9,562 matches
-
cel mai familiar este acela al craniului feminin de la Mas-d'Azil10, cu ochi artificiali, așezat pe un maxilar și un corn de ren. În paleoliticul superior practica înhumării pare să se generalizeze. Corpurile presărate cu ocru roșu sunt înmormântate în gropi unde s-a găsit un anumit număr de obiecte de podoabă (cochilii, pandantive, coliere). Probabil că aceste cranii și oseminte de animale descoperite lângă morminte sunt resturi de prânzuri rituale, adică nu chiar ofrande. Leroi-Gourhan consideră că "mobilierul funerar", adică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aparent atât de simplă. C. Reichel-Dolmatoff a dat o descriere destul de detaliată a îngropării unei tinere fete, în 1966, la indienii Kogi, trib de limbă cibcea, locuind în Sierra Nevada de Santa Marta, în Columbia 12. După ce a ales locul gropii, șamanul (mama) execută o serie de gesturi rituale și declară: "Aici este satul Morții; aici este casa ceremonială a Morții; aici este uterul. Voi deschide casa. Casa este închisă; eu o voi deschide". După care anunță: "Casa este deschisă", și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
eu o voi deschide". După care anunță: "Casa este deschisă", și se retrage. Moarta este înfășurată în pânză albă și tatăl său coase giulgiul. În tot acest timp, mama și bunica intonează un cântec lent, aproape fără cuvinte. Pe fundul gropii se pun pietricele verzi, scoici și cochilia unui gasteropod. Apoi, șamanul încearcă zadarnic să ridice corpul simulând că e prea greu; de-abia a noua oară reușește. Corpul este așezat cu capul spre răsărit și "se închide casa", adică se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pun pietricele verzi, scoici și cochilia unui gasteropod. Apoi, șamanul încearcă zadarnic să ridice corpul simulând că e prea greu; de-abia a noua oară reușește. Corpul este așezat cu capul spre răsărit și "se închide casa", adică se umple groapa. Urmează alte mișcări rituale împrejurul mormântului, și în cele din urmă toți se retrag. Ceremonia a durat două ore. Cum a remarcat C. Reichel-Dolmatoff, un arheolog al viitorului, săpând mormântul, nu va găsi decât un schelet cu capul spre răsărit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
după rămășițe 13. De altfel, pentru un observator străin contemporan care nu cunoaște religia tribului Kogi, simbolismul ceremoniei va rămâne inaccesibil. Căci, așa cum scrie Reichel-Dolmatoff, e vorba de "verbalizarea" cimitirului ca "sat al Morții" și "casă ceremonială a Morții", verbalizarea gropii ca "locuință" și "uter" (ceea ce explică poziția foetală a corpului, culcat pe partea dreaptă), urmată de verbalizarea ofrandelor ca "alimente pentru Moarte", și prin ritualul "deschiderii" și "închiderii" "casei-uter". Purificarea finală prin circumvalație rituală desăvârșește ceremonia. Pe de alta parte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pentru că există o continuitate sau o analogie cu anumite tipuri de locuințe din Asia de Nord și din Tibet, în cultura neolitică din Yangzhou există mici construcții circulare (circa 5 m în diametru), cu stâlpi sprijinind acoperișul, aliniați împrejurul unei gropi centrale care slujea drept vatră. Acoperișul avea probabil o gaură prin care ieșea fumul din cămin. Această casă, clădită din materiale tari, ar fi avut aceeași structură ca și iurta mongolă din zilele noastre 28. Or, se cunoaște simbolismul cosmologic
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
H. Ringgren, pp. 33 sq.; F. M. Cross, pp. 44 sq. 19 R. de Vaux, op. Cit., p. 271. În Arabia Centrală, victima era jertfită în fața unei pietre ridicate, simbol al prezenței divine, sângele era vărsat pe piatră sau împrăștiat într-o groapă săpată la piciorul acesteia. Asemenea sacrificii erau oferite în special la sărbătorile pe care arabii nomazi le celebrau în prima lună a primăverii, pentru a asigura fecunditatea și prosperitatea turmei. Probabil că strămoșii lui Israel, păstori seminomazi, celebrau deja o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Iahve este mai puternic decât moartea: dacă ar voi, el ar putea să-1 smulgă pe om din mormânt. Unii psalmi fac aluzie la această minune: "Scos-ai din Șeol sufletul meu, mântuitu-m-ai de cei ce se pogoară în groapă" (29: 3); "De aceea nu voi muri, ci voi trăi [.]; De certat m-a certat Iahve, dar morții nu m-a dat" (117:18). Sunt singurele aluzii la învierea morților înainte de robia babiloniană (587-538 î. Hr.) când o parte a populației
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
