8,706 matches
-
nu știu câte au dat și că trebuia să o ia de la Început. Dacă numărai, spuneau că „ai greșit, ai sărit numărătoarea”. Bătaia la fund se făcea cu un cearșaf ud... Peste fundul gol se punea un cearșaf și, de obicei, doi inși loveau din două părți cu niște vergi speciale... până țâșnea sângele, iar pe urmă se făcea crustă. Și cea mai mare tortură era să iei bătaie peste bătaie, peste crusta aceea... Atunci era groaznic! Ați prins momentul revoltei din Gherla
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ani de zile În Închisoare. Așa era atunci. Îți putea da trei-patru ani și fără să te mai judece. Adică trebuia să joci cu ei: „Zboară măgarul? Zboară măgarul!”. Dacă spuneai că nu zboară te-aresta sau, unde erau trei inși, al doilea era securist. Ați putea să-mi descrieți viața din detenție? Eram la cinci kilometri de Tuzla, În două corturi. Eram 50 de deținuți Într-un cort, 50 În altul. Mâncarea era la hârdău, vai de capul nostru, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și spuneam că-i pandișpan... Și mai era rutina când aveam liber... Pe platforma de 10 000 de metri pătrați trebuia să târâm pietrele dintr-un colț În altul la o sută de metri, să nu stăm grupuri de doi-trei inși, să nu vorbim Între noi... Iar gratiile erau greu de suportat... Peste 40 de securiști cu mitralierele, cu câinii, ne duceau... Eram un fel de nebuni. Nu eram suflete, eram niște roboți care ne scotea la număr să vadă dacă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Odată, ne-au scos să turnăm un cub de beton de un metru la o ciupercă pe faleză, ca să nu se Înroșească fiicele lui Gheorghiu-Dej, Lica Gheorghiu sau cine a fost... Și ca să nu scot tot detașamentul de 50 de inși, am ieșit patru inși. Și a spus un gardian: „Luați cinci oameni!”. „Dar suntem patru.” Și ne-a culcat Între porți, pe zeghe... Și ne cerea ca noi să aducem cinci, pentru că a ieșit o coloană de 30 de milițieni
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să turnăm un cub de beton de un metru la o ciupercă pe faleză, ca să nu se Înroșească fiicele lui Gheorghiu-Dej, Lica Gheorghiu sau cine a fost... Și ca să nu scot tot detașamentul de 50 de inși, am ieșit patru inși. Și a spus un gardian: „Luați cinci oameni!”. „Dar suntem patru.” Și ne-a culcat Între porți, pe zeghe... Și ne cerea ca noi să aducem cinci, pentru că a ieșit o coloană de 30 de milițieni. Altădată, era 25 decembrie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
unu’, Mușat, un dobrogean, mai fără frică așa... „Ei, am colindat «O, ce veste»”... N-o spus, de fapt, ce-am colindat, dar ăla era informat deja cu ce-am colindat... Și nu mai știu câți am fost, vreo șapte-opt inși, și ne-o băgat În Închisoarea coloniei, care era o baracă din scândură, fără căldură, fără nimic... Făceai un frig și cu 125 de grame de pâine pe zi și niște apă chioară, dacă ne mai dădea..., și altceva nimic
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
au dus la proces? De la Uranus ne-au dus și ne-au judecat În București și m-au condamnat la 18 ani pentru crimă Împotriva umanității. Câți erați, de data asta, În lot? Nu mai știu. În jur de 18 inși... Pe ceilalți Îi cunoșteați? Da, Îi cunoșteam. O fost și Berghezan, și Fulea, Râmboiu... Da’ ei o fost arestați Înainte... Practic nu a existat o legătură Între dumneavoastră, au creat-o ei... Păi, da, au mai creat legături, că noi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Sandu Îl duce de aicea. Îi la poartă”. Și atuncea m-am apropiat de poartă la o distanță de vreo zece metri. Și el era În stânga, cum te uiți pe poartă, și-n dreapta era un grup de vreo zece inși. Era cu capul aplecat. Am stat fixat și privindu-l. A ridicat capul, a avut un zâmbet trist. Eu m-am Înclinat, l-am salutat, el mi-a răspuns și-am plecat mulțumit că mi-am luat rămas-bun de la el
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
