8,326 matches
-
descoperă câteva litere uitate într un ungher. Literele sunt încă neclare, văzute parcă prin ochii unui miop. Apoi lumina orbitoare scade treptat, iar literele capătă contur și devin inteligibile. Agatha. Da, femeia din afiș are exact ochii Agathei, cea mult iubită. Agatha, cea pierdută definitiv acum oare câte zeci de ani? Ochii bătrânului se umezesc. Mâna lui dreaptă continuă să plimbe arcușul pe corzile viorii, în timp ce el observă fiecare detaliu al afișului publicitar. Femeia care seamănă cu Agatha e foarte decoltată
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
fiind doar publicul; în general presupune un dublu locutor în interior singurei voci a personajului (conflict între vocile ce reflectă două sisteme de valori sau stări sufletești ireconciliabile); uneori monologul se adresează unui interlocutor imaginar (de exemplu : divinitatea sau ființa iubită), dar spectatorul este destinatarul secund al enunțului; Oralitatea - calitate a stilului unor opere literare de a părea vorbit, prin folosirea unor elemente de limbă vorbită, care dau expunerii un caracter spontan și viu, atât în dialogurile dintre personaje, cât și
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
foarte rar se pot împlini într-o formă de manifestare interpretativă, fără să se cadă în ispita rescrierii operei. Recitind operele lui Preda, am descoperit că, ceea ce N. Manolescu interpretează ca "mit al fericirii prin iubire”, în romanul Cel mai iubit dintre pământeni, este, de fapt, o caracteristică a întregii sale opere, pe care, în romanul Moromeții, am regăsit-o întrun tipar existențial al familiei surprinsă la răscruce de drumuri istorice, care amenință universul său matricial. Moromeții este romanul satului din
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
asupra modului de întemeiere a unei familii este prezentată în romanul Marele singuratic și îmbracă într-un filon metafizic: Nu este această mentalitate un preambul pentru mitul fericirii prin iubire dezvoltat cu atâta substanțialitate de M. Preda în Cel mai iubit dintre pământeni ? în romanul Moromeții există două perspective asupra modului de constituire a familiei, ambele având ca substrat mitul fericirii prin iubire. Una dintre acestea aparține lui Birică, flăcăul lipsit de speranța însurătorii și cu atât mai mult de speranța
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
de entuziasm. Un astfel de personaj devine lucid, preocupat de problemele grave ale existenței: el este student, de multe ori la școlile Occidentului, fiind rupt de ceea ce înseamnă într-adevăr poporul rus. Revoltatul dostoievskian este mereu lucid, admirat, dar nu iubit, întruchipând principiul negării. Primul din această serie a revoltaților dostoievskieni este Raskolnikov, protagonistul din Crimă și pedeapsă. El este un tânăr, deloc mediocru, dar forțat să renunțe la studii din cauza sărăciei. Va ucide, așa cum singur recunoaște, pentru a proba dacă
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
mitingul aviatic. Din spusele uneia dintre ele, domnișoarele erau îndrăgostite până peste urechi, deși luaseră relația lor la început ca pe o glumă. După o perioadă de timp, preferau să nu mănânce, numai să-și întâlnească prietenii, să fie mângâiate, iubite, sărutate și cine știe ce mai doreau fetele atât de infierbântate. Cât despre băieți, povestea Gelu, uitau să mai meargă la masă, noaptea, se acuzau unul pe celălalt că nu poate dormi din cauză că se freacă-n pat toată noaptea și-l deranjează
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
înstrăinării și izolării și influențele negative ale anturajului. Devii prieten cu prietenii partenerului de viață. Dar niciodată relația nu se va compara cu cea cu propriii prieteni din copilărie. Prieten/prietenă mai înseamnă, în română, ca și în engleză, iubit/iubită. Mai poate însemna, în funcție de context, camarad, dar și cunoștință. Nici un prieten nu se compară cu „prietenul cel mai bun“. Iar mulți dintre noi n-au nici o problemă să cunoască o persoană într-un bar și s-o prezinte peste doar
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
între vocile care vorbesc conform celor două sisteme de valori, cum se întâmplă în monologul lui Rodrigue din Le Cid de Corneille. De asemenea, monologul se poate adresa unui alocutor imaginar, un sine promovat la demnitatea de interlocutor imaginar, ființa iubită fantasmatic, o dreptate visată sau, în rugăciune, Dumnezeu. Totodată, prin dubla enunțare specifică limbajului teatral, spectatorul este destinatarul secund al oricărui enunț de pe scenă, deci al oricărui monolog. în sfârșit, „vorbim de soliloc atunci când discursul solitar pare să fie pură
