8,202 matches
-
În septembrie 1957. În fiecare cameră se făcea de serviciu. Erau doi deținuți care trebuiau să spele pe jos și, atunci când venea masa, prin vizetă, prin deschizătura din ușă, trebuiau să o primească și să o dea la fiecare. De pe hol eram serviți de deținuți de drept comun, că exista o grupă care pregătea mâncarea, care spăla, care curăța și făcea serviciile de afară, inclusiv adusul hârdăului și turnatul porției de mâncare În gamelă. Și fiecare gardian avea metoda lui, sadismul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dădeam seama ce Înseamnă să ajungi iar pe mâna lor. Am evitat lucrurile ăstea. Cum ați fost arestat a doua oară? În clasă. Da. Nici n-au așteptat să ies din clasă, nici nu m-au lăsat să ies pe hol. A venit un cetățean și m-a dus la Securitate. Când s-a Întâmplat asta, pe ce dată? În 12 decembrie ’60. Arestările Începuseră iar În ’57... Care a fost motivul pentru care ați fost arestat? Domnule, motiv Îți găsește
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
De la primire te băga Într-o teroare... Ne-au băgat În niște camere mari, de unde a urmat dup-aia să ne deie pân’ camere mai mici. Și-acolo am văzut o grămadă de pachete, stil pușcărie, din pânză, trecând pe hol... Și pe unul din ăla scria Al. Teodoreanu... Atâta am putut citi... Păstorel nu se putea citi. Am zis: „Te pomenești c-o fi pe aici și Păstorel Teodoreanu?”. Și când ne-a băgat În camera aia, chiar acolo era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
gest de umilință: toată lumea tre’ să-și predeie efectele personale. Și ne-o dat pentru prima oară efecte cazone. Și eram patruzeci Într-o cameră și patruzeci În cealaltă, cei optzeci care am fost aduși cu duba atuncea... Și În hol am văzut o grămadă mare de echipament cu dungi. Te duceai și-ți luai și nu exista că-i bun, nu-i bun... Îți luai de-acolo și pe-ormă te duceai În celulă și Încercai pe tine dacă ți-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aveam niște bănci lungi de patru metri, că n-aveai voie toată ziua decât ori să te plimbi, ori să stai pe bancă, da’ ca să șezi pe pat nu exista. Și, dom’le, toată Gherla ne-am Întâlnit acolo În holul pușcăriei. N-o mai existat ca Înainte, să nu te vezi cu alții... Că Înainte, ferească Dumnezeu... Că de câte ori am luat bătaie pentru că eu, lucrând ca medic, era camera lu’ tata scoasă la plimbare și tata poate m-a văzut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
s-a făcut un dosar de trimitere În judecată și În noaptea de 10 spre 11 aprilie 1959 ne-au suit Într-o dubă și ne-au adus la Râmnicu Vâlcea. Când am ajuns, ne-a făcut percheziție Într-un hol acolo și a venit grefa și ne-a luat amprentele... Și grefieră la penitenciar era fata cu care trebuia să mă Însor io prima dată (zâmbește - n.n.). Și ea a venit și ne-a luat amprentele... Atunci ea avea un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dat câte-o țigară, două la fiecare. Mie mi-a dat două. Cum să facem să fumăm? Io știam vreo trei-patru metode de făcut foc, dar mi-a fost frică. Că ăștia de la Jilava te privea și din interior, de pe hol, și pe dinafară. Și zic: „Domne, mă prind ăștia și mai iau vro bătaie dracu’ pe-aici!”. Și-am bătut În ușă. Prima dată vine Ștefan ăsta cu Bărbuică... Era noaptea, peste 12 noaptea... Trop-trop pe sală... „Care bați, mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost condamnați, maioru’ Malacu, maior Neicu Octavian, doctor-maior Marius Mărgărit, căpitanu’ Gyorfi, căpitanu’ Untaru, căpitanu’ Veleanu. Li să anulează pedepsele complimentare (sic!), să redau gradele dă ofițer, li să redă valoarea lucrurilor confiscate.” Cân’ ieșim din sala de judecată, pe hol, dintr-o cameră din dreapta iese colonelu’-procuror care fusăsă În procesu’ nostru. Și să uită peste noi și spune: „Dumneata ești Veleanu, domnule?”. „Eu.” „Ia vino-ncoa!” Și mă bagă În camera aia, Închide ușa cu cheia... A rămas toți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Spiritul de revoltă începea să mă însuflețească. Deci am scris plângerea și am semnat-o cel dintâi. Apoi am dus-o singur domnului director Buchholtzer. în bucurești 51 Seara, înainte de culcare, era obiceiul ca toți elevii să se adune în holul de jos și să facă rugăciunea. Unul o spunea și ceilalți, sub privigherea pedagogilor, făceam crucile. Din când în când apărea în capul scării și bătrânul Buchholtzer, care asista. În seara zilei în care i-am dat petiția, Buchholtzer apare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Manolache Florescu din Râmnicu-Vâlcea; soția sa era fiica domnitorului Gheorghe Bibescu, răsturnat de Revoluția de la 1848. 303. Palatul Suțu, construit între anii 1833 și 1834 pentru marele postelnic Costache Gr. Suțu, astăzi Muzeul Municipiului București (Bulevardul I.C. Brătianu nr. 2); holul Salonul doamnei Oteteleșanu era cel dintâi fiindcă o intimitate mai mare îl lega de lumea elitei bucureștene. Și prin elită nu se înțelegea numai oameni de sânge, ci tot ceea ce avea un nume sau o situație în politică, în magistratură
