de preocupări care pot avea un anumit farmec și chiar anumite însușiri, dar care, totuși, nu fructifică întreaga noastră viață spirituală”. Sensul creștin l-a preocupat și pe Richard Wagner în libretul operei inspirate de mistica Graalului. În varianta sa, Parsifal apare ca un cavaler care nu respectă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mai târziu - era un depozit uriaș de epave de avioane, tancuri, camionete cu trei roți, obuze și proiectile de toate mărimile neexplodate, o brambureală pe care numai noi, copiii de după război o înțelegeam. Într-un fel, pentru că în acest „paradis”, farmecul consta în capcane, în spiritul de aventură. Mulți ca noi au rămas schilozi de mâini, de picioare, orbi, unii chiar au murit, alții mai târziu, mă mir că pentru acești copii n-a scris nimeni nimic până acum, și mie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
frumoasă întru totul, și așa cum nu iubeam ora de limba rusă, care mi se părea aspră, aridă și care era la antipodul nostru de frumos, așteptam orele de muzică, ca pe o mângâiere și o desfătare fără seamăn: „Zările de farmec pline/ strălucesc în asfințit/ Cântă mierlele-n tufiș/ Și din codru noaptea vine pe furiș/ Pe furiș!”. Și ce mai cântam noi, cu suflețelele aureolate de dorul plecării spre un liman necunoscut și fermecător, iar ora se sfârșea prea repede
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
butuc gros, tăiat perfect orizontal, cu paharele pline de vin chilimbariu, pui fripți cu mămăligă și mujdei, depănam toți trei aduceri aminte din viața noastră, căci acum, dragă doamne, aveam cu ce ne lăuda. Aceste momente erau de neuitat. Aveau farmecul lor și când ne despărțeam, o făceam cu mare părere de rău, căci eram prieteni și frați pe viață, dragi. Acum n-a mai rămas din cei doi prieteni ai mei decât fumul amintirilor. S-au dus în neant amândoi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
picioare împiedicându-mă de unele pietre, dar ajuns în casă, cine simțea plăcerea din plin? Pentru că în casă era cald și bine, și calvarul căratului de apă, pe moment, era uitat. Acum, chestia asta cu apa nu mai are niciun farmec: chiuvete cu robinete cromate, baie, ce mai! Într-o noapte, sculându-mă cu gura uscată, m-am îndreptat spre baie să iau un pahar cu apă. Somnoros, am alunecat pe parchetul lucios și m-am dus cu gaidele în sus
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dar eu, chiar și azi, mai încerc câteodată câte un ceai cu pâine, aceasta numai așa, pentru a nu uita anii aceia de aur. E adevărat, nu mai are același succes, deoarece tocmai lipsa unor componente ale rețetei făcea tot farmecul dar... merge. Am încercat să-i învăț și pe ai mei să consume ceai cu pâine, dar n-am avut baftă. Nici la aceasta, nici la altele. De exemplu, am găsit și am cumpărat odată scrumbie sărată de Dunăre, și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vesel, intuia probabil că avea să facă cu noi un drum lung, în căutarea acelei împărății a apelor cu nuferi, pentru a nădi la râvnitul pește, nu atât pentru a-l sacrifica pe altarul grătarului cu cărbuni aprinși, ci pentru farmecul de a-l simți în vargă atunci când îl aduci la mal. Mă veți întreba cine-i „Zambilica” și vă voi răspunde că dumneaei nu este alta decât „Dacia”, mașina noastră, cu care, de-a lungul mai multor ani, am intrat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vreo douăzeci de ani, am hotărât cu fratele mai mare să facem o partidă de pescuit la Belcești, acest frumos și mare bazin bogat în crap, caras, clean, șalău și, bineînțeles, nelipsitul biban, fără de care o baltă nu-și are farmecul ei. Am plecat cu trenul de noapte și pe la ora 12 noaptea am descins în gara de destinație. Îmi amintesc că bătea un vânt năpraznic, iar câte o rafală ne izbea nemilos. Ne uitam îngrijorați unul la altul, căci pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Poate că acum vă așteptați să vă spun cât pește am prins toți trei în acea zi. O povestire despre o partidă de pescuit în care nu apar și crapii de trei-patru kile nu-i apetisantă, așa cum n-are nici un farmec, la prima vedere, un meci de fotbal cu miză fără goluri marcate. Ce-i drept, pește am prins în acea zi, pentru că moșul ne adusese în niște locuri bune de crap, dar nu despre aceasta doresc să scriu. De altfel
