9,535 matches
-
stupi, dintre care 70 erau sistematici pe sistemul Layens după cum mărturisește în Amintirile sale. Gheorghe N. Rădășanu a fost un model pentru generațiile pe care le-a educat. Model acceptat, ca general valabil în educația și învățământul românesc ante și interbelic dar chiar și postbelic. "Citim reviste și ziare. Năzuim să știm ce se petrece mai de seamă în țară, în lume. Ne-am abonat la câteva reviste. Organizăm șezători pentru săteni. Ne ocupăm de curte, de grădină..."80, sintetiza A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Ne ocupăm de curte, de grădină..."80, sintetiza A. Manolache munca învățătorilor români. Deși nu a fost interesat de politică a scris o serie de articole cu tentă politică, în care și-a permis chiar să propună îndreptări vieții politice interbelice, cum a fost articolul "Legea alegerii" în care a militat pentru introducerea votului uninominal, în loc de vot pe liste pentru "alegeri pe județ și pe persoane și nu pe liste chilometrice contra voinței alegătorilor"81. Alte articole ca "Tot Ion Măgură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
nu pe liste chilometrice contra voinței alegătorilor"81. Alte articole ca "Tot Ion Măgură"82, "Ce fac Statele Unite ale Americii și ce noi"83 sau "Cum știu dușmanii să ne dezbine"84 Gh. Rădășanu critică politicianismul și corupția vieții politice interbelice, nefiind deloc departe de avatarurile dezbaterii politice din epocă, cu puternice accente naționaliste. În afară de articole în care urmărea îndrumarea țărănimii pe calea unei gospodării temeinice și civilizate, Gh. Rădășanu a mai vizat și alte obiective. A țintit mai ales scopuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Pagini semnificative sunt dedicate evenimentelor politice și militare din anii 1913 și 1916-1018, la care autorul a participat. Amintirile mai sunt importante și pentru a surprinde lumea dispărută a învățătorilor din generația "leilor lui Spiru Haret dar și din perioada interbelică. Menționăm că nu am intervenit pe textul original, preferând să păstrăm limbajul epocii, pentru înțelegerea mai bună a acesteia. Am păstrat formele arhaice de limbă, caracteristicile vorbirii și scrierii generației din care a făcut Gheorghe Rădășanu parte. Acest fapt a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Teatru Național; poate fi o confuzie cu pictorul Traian Cornescu (1885-1965); 62. Octav Băncilă, (1872-1944) pictor; compoziții cu un pronunțat caracter social dar și naturi statice; profesor de pictură la Iași; 63. Jan Moscopol, (1903-1980), muzician român celebru în perioada interbelică, a debutat în 1929; de-a lungul anilor as înregistrat peste 300 de cântece de factură română și străină; 64. I.V. Praja, profesor de matematică la Seminarul "Veniamin Costachi"din Iași; 65. Victor Tufescu, profesor de geografie la seminarul Veniamin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
1918, f.3; 34 N. Adăniloaie, Învățământul..., p.255; 35 Constantin Angelescu, Evoluția învățământului primar în ultimii 20 de ani, București, 1937, p.6-7; 36 Ibidem, p.19; 37 Rodica Iațencu, Considerații asupra evoluției învățământului preuniversitar din Bucovina în perioada interbelică, în "Suceava. Anuarul complexului muzeal Bucovina", XXIX-XXX, Vol. II, Suceava, 2003-2004, p.219-220; 38 Irina Livezeanu, op.cit., p.56-57; 39 Constantin Angelescu, op. cit. p.42-43; de altfel toate formele de învățământ au fost incluse în proiectele legislative liberale, inclusiv Școlile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ai liceului stabiliți in România, dar au participat numai ing. Nenov Feodor - cel mai in vârstă 4 absolvent al Liceului de băieți Regele Carol al II-lea, și prof. Curteanu Olga Adina. Monografia este o pagină memorabilă de conlucrare etnică interbelică între cadrele didactice și elevii liceului, care nu au cunoscut tarele extremismului naționalist. Autorii PROLOG 1. SCURT ISTORIC Generalul Ivan NIchitici INZOV a fost desemnat cu organizarea refugiaților creștini-ortodocși fugiți din Balcani de sub opresiunea religioasă și culturală a Imperiului Otoman
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
depozitată la un etaj special amenajat în clădirea de pe strada Ministerului, arhivă inaccesibilă cercetării, care cuprindea documente de mare interes privind istoria Cominternului, Cominformului, relațiile acestor organizații cu P.C.R., dosare personale ale liderilor comuniști, ale altor personaje din lumea politică interbelică și postbelică. Fără îndoială că acele dosare personale interesau atunci pe mulți din noua nomenclatură și nu numai pe ei. Ce s-a ales de toate aceste valori ? Unele au intrat în fondul de arhivă al Bibliotecii Academiei Române, altele în
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