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
confiscat toată averea, printre care și casa construită la Brașov pe terenul primit ca decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul"... În 1977 primește o misiune de cercetare la Paris, pentru istoria aviației noastre. Își îndeplinește misiunea, dar rămâne în Parisul său iubit. Definitiv. Avea 67 de ani, deci încă în puteri... Citiți povestea lui, ieșită din comun! Neagu DJUVARA București, 23 iunie 2010 Cuvântul autorului După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, cortina de fier a despărțit nu doar teritorii, ci
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mă înspăimântă, nu mă împiedică. Adevărul e, desigur, că, oricât de fără speranță ar fi iubirea, ea tot ascunde speranță, nu din absurditate, ci fiindcă, în spiritualitatea ei, poate fi atât de adâncă și de pură, încât știe că ființa iubită, dacă și-ar cunoaște o singură clipă sâmburele ideal ce este iubit, s-ar absorbi luminii care îl scaldă. În acest mod, oricine nu răspunde unei mari iubiri e vinovat și pedepsit totodată cu sărăcia și stupiditatea sa.“ Impresia mea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mai pură și cea mai total umană. Eu nu am fost niciodată iubit pe măsura iubirii mele, în cazurile cele mai fericite, căci cel mai adeseori nu am fost deloc iubit sau nu am reușit să aflu niciodată sentimentul ființei iubite. În afară de dorință, nu am trăit niciodată intimitatea corporală deplină, saturată, nici uranist, nici heterosexual - fie că atunci când am dorit nu a fost posibil, fie că atunci când lucrul s-a întâmplat o ciudată rezervă fizică m-a împiedicat. Așa că, deși țâșnind
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mâinile noastre s-au atins, s-au încleștat, unirea palmelor să fie îmbătătoare până în prag mistic. Totdeauna, de la vârsta de paisprezece cincisprezece ani, am iubit cu o intensitate egală, năprasnică, și suferind îngrozitor, fără ca cineva din afară, chiar și ființa iubită, să-și fi dat seama de tăria dorului și disperării din mine. Doar amploarea spirituală a iubirii s-a accentuat cu timpul, devenind din ce în ce mai pură față de o sexualitate egal de rebelă. La început, suferința de a nu fi iubit a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a cuprins totul afară de obiectul său, când acest foc, nutrit sexual, e totuși de o amploare spirituală extremă, transcendență pură în văpăi - ce pedeapsă mai mare poate fi pentru indiferența față de focul meu decât sărăcia, stupiditatea, materialitatea grotescă a ființei iubite? Și nu e deloc drept să se spună: nu a meritat să iubești atât de mult pe cine nu a știut răspunde decât cu indiferență și cruzime iubirii tale. O astfel de înțelepciune, ca orice altă înțelepciune, nu are ce
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nu are ce căuta în iubire. Căci iubirea iubește totdeauna ceva ce merită și nu există om pe lume care să nu merite să fie iubit. Dar ce e grozav și tragic este că cel ce iubește descoperă în ființa iubită sâmburele ideal al personalității sale, acest sâmbure de diamant, cunoscut numai de cel ce iubește, e îndrăgit și ființa iubită nu știe ce comoară ascunde. Iar dacă prin iubirea mea, care dezlănțuie un foc imens și aruncă o lumină orbitoare
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să nu merite să fie iubit. Dar ce e grozav și tragic este că cel ce iubește descoperă în ființa iubită sâmburele ideal al personalității sale, acest sâmbure de diamant, cunoscut numai de cel ce iubește, e îndrăgit și ființa iubită nu știe ce comoară ascunde. Iar dacă prin iubirea mea, care dezlănțuie un foc imens și aruncă o lumină orbitoare asupra ființei iubite, nu i se descoperă acest diamant, se vede bine cât de mare pedeapsă îndură cine nu răspunde
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
al personalității sale, acest sâmbure de diamant, cunoscut numai de cel ce iubește, e îndrăgit și ființa iubită nu știe ce comoară ascunde. Iar dacă prin iubirea mea, care dezlănțuie un foc imens și aruncă o lumină orbitoare asupra ființei iubite, nu i se descoperă acest diamant, se vede bine cât de mare pedeapsă îndură cine nu răspunde marii iubiri. Îmi imaginez bine cum cineva își poate rata personalitatea, fiindcă nu a știut răspunde unei iubiri în adevăr mari. Bineînțeles că
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