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
stejar, iar pe cerdac boierul Preda și Tudora, ținând în brațe pruncul Zamfirei, rămaseră la voia mulțimii. Când unul dintre seimeni ridică arma să-l pălească pe bătrân, ca scoasă din minți urlă Tudora: — Stați!... Mulțimea se opri, de parcă un farmec se abătuse asupra ei. — Staaați, ajunge, ajunge sângele boierului celui tânăr! În șoaptă se întrebau cine-i fetișcana și răspunsul veni tot șoptit de la un știutor a toate: — E țiganca jupânesei, care-i dă țâță celui mic. — Ha, ha, îți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
penibile îi făcură pielea găinii pe tot trupul și tresări ca scuturată de friguri. Nu erau amintiri ale minții, ale gândurilor, erau ale trupului, ale simțurilor, și privi cu ură spre celălalt Nicos, unchiul, bărbatul care stăpânea întreaga familie cu farmecul lui. De când oare se uita la ea? O privea și zâmbea blând, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. O îmbrățișa cald din ochi cu tristețe și când li s-au întâlnit privirile nu s-a sfiit, și-a lărgit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru că erau de față toți frații, trebuiră să recunoască în Constantin Brâncoveanu nu pe nepotul lor, fiul Stancăi, rămas de prunc orfan de tată și crescut alături de ei, ci pe marele logofăt, adică pe primul ministru al țării. Ca prin farmec vodă se liniști, pentru că situația fusese limpezită. Sta în puterea lui să facă și să desfacă legămintele din testamentul doamnei Ilinca și bine face marele logofăt că nu se lasă amestecat. Problema era doar a lui, a lui Șerban Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
venețienii într-un ceas. Cu toată răscoala ienicerilor, turcii erau hotărâți să reziste și toată flota venețiană era ținută de către tunurile din port la distanță în larg. Akingiii și-au făcut conștiincios datoria până într-o zi, când, ca prin farmec, trei vase mari de luptă venețiene părăsiră pozițiile, ocoliră intrarea în port și se apropiară de partea stâncoasă a țărmului începând să tragă fără milă cu tunul în Acropole. Ghiulele mari începură să muște din templele zeiței Pallas, până când o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din susul Oltului, înainta domnița Maria, cu fruntea senină, cu ochii țintă. Cine ar fi îndrăznit să spună că nu împlinise încă cincisprezece ani? Fără grai o priveau patriarhul și domnul, arhimandriții și marii boieri, fiecare gândind că, dacă prin farmec s-ar fi oprit o clipă totul, ca la semnul degetului unei zâne, și dacă zâna ar fi întrebat-o: „Cu cine te măriți, domniță Maria?”, fata, fără să-și clintească privirea și fără să-și oprească înaintarea, ar fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se transformase în convoi. Selin cu ienicerii lui călărea când înainte, când înapoi, supraveghind înaintarea rădvanelor, călăreților și carelor. Ceruse lui Vodă un tălmaci, intra în vorbă cu oricine și-și făcea ancheta lui personală. Ștefan se lecuise ca prin farmec de frica de turci. Nu mai cenzura în taină scrisorile ce plecau din tabără. Nu vorbea cu nimeni decât când politețea o impunea, renunțase la plimbările cu Selin aga și cu Toma Cantacuzino, iar dacă marele spătar Mihai Cantacuzino îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Careta și garda de ieniceri intrară în curtea palatului ocupat de marele vizir. Cei doi călători erau albi la față și cu buzele livide. Vodă închise ochii înainte de a coborî și-i ținu așa un timp, sperând că printr-un farmec ar putea să se trezească atunci când o să-i deschidă acasă la Brâncoveni sau la Târgoviște, poate chiar la București. Își spuse o rugăciune scurtă, își făcu cruce cu limba în gură, deschise ochii și coborî majestuos din caleașcă. Tronul Moldovei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