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ori pe an, la onomastice. Protocolul era cunoscut. Prințul Grigore Suțu, un om mărunțel cu mustăți lungi și arnăuțești, acum încărunțite, cu tipul clasic al grecului din caricatură, întotdeauna elegant, primea în picioare în cel dintâi salon, aproape la ușa holului, pe toți vizitatorii. Și în zilele de recepție vizitatorii erau gloată. În al doilea salonaș, principesa Irina trona pe un fotoliu luxos, iar pe dinainte-i, în ordinea intrării, defilau cei care o vizitau. Te înclinai 304, sărutai mâna, te
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
De câte ori artista ieșea în scenă, amicii lui Isvoranu, cu acesta în frunte, începeau să fluiere și făceau atâta zgomot, încât reprezentația nu putea urma. În sfârșit, poliția fu nevoită să intervie. Prefectul Hiotu luă măsuri la viitoarea reprezentație, postă în holul Teatrului Național un număr de polițiști și îndoi posturile de jandarmi călări. Sala teatrului era plină. Când primadona apăru pe scenă, o furtună de fluierături izbucni din sală. Atunci poliția interveni și o crâncenă bătaie începu. Din ceata lui Isvoranu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
taicăsu își plimba cînd o mînă, cînd alta peste față, oprindu-și-le mai mult în dreptul ochilor. A izbucnit o singură dată, atunci cînd i s-au adus telegramele de la „Tribuna” și de la regizorul Petru Valter: „Citește-le, Mișule!” Pe hol cu pălăria pe cap, sta doctorul evreu. În birou, pe marginea canapelei, erau hainele cu care Mișu fusese îmbrăcat în seara precendentă. Stăteau răvășite, așa cum le lepădase. Sergiu a vrut să copieze poezia rămasă în mașina de scris, în care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
simpli. „Ceea ce fac acum cred că e unic în istoria ceramicii”, mi-a declarat „olarul” Anton Ciobanu, care venea de la liceu, unde a dat examene (probabil pentru vreo clasă de gimnaziu). Urmează - m-a informat - să amenajeze o expoziție în holul Teatrului Național din București. „Vor scrie despre mine tovarășii Măciucă (Constantin Măciucă) și Bacalu (Andrei Bacalu), doctor în științe cosmice”. Dar vreun critic de artă?, am vrut să-l întreb. * Convins în fine că a fost înșelat în speranța de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cum aveam în intenție la sfîrșitul liceului, ar trebui, poate, să redactez, ca Teodor Lerescu, fostul meu coleg, pliante și broșuri de popularizare, dintr-acelea ce zac (am răsfoit azi două, în timp ce așteptam să intru la doctor) pe măsuțele din holurile dispensarelor și policlinicilor. Deși utile, cu informații minime și sfaturi lesne de înțeles despre igienă și medicație, ele nu mi-ar satisface cîtuși de puțin veleitatea de „autor”. Mai mult, cred chiar că firea mea nu se împacă deloc cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
numeroase eforturi și sacrificii. Crescusem în umbra cazărmilor, fără libertate, apăsat și în vacanțe de ideea comportamentului militar; mîncasem la cantină pîine neagră, marmeladă, untură, carne de oaie, mazăre, varză; executasem tot felul de corvezi de la măturatul aleilor la spălatul holurilor și veceurilor; învățasem materii pentru care nu aveam aptitudini (calculul logaritmic, de exemplu); participasem la aplicații dure, alergînd, într-o noapte geroasă de ianuarie, din Brașov pînă la Bod (12 km) „pentru a respinge un atac al inamicului”, care - așa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