bine cât de mare pedeapsă îndură cine nu răspunde marii iubiri. Îmi imaginez bine cum cineva își poate rata personalitatea, fiindcă nu a știut răspunde unei iubiri în adevăr mari. Bineînțeles că, pentru mine, care iubesc, această ratare a ființei iubite nu are sens în sine, ci doar tot în iubirea mea, care suferă văzând pieirea, în întunericul din care a apărut, a acelui diamant neprețuit. Iubirea și suferința mea contează. Să se răspundă iubirii mele nu are sens decât într-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
răspundă iubirii mele nu are sens decât într-un singur caz: când între noi doi e o piedică fatală: nu sunt iubit fiindcă sunt urât (ca Michelangelo), bolnav, infirm, sau când între noi există o inadecvare fiziologică. Și atunci, ființa iubită dându și seama de măreția iubirii mele, dându-și seama de lumina orbitoare ce cade și învăluie sâmburele personalității sale, se sacrifică, se dăruiește acestei mari iubiri. Bineînțeles, cuvântul „se sacrifică“ nu are aici decât sensul sacrificării pur fizice, căci
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nu mă împiedică. Adevărul e, desigur, că, oricât de fără speranță ar fi iubirea, ea IANUARIE 1949 tot ascunde speranță, nu din absurditate, ci fiindcă în spiritualitatea ei poate fi atât de adâncă și de pură, încât știe că ființa iubită, dacă și-ar cunoaște o singură clipă sâmburele ideal ce este iubit, s-ar absorbi luminii care îl scaldă. În acest mod, oricine nu răspunde unei mari iubiri e vinovat și pedepsit totodată cu sărăcia și stupiditatea sa. Desigur că
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pot decât să-i simt bogăția și puterea spirituală și să sufăr că cineva nu dorește, cu aceeași tărie cu care iubesc eu, iubirea și dăruirea mea; dar nu-mi pot deloc imagina cum ar fi dacă aș fi așa iubit, dacă aș fi fericit. Mi se pare stupid, deși e dorul meu intim, ca într-o zi să ne întâlnim, să ne placem reciproc și să ne iubim. Acest lucru nu corespunde deloc firii mele. Nu pot concepe, de fapt
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
vine dintr-o pornire idealistă a iubirii, care e, în chiar frenetica mea sexualitate, fundamentul structurii mele. Nu-mi caut nici măcar egali mie, ci superiori. Și ce poate fi atunci mai grozav, în dragoste, decât ca superioritatea copleșitoare a ființei iubite să se realizeze chiar în actul sacrificator de a mă iubi pe mine? Personalitatea mea e țesută din orgoliul cel mai viu, mai nealterat, uneori în forme de-a dreptul exacerbate, dar plin de fior moral și tendință creatoare, însă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
forme de-a dreptul exacerbate, dar plin de fior moral și tendință creatoare, însă oricum orgoliul se manifestă fără stânjenire. Înăuntrul lui se ascunde totuși o umilință grozavă, năzuința arzătoare de a idealiza, de a simți intimitatea superioară a ființei iubite. Această nevoie de superioritate în afara mea mi-e generală. Aș fi fericit dacă aș trăi într-o societate în care ceilalți mi-ar fi superiori. Când iubesc și nu sunt iubit, sufăr, văzând în indiferența și cruzimea ființei iubite un
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ființei iubite. Această nevoie de superioritate în afara mea mi-e generală. Aș fi fericit dacă aș trăi într-o societate în care ceilalți mi-ar fi superiori. Când iubesc și nu sunt iubit, sufăr, văzând în indiferența și cruzimea ființei iubite un semn al inferiorității față de mine. Atât de mare e această suferință, încât îi spun: iubește pe altcineva așa cum ar trebui, cum aș vrea să mă iubești pe mine. Și, dacă lucrul s-ar întâmpla, dacă la îndemnul meu ființa
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
un semn al inferiorității față de mine. Atât de mare e această suferință, încât îi spun: iubește pe altcineva așa cum ar trebui, cum aș vrea să mă iubești pe mine. Și, dacă lucrul s-ar întâmpla, dacă la îndemnul meu ființa iubită ar revărsa întreaga dragoste, sub forma sacrificării, asupra altcuiva, aș muri de gelozie, dar aș muri fericit.
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
necăjite și nu te-ar lăsa niciodată în drum. M-am simțit în siguranță de cum l-am văzut. A venit la gară, și, înainte să ne cunoaștem, am văzut de departe deferența cu care era salutat de toți. Un omuleț iubit și respectat. Îmi încredințam viața în mâinile lui. Scrisoarea 67 Poveștile mele nu au un curs al evenimentelor. Răsar în func ție de cum mă simt și de amintiri. Acum mă simt... în clepsi dră. La un moment dat ți-am
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]