sau documente, au dispărut în primele zile de haos, când totul era dezorganizat și nu mai era asigurată paza. Nu mult mai târziu au început să apară tot felul de volume de memorii și amintiri ale unor personalități din perioada interbelică, editate de diferite persoane și edituri apărute atunci ca ciupercile după ploaie, concomitent cu dispariția unor mari edituri, cu averea lor cu tot. Desigur, se poate spune că, pe lângă nenumăratele distrugeri de bunuri la nivel național, cele mai sus relatate
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
diferite pretexte, chiar și a discutării chestiunii Tezaurului, echivalează practic cu un refuz pe toată linia. 4.Abordările părții ruse au tins să transfere atenția întregii Comisii asupra unor probleme adiacente, ca: statutul Basarabiei în 1918, „ocupația” română în perioada interbelică etc. Acest gen de abordări dădea naștere la discuții în contradictoriu, al căror rezultat practic era trecerea pe un plan secund a problemelor principale. 5.Partea rusă a subordonat chestiunea evaluării Tezaurului Român unei așa-zise evaluări „globale” a datoriilor
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
monetar - adică funcția de ban universal a metalului galben - este mai spinoasă, dar și ea este captivantă. După secole de folosire ca etalon al prețurilor, mijloc de plată și mijloc de tezaurizare, aurul a fost catalogat de Keynes, în perioada interbelică, drept „relicvă barbară a omenirii”. De ce ? Pentru că omenirea, spune Keynes, sapă adânc în pământ, la sute și mii de metri, scoate tone de minereu la suprefață, pe care îl prelucrează pentru a obține câteva lingouri de aur, iar apoi îngroapă
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Toate acestea, sfidând amenințările și presiunile ultimative germane. Adăpostirea tezaurului Băncii Poloniei, în condițiile enunțate de guvernatorul Mugur Isărescu, n-a fost un episod singular, întâmplător, el s-a înscris în politica externă promovată și urmată de România în perioada interbelică: respectarea tuturor angajamentelor asumate prin tratate, relații de colaborare cu statele vecine, consolidarea securității statu-quo-ului teritorial, respingerea revizionismului și a revanșismului. În ultima decadă a lunii august 1939, pregătind agresiunea împotriva Poloniei, cel de-al treilea Reich a prevăzut și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
dovedește o bună cunoaștere a problematicii și nu numai o putere de memorare de durată efemeră. Scriind despre ultimii ani din liceu și problematica lor, trebuie să menționez și unele particularități socio-politice ale timpului. Eram la Începutul tranziției de la capitalismul interbelic la comunism. În presă, la conferințele ASTREI și În special În liceu se ducea lupta Între ideile trecutului și cele ale viitorului, prezentate În fraze cât mai ademenitoare. Unii colegi au aderat la noua ideologie și s-au Înscris În
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cu ce rămânem? Cu mântuirea obținută, eventual, pe cont propriu, anevoie, luptând cu sistemul în loc să fim ajutați de el. Ceea ce, repet, este grav. Suntem liberi să plecăm din România, am visat la această libertate cu toți porii deschiși. In perioada interbelică, în perioada "marilor clasici" chiar, scriitorii noștri se duceau în Europa pentru lărgirea orizontului Și totuși nu aud acum că ar pleca vreunul dintre confrații noștri să trăiască în lume, în altă țară, în altă cultură ... E teama că și-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
despre celălalt raport, cu "secolele" noastre poetice (totuși, abia două), nu cred că e cazul să se dezvolte vreun complex. Sunt, fără îndoială, epoci literare mediocre, dar nu-mi pare că a noastră ar fi printre ele. Eminescu și perioada interbelică singura "de vârf" sunt momente exaltate, transpuse în cult (cu toate "contestațiile" care li se mai fac). Însă dincolo de norii de tămâie didactică sau de uralele mulțimii, confruntarea "creativă" (și, implicit, critică) cu ele nu mai e una inhibată, veneratoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că "tradiția" iradiază, și încă spornic, în poezia contemporană se vede nu numai din strategiile intertextuale (bune pentru a dejuca o influență), ci și din ecourile care vin din poeți evident ne(mai)citiți. Un stagiu de bibliotecă pe poeții interbelici "din raftul doi" ar diminua mult sentimentul inovației de azi. Dar în bună măsură avântul creativ s-a bazat, întotdeauna, pe o inocență entuziastă, nu pe o erudiție blazată. "Duhul" din limba română există exact atât cât îl înfățișează poeții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ca pe o literatură moartă. La fel ca și literatura chineză, vorbită în prezent de 1,25 de miliarde de suflete. Cred că deja e prea târziu ca să ne facem