7,321 matches
-
cunoscute în prezent nu permit o concluzie definitivă. La reîntoarcerea din expediție, Abraam a fost întâmpinat de Melchisedec, rege în Salem și preot „al Dumnezeului celui Preaînalt”, care a oferit „pâine și vin” atât soldaților obosiți cât și (mai ales) jertfă Domnului, binecuvântându-l pe Abraam care, la rândul său, i-a oferit preotului a zecea parte din pradă de război (cf. Gn 14, 17-24). Într-o nouă teofanie,Abraam a cerut lui Dumnezeu că promisiunea pe care i-a făcut
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
meargă pe un munte în „pământul Moria” ca să-l jertfească pe Isac. În dialogul pe care l-a avut cu fiul său, la întrebările lui inocențe, cu inima sfâșiata, Abraham da răspunsuri profetice, precum: „Dumnezeu va avea grijă de mielul jertfei sale” (Gn 22,8). Cu această cerere de a jertfi unicul sau fiu, Dumnezeu îi cerea lui Abraham un act de credință și de ascultare eroica. Trebuie însă accentuat că, împiedicând jertfirea fiului prin intervenția unui înger, revelația condamnă practică
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
Dennett, Richard Dawkins, Victor J. Stenger și Christopher Hitchens. Criticii consideră că religia este depășită, dăunătoare individului (îndoctrinarea copiilor, vindecarea prin credință, circumcizia), dăunătoare societății (războaie sfinte, terorism, risipa resurselor), împiedică progresul științific și încurajează acțiunile imorale (cum ar fi jertfa de sânge, discriminarea împotriva homosexualilor și femeilor). Prin sita aceluiași raționament e trecută și contribuția divinității, indiferent de religia din care provine, la dezvoltarea socială, mulți fiind de părere că a devenit irelevantă în contextul actual, cu atât mai mult
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
sau din poezia religioasă medievală. Profetul Ezra a fost acela care a stabilit formulări fixe ale rugăciunii și includerea cântecelor în serviciul divin. Ulterior, după distrugerea celui de al II-lea Templu din Ierusalim, rugăciunea, conform tradiției rabinice, va înlocui jertfele din Templu. Evreii se roagă de trei ori pe zi: dimineața, la prânz și seara. La rugăciunea de dimineață bărbații se înfășoară în patrafir ("Talith", un șal cu ciucuri în cele patru colțuri), simbol al prezenței divine, ei recitând cu
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
Sixtine înfățișează la mijloc următoarele 9 scene din Facerea Lumii: 1. Separarea luminii de întuneric 2. Crearea Soarelui și Lunii și crearea plantelor 3. Separarea pământului de ape 4. Crearea lui Adam 5. Crearea Evei 6. Izgonirea din Rai 7. Jertfa lui Noe 8. Potopul 9. Beția lui Noe În 12 câmpuri dreptunghiulare, Michelangelo a pictat pe tavan chipurile a 7 profeți și 5 sibile, după cum urmează: Profeți: Sibile: În 14 câmpuri semicirculare de pe tavan se găsesc fresce (realizate de Michelangelo
Capela Sixtină () [Corola-website/Science/298435_a_299764]
-
a laicilor; neacceptarea tainelor (sacramentelor) și ierurghiilor specifice din bisericile tradiționale; acceptarea botezului evanghelic (la vârsta credinței și alegerii personale și administrat prin scufundare, ca dedicare lui Christos, și nu ca sacrament mistic); cina Domnului ca memorial sacru, nu ca jertfă reeditată (liturghie) sau ca sacrament mântuitor; credința în Iisus și în puterea învierii Lui ca singură speranță a nemuririi, și respingerea credințelor populare în nemurirea naturală a sufletului. în chinurile veșnice ale iadului, în reîncarnări succesive și în toate formele
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
