7,158 matches
-
1950-1951), secretar general de redacție (1952-1953), redactor principal și șef al redacției de valorificare a moștenirii literare la Editura de Stat pentru Literatură și Artă și Editura pentru Literatură (1953-1971), ulterior la Editura Științifică și Enciclopedică (1971-1986). Colaborează la „Argeș”, „Gazeta literară”, „Steaua”, „România literară”, „Manuscriptum”, „Limbă și literatură”, „Viața românească”, „Familia”, „Curierul românesc”ș.a. A debutat editorial în 1957 cu ediția Vasile Alecsandri, Ovidiu. În martie 1977 cutremurul i-a dărâmat blocul în care locuia, molozul îngropând roadele unei munci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288810_a_290139]
-
1994) și cu Marele Premiu pentru exegeza „Nichita Stănescu” (1991). Este, din 2002, director al revistei „Viața Basarabiei” și membru în colegiile redacționale a numeroase publicații din Republica Moldova și din România. Încă de când era elev publica notițe de lectură în gazeta raională din Lipcani (1957-1958). În anii de studenție colaborează activ cu recenzii și articole critice la săptămânalul „Cultura” și la revista „Nistru”. Editorial, debutează în 1968 cu micromonografia Mirajul copilăriei, un studiu dens despre poezia pentru copii a lui Grigore
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
PĂCALĂ, gazetă satirică apărută la București, săptămânal, între 16 iunie și 15 noiembrie 1860. Atacurile repetate împotriva guvernului, cu mijloace satirice dintre cele mai diverse, între care invectiva era un procedeu des întrebuințat, aduc darea în judecată a redactorului Pantazi Ghica și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288601_a_289930]
-
imaginare, ale celor vizați. Cronici, glume, varietăți umoristice, un „consiliu al mandarinilor” (acest gen de satiră va fi desăvârșit de B. P. Hasdeu), relatări de fapte diverse se adaugă versurilor, schițelor, reportajelor și articolelor politice. Superioară, poate, sub raport literar gazetei „Nichipercea” a lui N. T. Orășanu, P. se situează sub nivelul acesteia în ceea ce privește atitudinea politică. O fabulă, Atelajul eterogen, publicată de Gr. Alexandrescu la 17 septembrie 1860, este prima sa colaborare poetică după încercarea la care îi fusese supusă sănătatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288601_a_289930]
-
ale Partidului Conservator, „Epoca” și „Conservatorul” (la cea de a doua ajunge și prim-redactor prin 1912); în noiembrie 1914 devine, pentru puțină vreme, director al noului oficios conservator „Steagul”, de orientare marghilomanistă, unde va susține, contrar liniei oficiale a gazetei, necesitatea realizării unității naționale românești printr-o politică energică, în condițiile favorabile oferite de prima conflagrație mondială. După război, înființează, la 2/15 decembrie 1918, cotidianul de dimineață „Românimea”; trece din nou la „Adevărul”, reapărut în 1918, și apoi, începând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
iar editorial în 1940 cu placheta Muguri, intitulată după numele cenaclului literar al liceului. De-a lungul anilor va mai colabora la „Bucovina literară”, „Revista Bucovinei”, „Universul literar”, „Miorița”, „Națiunea”, „Scrisul bănățean”, „Tânărul scriitor”, „Scânteia tineretului”, „Iașul nou”, „Iașul literar”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Flacăra”, „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Argeș”, „Familia”, „Contemporanul” ș.a. După război se dedică romanului: Valea Fierului (1953; Premiul de Stat), În munții de miază-noapte (1959), Omul de la ora 13 (1964), Flăcări în Vest (1966
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
un răstimp, în 1906, președinte al Societății Academice „România jună”. Debutase încă din 1903, în revista „Luceafărul”, care apărea la Budapesta, cu o povestire, continuând să publice proză, versuri și mai ales comentarii de literatură și publicistică socială în numeroase gazete sau reviste. Din 1911 intră în ziaristică, angajându-se la cotidianul „Românul” din Arad. Un an mai târziu este chemat la Brașov și numit secretar literar, stipendiat al Societății pentru Fond de Teatru Român; în această calitate editează publicația societății
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
Octave Feuillet, Petőfi Sándor, Bozena Némcova, Karel Capek, Maurice Maeterlinck, Alfred Sutro, Aleko Konstantinov, L.N. Tolstoi, I.S. Turgheniev, A.P. Cehov, Maxim Gorki, Leonid Andreev, Multatuli, Schiller, Roberto Bracco ș.a. A colaborat la „Luceafărul”, „Viața românească”, „Sămănătorul”, „Flacăra”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Gazeta Transilvaniei”, „Telegraful român” ș.a., unde semnează și H. P. P., Bujorel, Dascălul Petrea, Horică, Marin Ilie (se preia numele unui personaj al lui N. Petra-Petrescu), Petre Olariu, Radu Mărgean sau Radu Paltin. Textele teatrale compuse de P.-P., utile în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