atât mai tragice, cu cât nu se observă aici nicio posibilitate de evadare, nicio încercare măcar. Repetițiile sunt esențiale la Tonegaru, e cazul lui "înfundată" - "se-nfundase" care impun un raport de cauzalitate. Transformarea unui loc al plăcerii într-o groapă, înfundarea în pământ, un fel de autoîngropare, se datorează decăderii umane. Titlul capătă așadar dimensiuni ironice. Capacitatea umană de a falsifica existența este redată aici prin faptul că se reușește închiderea în acest univers claustrant a cerescului, totul e redus
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
reprezentată de această "Sonată a Diavolului", este derizorie și neluată în seamă. Tocmai descriptivul acesta sec aproape e poate mai impresionant decât orice retorisme. "Acum sub Luna lipsită de-un obraz/ ce se zice că era în eclipsă/ era o groapă din care alcoolul fumega/ și prin aburi îngeri dormind pluteau în elipsă/ pluteau îngeri cu aripi de mucava". Încununarea creației divine o reprezintă tocmai universul fals paradiziac. Alcoolul se volatilizează și devine singura ofrandă care se mai ridică spre înălțime
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să învingă/ să depășească acea "cortină de fier" ce desparte actorul, emitentul de publicul său, de cititor. E și dezideratul literaturii contemporane care a încercat să-și lărgească publicul, care a acceptat inclusiv ceea ce multă vreme era asociat doar cu "groapa de gunoi" a culturii, și anume literatura de masă. La Liviu Ioan Stoiciu poemul se constituie, de asemenea, din secvențe scenice, altfel spus, experimentul propus cu ani în urmă de Geo Dumitrescu și colegii săi de generație este dus și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Cu încrederea că aș putea ajunge la nuanța pe care o exprimă aci, l-am căutat și-n poezia de dinainte de Bacovia. Primul la care l-am găsit e Asachi: „Cercetează dacă n-are/ Vun cuvînt de apărare./ Ori din groapa ntunecată/ Furia-nveninată/ Fărmăcat-au a sa minte,/ încît barbar s-au atins/ De atîtea lucruri sfinte,/ Pe Diana au aprins”2). Autorul se referă la Erostrat, incendiatorul templului din Efes al zeiței. Nebun de invidie, acesta a comis un gest
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un efect paralizant: „Pe valuri friguroase vin bocete amare,/ Asemeni ne-nduratei cîntări de nmormîntare/ Pe cer perindă norii și corbii trec țipînd,/ în fața firei moarte [scrie primul] rămîi fără de gînd”13). „Și pe cînd trec/ în a crepusculului oră,/ Spre groapa unde doarme-o soră,/ Și-n suflet plînsul îl înec;// în aiurări/ De spaimă inima mea moare”, notează, la rîndul său, autorul Sensitivelor 14). La Bacovia, corbul amintește de o viață precară, mărginită, amenințată. Care-i explicația? „Bestiarul corbului”, compus
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de bere. Odată banii luați, el ridică londonezul pe spate (ca pe un școlar); o lopată și un târnăcop erau pregătite pentru el: astfel pregătit, și-a dus povara mortală într-un câmp departe de oraș și a săpat o groapă pentru mort (1:144). Apoi tinichigiul a dezbrăcat mortul, i-a luat banii și l-a îngropat. Bush făcea următoarea afirmație despre jurnalismul lui Dekker: "În general, schimbările unei existențe precare [Dekker a petrecut șase ani în închisoarea datornicilor] au
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
e supravegheată și unde se intra pe baza de permis (am permis!, da). Oricum în timpul zilei nu pot intra nici acolo că e ca la nebuni de aglomerată, fir-ar ei ai dracului toți aia cu permise care intră ocupând gropile imense lăsate neacoperite de primar în războiul lui cu foștii prefecți, de zici că-i poligon din Bosnia, după război, nu cea mai reprezentativă instituție publică a județului! Așa că noaptea e mai lejer, doar vreo zece mașini bengoase ale valutiștilor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mătușa unei bunici, soră vitregă cu fina copilului din prima serie, făcut cu îngrijitoarea aceea ce părea oarbă, care era (cine credeți?) propria lui... mamă, ce suferise un accident de avion (se uita după unul și a căzut într-o groapă) și nu-și mai aducea aminte nimic? Nu poți decât să mai tragi o dușcă de "mitilic" asezonată de un "cui de sicriu" și să te descarci cu o sudalmă: mama lor de drogați... 3 martie 2009 Spațiul virtual a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ani. Ave Christianus Preda, deci. Curajul său e de admirat și merită sprijinit. Să împiedicăm barbarii șmecheri, tupilați la manetele puterii, veșnicii talibani cleptocrați, să continue să ne batjocorească. Să le dăm un semnal celor care au îmbrâncit perfid în groapa cu lei a opiniei publice un ministru al educației occidental, care nu făcea parte din banda lor, pentru a fi jertfit pe altarul intereselor lor imunde. Să nu-i lăsăm să uite că ne-au promis justiție, modernizare și prosperitate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