când prin jurul și În perimetrul facultății și cu-asta basta. Dom’le, dimineața când ajung acasă, mama spune: „Mă, puiule, fii atent, că ceva nu e În regulă”. Zic: „De ce?”. „Uite-acolo, vizavi, peste drum, sub poarta aceea stau trei inși și tot aici se uită, la poartă și la geamul nostru. Oare ce vor?” Zic: „Mamă, uite, eu mă duc pe stradă. Dacă ăia vin după mine, Însemnează că pe mine mă urmăresc. Dacă nu, cine știe de ce stau acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
futbol”. Ei, Între timp, s-au apucat și au ars tot ce-am avut noi: acte, hârtii, inclusiv certificatele de refugiat... tot ce părea compromițător. No, și pe urmă, domne, a urmat inevitabilu’. Seara, la ora nouă, cioc-cioc-cioc, numa’ doișpe inși au intrat... „În numele legii, sunteți arestați!” Mai țineți minte data arestării? Cum să nu? Am fost arestat de două ori. Prima dată a fost În 4 noiembrie 1956, Împreună cu tata. Au venit la ora nouă și pân’ la doișpe și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Început procesul nostru. Era lotul Faliboga, În care-am fost atunci vreo optzeci și ceva. Și ce condamnări s-au primit? Eu am primit doișpe ani. Faliboga, tata și cu Vlad au primit moartea. Dup-aceea Șofron, Vlad, Vizitiu..., cinci inși, au primit muncă silnică pe viață. Vreo doișpe au primit douăzeci și cinci de ani..., da’ majoritatea au fost Între cinșpe și optișpe... Ăștia trei care-am tradus manifestul am primit doișpe, iar două doamne care-au fost și ele băgate În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-i urci, că n-aveau cum să-și ducă săracii picioarele... În fine, am ajuns, nu ne-o mai băgat În izolări mici, de două-trei persoane, ne-o băgat În compartimentu’ mare a dubei, și acolo am Încăput optzeci de inși, nu comod, da’ de bine, de rău, fiecare Își avea locul lui. De jur-Împrejur erau bănci, și În mijloc erau iar bănci... Încălzire nu exista În dubă. Și-am stat În dubă, domnule, până când la un moment dat a Început
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și-am stat În dubă, domnule, până când la un moment dat a Început să plouă, da’ să plouă ca vara, să plouă ca lumea... Și s-a făcut condensu’ acela, că afară era rece și Înăuntru căldura noastră... Optzeci de inși, dom’le, și nu știai cum să te ferești de ploaie, că curgea pe pereți, și totu’ a devenit umed. Și-apăi dimineața În zori am plecat. Ne-o tractat o locomotivă până-n Gara de Nord. Și când am văzut ceasurile din Gara de Nord
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și io am făcut așa ceva... N-am ascuns vreo armă, dar, din fericire, n-am avut așa ceva, dar atuncea nici nu am crezut că asta-i o provocare. Bine, după atâța ani văd altfel. No... Vr’o șase sau șapte inși au fost și au stat cu noi aproape o lună de zile... După o lună de zile, când am venit Înapoi de la plimbare, am vrut să ne așezăm pe paturile noastre, ca să mai discutăm... Și s-a deschis ușa și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ați fost dus după ce au Încetat bătăile la 4-spital? Nu mai știu... că atâtea camere erau acolo. Dar era o cameră În care am văzut cum s-a stins din viață Bogdanovici, Șura Bogdanovici. Nu eram mulți În cameră, șase-șapte inși. Între Țurcanu și Bogdanovici am Înțeles că era o mare ură - din partea lu’ Țurcanu față de Bogdanovici, că el era deja terminat, era bătut, era făcut praf. Atâta am reținut, că Înainte de a muri Bogdanovici, o spus: „Am făcut un copil
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era cu tot părul, cum o... Vai de mine și de mine. Care erau condițiile de dormit? Ai de capul meu! La 5 deșteptarea, la 10 stingerea. Paturile În celulă era atâta de aproape, că nu putem să stăm doi inși față În față. Trebuia să ne băgăm picioarele unul Între cele ale celuilalt. Numai așa am putut ședea pe pat. Cred că n-o fost 25 de centimetri, măsurat, și În fiecare zi era ceartă. „Oameni buni, ce e de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
puteai juca liniștit, că jucai tot cu frica În sân... cum ți-o fi norocul să te prindă. Și puneai paravan ca să nu te vadă de la vizor... Da’ ei nu și-o dat seama că la capătul paturilor sta doi inși, unul În stânga, unul În dreapta... și se uita la ei cum joacă table, da’ nu Își dădeau seama că ce fac... Și În dimineața aia o fost percheziție, da’ n-o găsit nimic. Și după percheziție ăștia s-o apucat să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