247; Raportul anual al Societății Academice Române Social-Literare „România jună” din Viena. 1904-1912, Viena, 1912, 5, 12-19, 30; I. Grămadă, „România jună” din Viena, Arad, 1912, 68; Ion Scurtu, „Viața și operele maestrului Caragiale”, „Seara”, 1912, 725; I.I. Nedelescu, „Gogu”, „Gazeta cărților”, 1922, 6; Perpessicius, Opere, XII, 286, 501-502, 546; Al. Dima, Un semănător al luminii, „Calendarul săteanului”, 1937, 70-71; Horia Petra-Petrescu, în Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire, îngr. și pref. I. Breazu, Cluj, 1937, 229-233; Șerban Cioculescu, Caragiale și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
NOUA ALBINĂ ROMÂNĂ, supliment literar la „Gazeta de Moldavia”, apărut la Iași, bilunar, între 5 ianuarie și 7 februarie 1857. Apariția acestui periodic literar și cultural sub redacția lui Gh. Asachi își are explicația în dorința scriitorului de a găsi mijloacele prin care să învioreze un ziar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288478_a_289807]
-
literar și cultural sub redacția lui Gh. Asachi își are explicația în dorința scriitorului de a găsi mijloacele prin care să învioreze un ziar ce devenise anacronic și ca structură jurnalistică, și ca atitudine socială. N. a. r. păstrează însă caracteristicile „Gazetei de Moldavia” și nu aduce nimic nou, în măsură să atragă cititorii, încetându-și de altfel existența după trei numere, ceea ce consfințește și apusul unei orientări politice și culturale. În N. a. r. au publicat versuri V. Alecsandri, I. Ianov și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288478_a_289807]
-
în Austria, Franța, Italia, Iugoslavia, Germania, unde participă la manifestări și dezbateri culturale și publică poezii și eseuri în mai multe reviste literare. Moare, împreună cu soția sa, în timpul cutremurului din 4 martie, sub dărâmăturile blocului „Continental”. A mai colaborat la „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Cronica”, precum și la „Literatur und Kritik”, „Die Presse” (Austria), „Die Welt”, „Ensemble” (Germania), „Cahiers de l’Herne” (Franța). Primele volume de versuri ale lui B., Poezii (1950) și Cântece de zi și noapte (1954
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
MOLDOVA, publicație apărută la Botoșani între 1 noiembrie 1904 și 15 noiembrie 1905, apoi între 15 noiembrie 1911 și 15 noiembrie 1912, purtând subtitlul „Organ politic, social, economic și literar”. În a doua serie gazeta este condusă de un comitet, este editată sub îngrijirea lui Alexandru Șmelț și se dorește a fi „o oglindă fidelă a vieții, sub toate aspectele ei, din Moldova de Sus”. În primii ani partea literară cuprinde câteva poezii de Artur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288219_a_289548]
-
vieții, sub toate aspectele ei, din Moldova de Sus”. În primii ani partea literară cuprinde câteva poezii de Artur Stavri și Al. Vlahuță și are un număr întreg (5/1905) consacrat comemorării morții lui Ion Păun-Pincio („concetățeanul nostru”). În paginile gazetei este reprodus un pasaj, intitulat Moldoveni și munteni, dintr-un articol al lui Mihai Eminescu, publicat în „Curierul de Iași” din octombrie 1877, și este găzduită o poezie a lui Lucien Bazin, Un imn francez lui Eminescu, în traducerea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288219_a_289548]
-
central și patru președinți de sector, fiecare sector fiind asimilat unei organizații județene. Delegația permanentă centrală alegea din sânul său un Birou "al propagandei", alcătuit din cinci membri. Acesta edita materiale propagandistice, organiza birouri de asistență judiciară și medicală. O gazetă centrală și câte o gazetă locală pentru fiecare organizație județeană veneau să completeze tabloul organizatoric al noii formațiuni politice. Analiza componenței sociale a organizațiilor georgiste evidențiază faptul că la conducerea acestora se aflau, mai ales, intelectuali. Profesorii universitari, avocații, preoții
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
sector, fiecare sector fiind asimilat unei organizații județene. Delegația permanentă centrală alegea din sânul său un Birou "al propagandei", alcătuit din cinci membri. Acesta edita materiale propagandistice, organiza birouri de asistență judiciară și medicală. O gazetă centrală și câte o gazetă locală pentru fiecare organizație județeană veneau să completeze tabloul organizatoric al noii formațiuni politice. Analiza componenței sociale a organizațiilor georgiste evidențiază faptul că la conducerea acestora se aflau, mai ales, intelectuali. Profesorii universitari, avocații, preoții, ofițerii cu grad superior erau
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