haos!” * Nu mi-a picat prea bine cînd, la cîteva minute de la intrarea în biroul meu redacțional, Mihai mi a spus: „Mă duc să-l salut și pe George”. Adică pe Genoiu! Cînd a deschis ușa, acesta tocmai trecea pe hol. Zărindu-l, voios nevoie mare, Mihai s-a lansat într-un „Aaaa, salut, George!” și doar știe care sînt relațiile mele cu el! S-au împlinit 10 ani de la moartea părinților. Ce puțin am făcut pentru memoria lor, ce puțin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în aceeași făină cu restul trupei. Uneori o insinuare e mai nocivă decît o pîră fățișă. „Noaptea aceea” n-am scris-o nici în jurnal. A fost o „noapte a erorilor”, haotică, de deboșerii și eșecuri. Am început-o în holul teatrului, cu băutură, la lansarea primului volum al lui Octavian Voicu, și am continuat o între teatru și redacție, de unde am plecat în zori, ștergînd de var cu umărul un întreg perete, la Galeria „Alfa”, unde trebuia să fiu prezent
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dintîi a avut cîteva fraze care vor fi alinat durerea familiei. Ideea (un loc comun retoric) a fost aceea că Grigore V. Coban aparține categoriei celor care, prin realizările lor spirituale, nu mor de tot. În timpul adunării de doliu prin hol se foiau tot felul de curioși. Numărul lor îl întrecea pe al celor veniți din respect față de amintirea defunctului. El a pregătit sute de tineri, dar în mulțime nu era decît una dintre studentele sale. După cuvîntările de adio, m-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
putut deveni cel mai bun bibliolog din țară. A revenit totuși, surprinzător, la Bacău, în două rînduri: o dată acum patru ani, însoțit de (zicea) cumnatu-su, cînd, la solicitarea mea (Canada fiind încă, pentru noi, un tărîm exotic), a conferențiat în holul teatrului, a doua oară în iarna lui 1984. Ani susține că în timpul celei de-a doua vizite arăta speriat: „Nu mai era Corneliu de altădată!” O neliniște vecină cu teama am observat și eu, cînd l-am condus la taxi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ateneu»” din acest an s-a desfășurat sub camuflaj, la sediul UAP. Pînă la ora șase ne-a ajutat lumina zilei. Atunci cineva i-a strigat conferențiarului (Valentin Ciucă): „Domnule, nu te mai văd!” A fost aprins un bec pe hol. Ca supliment, funcționara filialei a adus o lumînare. Ciucă a vorbit despre o recentă călătorie a sa, împreună cu prozatorul Constantin Munteanu, în China. Cînd a ajuns acolo s-a dus, întîi, firește, la ambasadă. Atașatul cultural Mocioiu l-a întrebat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
12 oct. 2001 Dragii mei prieteni, Dnă și Dle Eugen Dimitriu, Am Întârziat cu notele despre copiii mei fiind ocupat tot cu treburile casei, să fie Îngrijită, cum era când trăia soția mea. Avem casă frumoasă, cu etaj, jos sufrageria, holul de primire și tot ce ține de 682 gospodărie iar sus dormitoarele și baia. Nu mă lasă sufletul, cum trăiesc În acest spațiu mare doar singur, să nu fie totul În ordine și reparate la timp. Vă dau acuma date
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
scrisoare. Eram invitați la niște prieteni de ai lor, numai noi doi, căci Remus Îi de o lună la fiică-sa și stă până la 1 febr. Ne-am Întors pe la orele 2 dim. când să urcăm, Smaragda se oprește În holul cu cutiile poștale, scoate cheița, ce faci, este poștă? (și eu după masa m-am uitat) da, asta pentru tine, de la Dl. Eugen Dimitriu. Urcăm, desfac plicul. Vești Îmbucurătoare-i prea puțin spus. M-am culcat cu gândul, că Dumnezeu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
greșeală. Încercând să vorbim cu ONT la telefon, ni s-a spus că nu s-a făcut nicio greșeală, doar că hotel Caraiman este nevoit să primească un grup de turiști din Occident. La întoarcerea mea de la cabina telefonică în holul hotelului s-au adunat încă 8 familii. La insistențele noastre, două familii au fost primite la hotel Caraiman, desigur în urma unui substanțial ciubuc. Celelalte familii, după ce au stat cinci-șase ore în holul hotelului, majoritatea având copii mici, unora li s-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Occident. La întoarcerea mea de la cabina telefonică în holul hotelului s-au adunat încă 8 familii. La insistențele noastre, două familii au fost primite la hotel Caraiman, desigur în urma unui substanțial ciubuc. Celelalte familii, după ce au stat cinci-șase ore în holul hotelului, majoritatea având copii mici, unora li s-au dat banii înapoi, iar alții mai norocoși au fost cazați la particulari, bineînțeles nelipsind ciubucul. Atât cazarea în acest hotel, cât și servirea, cantitatea și calitatea meselor au lăsat de dorit
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]