unu’... Prin ce Închisori ați mai trecut? Prin Galați... Acolo o fost bună mâncarea, bună. Eu eram pe Potcoavă, pe celular, și nu ne-am gândit niciodată c-o să ne ducă la lucru obligatoriu. Când, deodată, eram În celulă doi inși, unul Petre Orban și eu. Lu’ ăsta i-o fost condamnat la moarte tata și sora și s-o tot interesat, săracu’, dacă n-am auzit de taică-său. Păi, n-am auzit, că numa’ așa puteam auzi, dacă Îl
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Băteam cu mașina de desfăcut mălai și 40 de saci le-am dat, și striga ăia de-acolo din solozuri, de la Înălțime, că ne-o văzut: „Măi, hoților, măi, nu vă e rușine, măi, să furați?”. Și o fost trei inși care o Împărțit cu el, și o fost unu’ de la parchete, Călin, da’ nu mai știu celălalt nume... Și eu n-am avut nimic de pierdut, numai de câștigat. Da’ să vedeți ce am avut de câștigat. Mi-o trimis
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Când am ajuns În Gherla, n-am știut că unde suntem... Am intrat pe po’rtă... La Gherla pușcăria-i În față, și mai este o clădire care-o fost a feudalului cândva, că Gherla era cetate. Și pe patru inși, pe cumnatu’, pe frate-mieu, pă Bujor și pe Andraș i-o luat și i-o băgat În pavilionul doi, supt o boltă. Numa’ pe ei i-o luat, că pe Popescu, șefu’, l-o oprit În Securitate, pentru procesul cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
abia mă țineam pă picioare. Aveam sub 48 de kilograme... Pielea și osu’ erau de mine. Am avut noroc că, la un moment dat, a venit o comisie să facă o verificare și am fost selecționat, Împreună cu vreo 20 de inși, ca distrofic... Prin urmare, ne-au scutit de muncă vreo săptămână și apoi ne-au mutat, tot În Balta Brăilei, dar la colonia Salcia, În punctul de muncă numit Strâmba... Acolo era mai bine? Acolo erau alte condiții de locuit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
trenu’, nici nu oprea. Era o nebunie... Și ne-a dus În Închisoarea din Galați. Închisoarea acolo... era o biserică plină de rahat, cu sfinții cu ochii scoși, și plină cu dejecții pe jos. Ne-a aruncat la 500 de inși... Erau numai dejecții pe acolo și câteva castroane din care să mâncăm. Crăpam de foame! Îți spun: crăpam de foame! Și când am plecat cu bacurile spre Salcia, erau semințele băgate printre scânduri, și luam cu surcelu’ și scoteam câte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sus, așa ca niște candelabre. Îi ziceam când ne Întorceam și când ne culcam: „Băi, să nu lovim ciupercile ăstea”... Tot aburu’ acela pestilențial se ridica acolo sus. Îți Închidea baraca seara, cămăruța aia de papură Împletită, și 400 de inși la un singur hârdău... se pișau ăia pe jos, făceau nevoile... Și tot mirosul acela venea acolo sus la noi. Mai făceam și haz, Îi spuneam la hârdău „Hârdăul lu’ Petrache”. Numai la Salcia ați fost sau și În altă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
stat deci În libertate din ’47 până În ’49. A doua oară pe ce motiv v-au arestat? Ca reacționar... Fusesem membru PNȚ... Pe condamnare scria „uneltire contra ordinii sociale”. Am fost reținut atunci Într-un lot mai mare, de zece inși... Printre alții, au fost reținuți frații Vasiliu, Eugen, zis Nacu, și fratele lui, un anume Grossmann, evreu, și eu. Ne-au arestat la Vâlcea și apoi am fost trimiși la Craiova, unde ne-au Întocmit acte la Securitate și ne-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ani. Au mai luat Vasiliu și cu un anume Emil Constantinescu câte 22 de ani. Io am luat 17 ani. Domnu’ Apostolescu a luat 15 ani... Și pă urmă a mers În descreștere... Am fost condamnați În total 24 de inși, Între care și oameni muncitori, cooperatori agricoli d-aici din Râmnicu Vâlcea, cum era Mirică sau cum era Răduca, care a și murit În Închisoare... Și după condamnare unde v-au dus? Imediat după ce ne-a judecat ne-au dus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]