cunoscuți în lume. Șansa aceasta am pierdut-o în perioada interbelică. O altă șansă a existat în perioada comunistă. Sau imediat după revoluție, când trezisem interesul occidentalilor. Dar apoi au urmat mineriadele și degringolada internă și externă, pseudo-traducătorii, jocurile de interese etc. și noi am pierdut și această șansă. Dar, cine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de înverșunat cât să-mi pierd uzul rațiunii. Generația '80 are, totuși, rolul ei cu adevărat important în istoria literaturii române. Dacă generația '60 a venit să reînnoade, peste obsedantul deceniu proletcultist, mai timid sau mai nonșalant, firul cu literatura interbelică, generația '80 a desăvârșit acest lucru și se află la apogeu după treizeci de ani, când douămiismul se naște în mari dureri. Le place sau nu unora sau altora, optzeciștii conduc acum literatura română, dar și administrația culturală, dar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scriu propriul necrolog. Ea nu constituie un curent literar, să dispară. Ea este o realitate istorică literară de care va trebui să se țină cont așa cum se va ține cont de pașoptism, de generația eminesciană, de ca antebelică, de cea interbelică, postbelică și așa mai departe. Ce înseamnă curaj în literatură? Te regăsești între "curajoșii" literari? Curajul în literatură constă în faptul de-a continua să scrii chiar și sub amenințarea ignoranței din jur, a uitării invocate la fiece colț, de-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Deși introduce, pe urmele lui G. Tarde, conceptul de sincronism, E. Lovinescu a devenit garantul producției literare autohtone pe care a analizat-o și a stimulat-o cu o devoțiune incomparabilă în epoca sa, cea mai fertilă a literelor românești, interbelicul. După cum muntoasa Istorie a lui G. Călinescu își propune drept țel înalt să demonstreze că "nasc și în Moldova oameni", creatori, vorba Maiorescului, "în toată puterea cuvântului". Așadar suntem mimetici sau stăm pe picioarele proprii? Depinde de la caz la caz
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nouă. Cât privește reprezentarea poeziei românești în Europa, o socotesc total insuficientă, întristător de puțin cunoscută, nedrept de ignorată, îngrijorător de superficial ofertată. Suntem liberi să plecăm din România, am visat la această libertate cu toți porii deschiși. În perioada interbelică, în perioada "marilor clasici" chiar, scriitorii noștri se duceau în Europa pentru lărgirea orizontului și totuși nu aud acum că ar pleca vreunul dintre confrații noștri să trăiască în lume, în altă țară, în altă cultură... E teama că și-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scriitor. Că face călătorii în străinătate iar e firesc, le face după scenariul odiseic, spre a se întoarce acasă, la ale sale, sigur, cu experiențe și informații noi, care îi vor fi sau nu utile pentru scris. Și pașoptiștii și interbelicii ieșeau cu gândul de a se întoarce și, de regulă, se întorceau. Exilul n-a fost niciodată o fericire pentru vreun scriitor. Sub comunism chiar, fuga din țară era dorită pentru că rămânerea în țară făcea ca și imposibilă acea libertate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
generația '60 fapt pe care l-au remarcat mulți critici de pe vremuri. Ai avut și ai prietenii în toate generațiile literare din România. În care dintre acestea te regăsești? Într-adevăr am întreținut relații de prietenie și corespondențe cu generații interbelice (N. Carandino), postbelice din România și din exil. Mai familiarizat și mai aproape ca scriitură mă simt legat de generația '60, cu câteva excepții și de generația '80. Nu am încercat niciodată să mă adaptez unei generații anume și cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mâna pe inimă, cu o anume nostalgie, că volumașul meu costa 5 lei și că s-a vândut în tiraj de 50.000 de exemplare. Pe de altă parte, cel mai mult a alergat în viața mea tatăl meu, preotul interbelic Ștefan Vasiliu. Dar aceasta este o altă confesiune... Ai cultul prieteniei și al prietenilor... De când te știu te-am văzut înconjurat de prieteni. Sau apărând pe unul sau pe altul dintre prieteni. Pe mulți i-ai ajutat să supraviețuiască. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ce a însemnat pentru tine și pentru devenirea ta scriitoricească această apropiere "ombilicală" de Muzeul Literaturii Române din Iași? Tatăl meu m-a crescut în cultul a trei orașe: Cernăuți (unde a studiat teologia), București (unde vedea marea noastră reașezare interbelică în spirit european) și Iași (unde i-ar fi plăcut să slujească și unde din păcate a avut parte doar de repetate internări, în Spitalul de psihiatrie al anilor '50). Ce nu a reușit tata, am încercat eu, trecând prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]