sânul său. Biroul va organiza conferințe, va lucra broșuri, manifeste, precum și tot materialul necesar. Va activa pentru polarizarea elementelor de valoare spre partid. Va organiza cu ajutorul membrilor specialiști, birouri de asistență judiciară și medicală. În ce privește presa comisiunea găsește că o gazetă centrală este strict necesară partidului. S-au prevăzut mijloace pentru regulata ei apariție. Comisiunea își exprimă dezideratul ca fiecare organizație județeană să-și aibă o foaie locală. Politica generală Rapoartele comisiunilor pentru elaborarea programului. Raportor Atta Constantinescu, deputat de Bacău
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
cea din Berlin, unde studiază filosofia. Citește intens literatură străină. În 1906 aderă la Frăția Bunilor Români, organizație creată de N. Iorga, și începe să colaboreze la „Sămănătorul” și „Neamul românesc”. Din anul următor scrie și pentru „Viața românească” și „Gazeta generală a învățământului”. La 9 ianuarie 1909 obține, la Universitatea din Breslau, diploma de doctor în filosofie, în baza unei teze despre naționalitatea comercianților din Imperiul Roman. Înapoiat în țară, unde în 1905 fusese numit profesor la Bacău, este transferat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
plastice la Cluj și la București, aici devenind apoi student la Facultatea de Litere și Filosofie. Debutează în 1929, cu poezia Iubire, semnată Emil Soare, la „Povestea”, „foaie de expoziție literară în versuri” din Predeal-Sărari. Își continuă activitatea publicistică la „Gazeta învățătorilor prahoveni” din Ploiești (1930). Ulterior colaborează la numeroase publicații, majoritatea de stânga, fiind și redactor la „Cuvântul liber” (1933-1936), secretar de redacție la „Era nouă” (1936), redactor la ziarul „Timpul” (1936-1938), unde conduce pagina de literatură și artă, semnând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
liber” (1933-1936), secretar de redacție la „Era nouă” (1936), redactor la ziarul „Timpul” (1936-1938), unde conduce pagina de literatură și artă, semnând cu pseudonimul Paul Scorțeanu (numele bunicului matern). În 1939 este numit șef al Biroului Presei, la Cluj. Redactează „Gazeta satului” (cu Ion Vințe) și face parte din grupul care animă revista clujeană „Țara nouă” (1939-1940), de orientare democratică radicală. Reîntors la București, la „Timpul” (1940-1943), reia conducerea paginii culturale și trece în aceeași calitate la „Ecoul” (1943-1944), cotidian condus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
traducătoare și editoare. Este fiica unui contabil. A absolvit liceul la Constanța (1951) și timp de un an a lucrat ca reporter. A urmat apoi, până în 1957, Facultatea de Filologie din București și a activat ca redactor, mai întâi la „Gazeta literară”, apoi la Editura pentru Literatură, în cele din urmă la Editura Eminescu, până la pensionare. A debutat cu versuri în revista liceului, „Flori albastre” (1950), iar prima ei carte, Balade pentru orele de seară, apare în 1969. În volumele de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285671_a_287000]
-
în 1903. Întors în țară, funcționează ca profesor suplinitor în București, la liceele „Sf. Sava” și „Gh. Lazăr”, apoi ca profesor titular de limba și literatura germană la Seminarul Central și la Seminarul Nifon. Elev fiind, debutase în 1893, la „Gazeta de Transilvania”, cu articolul Codrul în poezia poporală română. Cooptat în 1905 de N. Iorga ca redactor la „Sămănătorul”, devine sufletul revistei, a cărei viață încearcă să o prelungească după demisia, în anul următor, a istoricului. Din 1908 devine și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
mai multe numere), un medalion închinat publicistului D. Tomescu sau „celui mai mare poet al neamului”, Mihai Eminescu, uneori cronica artistică ori cea literară, unde figurează cu cronici la volumele de poezii ale lui G. Tutoveanu La arme și Albastru. Gazeta include și versuri de același G. Tutoveanu (La Putna, Cuza-Vodă etc.) sau reproduce din Al. Vlahuță (Hristos a înviat!), I. Stătescu, D. Iov, dar și poeme satirice la adresa liberalilor sau a conservatorilor, iscălite cu pseudonime. Epigrame cu aceeași tematică apar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289139_a_290468]
-
1915 se anunță cedarea drepturilor de editare lui I.G. Ciorescu. Noua conducere subliniază, în următoarele două numere care vor mai apărea, că R. „acum mai mult ca oricând, este izvorâtă din necesități politice locale”. Cu toate acestea, în noua formulă, gazeta nu va rezista. C.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289139_a_290468]
-
instituția gazetăriei. Goana după senzațional înlocuiește orice principiu deontologic, iar informațiile sunt distorsionate, umflate, înflorite în funcție de necesități tipografice sau de cerințe ideologice, adevărul fiind determinat prin calcul de către cei avizați, familiarizați cu manevrele gazetărești: Dar iată sosește un băiat cu gazetele. Lumea i le smulge. Iau și eu două : una guvernamentală și una opozantă. Sunt un om care iubesc adevărul și fiindcă-l iubesc, știu să-l caut. Demult mi-am făcut rețeta cu care, în materie de politică, îl poți
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]