puse preotului câteva întrebări de complezență despre zugrăveală, clopote și altele. În aerul proaspăt de afară, își luară rămas bun de la preot și pășiră alături pe aleea cu dale. Mihai Cantacuzino simți nevoia să reînnoade povestirea Stancăi și să readucă farmecul amintirilor. — Și de la schitul de la Cetate unde mergeam? — O luam spre Câmpulung... Îmi aduc aminte că într-un an jupâneasa domniei tale venise și dânsa cu noi, pomenit fie-i numele. Adusese o groază de perine în căruțe și ne-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și nevoia de a da răspunsuri multiplelor întrebări ale acestora. Educatoarele, sunt cele care se apleacă cu sensibilitate și pricepere asupra universului copilăriei, descifrând pentru cei mici, prin versurile lor, tainele lumii imediate, ale naturii și oferind bucuria jocurilor și farmecul ce însoțesc această perioadă din viața noastră. Educatoare Lența Neacșu MAME ȘI EDUCATOARE -Când mama zâmbea oricât de frumoasă îi era fața ea devenea incomparabil mai frumoasă și în jur totul devenea mai vesel Atașamentul copilului față de familie, și în
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
în reprezentare Vrăjitor "inexistent" sau care nu este numit în reprezentare Vrăjit aculturat sau aderent la valorile sisteme-lor vrăjitorești Context de atac clasic, cu strategie, echivalentă și si-metrică, de replică ritualizată și căutare de protecții diverse ("descântător", desfăcător de farmece, exorcist, fetișuri, formule...) Comportamente superstițioase repetitive, obsesionale, de conjurare a ne-norocului, sentimentul unor "atacuri latente", localizări imprecise ale originilor sau cauzelor unei nefericiri, reacții paranoice, alternanțe maniaco-depresive. Vrăjit care activează referenți culturali heterogeni pe fenomenul vrăjitoresc Situație de "victimă
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
să atragă spre el, prin mijloace magice, forța vitală a unui individ oarecare, adică [...] total lipsit de mijloace [identice]. Cînd o persoană este astfel vrăjită, nu-i rămîne altă ieșire decît să facă apel la un vrăjitor justițiar, desfăcătorul de farmece. Acesta trebuie să fie în așa fel încît să poată opune agresorului o forță magică mai intensă și [...] astfel să îl constrîngă să îi redea clientului său cantitatea de forță vitală substituită. Fără acest proces, cel vrăjit, pierzîndu-și încetul cu
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
de energia respectivă și deci moarte. Forța vitală este obiectul dorinței actorilor din sistemul vrăjitoresc, vectorul magic care îi permite circulația. Vrăjitorul vizează, în general, capul unei familii sau așezămînt. Creșterea intensității acestui atac depinde de tipurile de protecții sau farmece, opuse vrăjitorului, și de legăturile de intimitate dintre victimă și anturaj, mai mult sau mai puțin puternic vizat de farmece. Această luptă durează mult timp, pînă la atingerea scopului (absorbția forței vitale a victimei). Sorții se adresează teritoriului celui vrăjit
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
circulația. Vrăjitorul vizează, în general, capul unei familii sau așezămînt. Creșterea intensității acestui atac depinde de tipurile de protecții sau farmece, opuse vrăjitorului, și de legăturile de intimitate dintre victimă și anturaj, mai mult sau mai puțin puternic vizat de farmece. Această luptă durează mult timp, pînă la atingerea scopului (absorbția forței vitale a victimei). Sorții se adresează teritoriului celui vrăjit (copii, soție, animale, culturi, producții diverse). Este atacat "corpul" capului de familie prin elementele și legăturile lui. Eul celui vrăjit
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
în sensul de teritoriu) și figurarea sa dinamică, mai nesigură și invizibilă (acțiunea de a "poseda", de a investi o "posesiune") și forța celui vrăjit potențial, care poate rămîne mult timp într-o stare de prosperitate relativă fără a suferi farmece. Beneficiarii de forțe magice sînt de un alt tip. Energia lor "depășește perimetrul marcat în numele lor". Că există ființe care, ca și vrăjitorii, sînt capabile să dezvolte potențialul bioeconomic al domeniului lor fără să treacă prin mijlocirile simbolice obișnuite adică
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
treacă prin mijlocirile simbolice obișnuite adică fără ca activitatea lor să fie conținută de sistemul de nume iată ce afirmă cei vrăjiți. Auzindu-i, este totuși imposibil de reperat forța vrăjitorului ca atare: nici o persoană vrăjită nu l-a văzut aruncînd farmece, deoarece [acesta] lucrează sub acoperirea nopții sau a invizibilului; nici unul [...] nu a citit o carte de vrăjitorie, sursă presupusă a puterii [...]; această lectură face din el un vrăjitor, și nu victima care pretinde că este." Ibid., pp. 339-340 Evaluăm, la
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]