un secol și jumătate, dar și din perspectiva a ceea ce mai este cu adevărat, în zilele noastre, urbea care se vrea Capitală a Culturii Europene. Iașul este azi, după un deceniu de mileniu al treilea, un oraș cenușiu, impracticabil din cauza gropilor, murdar, aglomerat și trist. Este un oraș unde monumentele sunt acoperite de cearșafuri, unde instituțiile, cu rare excepții, își desfășoară activitatea în hrube și bordeie de placaj, unde sunt dați afară, la restructurări care vizau administrația, cercetătorii, artiștii și oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
oi, vite mari, cai, a căror întreținere nu necesita posesia unei suprafețe de teren pentru pășunat sau pentru recoltatul fânului. Prin „gospodărie” trebuie să înțelegem o familie care cuprindea rudele directe, locuind într-o casă-bordei, de suprafață sau semiîngropată, cu gropi de provizii, cu sau fără anexe, așa cum sunt cunoscute din descoperirile arheologice . Dacă vrem să căutăm superioritatea comunității obștești la românii vechi, față de oricare altă formă de organizare la populațiile migratoare europene sau asiatice, cu excepția, îndreptățită, a vizigoților , o vom
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
rotunjite la colțuri, aveau o structură din lemn pe care se sprijinea acoperișul (în unele cazuri acesta era susținut și de un stâlp central), iar intrarea era în pantă. Vetrele simple, cuptoarele din piatră și lut, cuptoarele pentru ars ceramică, gropile de provizii, inventarul din necropole și morminte izolate atestă un trai modest, așezat, fără stridente deosebiri de avere, într-o societate care avea ca scop supraviețuirea, însă capabilă de devenire în momentul unui culoar istoric favorabil, culoar care, în momentul
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
lui Ion Creangă; elementele realiste reperabile În proza interbelică reprezentată de H. Papadat-Bengescu („Concert din muzica de Bach”), G. Călinescu („Enigma Otiliei), Liviu Rebreanu („Răscoala”); metodele specifice realismului existente În romanele lui M. Preda („Moromeții”), Z. Stancu („Descult”), E. Barbu („Groapa”), Fănuș Neagu („Ingerul a strigat”); analiza unor fenomene sociale, din literatura contemporană, aparținând unor scriitori ca A. Buzura („Vocile nopții”), C. Țoiu („Galeria cu viță salbatica”), G. Bălăiță („Lumea În doua zile”) și altele. Realismul coincide, În literatura româna, cu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
T. Arghezi, „Vers și poezie”, 1904) Testament este expresia crezului poetic arghezian. Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte, Decât un nume adunat pe-o carte. În seara răzvrătită care vine De la străbunii mei până la tine, Prin râpi și gropi adânci, Suite de bătrânii mei pe brânci, Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă. Cartea mea-i, fiule, o treaptă. Așeaz-o cu credința căpătâi. Ea e hrișovul vostru cel dintâi, Al robilor cu săricile, pline De osemintele vărsate-n
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
carte”, cunoscut și răspândit În universul uman știut. Cartea Înseamnă Însă o „treaptă” spre un ideal spiritual. Născut Într-o condiție socială modestă, fiul o poate depăși prin cartea părintelui său. În vreme ce „străbunii” au suit „pe brânci” „prin râpi și gropi adânci”, urmașul lor le poate urca acum cu mai multă ușurință, prin ascendentul tinereții și al cărții care-i servește de treaptă, În aspirația lui spre lumină. Dificultățile Înfruntate de străbuni, de unde și răzvrătirea serii În umbra amintirii lor se
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
uneori un aspect melodramatic. Situația lui Gheorghe, alungat de la curte, pentru că a Încercat să spună adevărul stapânului său, situația când ajunge Andronache Tuzluc la sfârșitul romanului, sunt evidente În aceasta direcție. Melodramatic, romantic este și finalul romanului. Căruța ducând la groapă pe mortul Dinu Păturică se Întâlnește cu cortegiul funerar al lui Andronache Tuzluc și, În același timp, are loc pedepsirea lui Chir Costea Chiorul, țintuit la stâlpul infamiei. Bun cunoscator al limbii, Filimon a utilizat un limbaj oral, ca notă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
printr-un gest regretabil. În același timp, este gata să facă și compromisuri, câtă vreme are ceva de câștigat. Filosofia existenței unui avar este bolnavă, ontologic vorbind, egoismul său nu are margini, din această pricină, deseori el Își sapă singur groapa, iar de pe urma nesăbuinței sale, au de suferit cei nevinovați. Dar scriitorul nu face altceva decât să arate că așa este lumea acestui Început de veac, dintr-un București semănând cu Parisul primei jumătăți de veac al XIXlea, chiar dacă orașului din
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]