stricarea” ordinii lumii - «o formă de protest», deoarece fiecare rost adevărat al lumii s-a conservat într-unul dintre versurile sale; este „mereu cinstit cu sine”, fiind de partea lumii în întregul ei; are luciditatea de a se oferi drept jertfă de sânge pentru menținerea părților în sacrul întreg cosmic, ceea ce îl determină să cânte jertfa întru înnobilarea lumii / universului [...] Din perspectiva poetului trăind ca om liber, în «hemoragia libertăților inutile», înțelege absoluta necesitate a libertății sale în armonie cu celelalte
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
conservat într-unul dintre versurile sale; este „mereu cinstit cu sine”, fiind de partea lumii în întregul ei; are luciditatea de a se oferi drept jertfă de sânge pentru menținerea părților în sacrul întreg cosmic, ceea ce îl determină să cânte jertfa întru înnobilarea lumii / universului [...] Din perspectiva poetului trăind ca om liber, în «hemoragia libertăților inutile», înțelege absoluta necesitate a libertății sale în armonie cu celelalte libertăți, pledând pentru ordine, nu pentru haos, pentru legea ca formă a libertății, deoarece «bronzul
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
liceu) le va continua în municipiul Vaslui, la "Liceul nr. 2" (actualmente "Colegiul Economic « Anghel Rugina »"), între anii 1980-1982. Plin de curaj și hotărât să răspundă chemării divine, în perioada 1982-1987 îl regăsim pe seminaristul Corneliu în studiu, rugăciune și jertfă la "Seminarul Teologic Liceal Ortodox « Veniamin Costachi »" din cadrul Mănăstirii Neamț. Că o continuitate a parcursului sau educațional, între anii 1988-1992 tânărul teolog va urma cursurile universitare de licență la "Institutului Teologic de grad Universitar" din București, care începând cu anul
Corneliu Onilă () [Corola-website/Science/308635_a_309964]
-
как необходимость" (Contrastele că necesitate; Moscova, 2014). A „romanizat” două volume "Avangardă rusă" (2006; I - poezie, ÎI - proza, teatru); "Miniatură poetica rusă" (vol. 1, vol.2, 2006); "100 de poeți ai avangardei ruse" (2008), "Avangardă rusă. Dramaturgie" (antologie, 2011); "Avangardă - jertfă Gulagului" (antologie, 2011); "Panoramă poeziei avangardei ruse" (vol.1, vol.2); "Avangardă ucraineană" (antologie, 2014); cărți de versuri, proza și eseuri de Velimir Hlebnikov - "Ochii din orbită rănilor" (poeme, eseuri, 2003), "Ka" (proza, teatru, eseuri, 2005),"Joc în iad și
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
vol.1, vol.2); "Avangardă ucraineană" (antologie, 2014); cărți de versuri, proza și eseuri de Velimir Hlebnikov - "Ochii din orbită rănilor" (poeme, eseuri, 2003), "Ka" (proza, teatru, eseuri, 2005),"Joc în iad și munca-n răi" (2008), Aleksei Krucionâh - "Ironiada jertfei vesele" (poeme, eseuri, 2006), Leonid Dobîcin - "Întâlnirile cu Liz" (proza, 2007), Vladimir Maiakovski - "Eu și Napoleon" (poeme, 2008),"Vioară și ceva nervi" (poeme, 2011), Marină Țvetaeva - "Singura în noapte" (poeme, 2011), Ruboko Sho - "Libelulă ce-a-nvățat zeii iubirea" (tanka
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
Sfântul Auxentie, era obiceiul ca membrii comunității armenești din Suceava să organizeze o colectă; cu banii strânși se cumpărau vite cornute, care erau tăiate, iar carnea lor era împărțită săracilor în curtea Mănăstirii Zamca. Acest obicei, numit Madach, era o jertfă adusă zeiței păgâne Anahit, înainte de convertirea armenilor la creștinism, dar a fost păstrat și după creștinarea armenilor. Între anii 1954-1956 s-au efectuat aici cercetări arheologice care au atestat că nivelul de fondare al zidurilor bisericii, ale clădirii de vest
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
un tanc sovietic, este îngropat în zăpadă de un sergent destoinic, ca mai apoi, după ce bătălia se consumase, acesta, cu o căruță, să treacă liniile inamice și să-și găsească (încă viu, deși înghețat!) comandantul. Dovadă de camaraderie și de jertfă a soldatului român, indiferent de grad... Pentru eroismul său dovedit în apărarea breșei în frontul germano-sovietic, la 28 martie 1943, a fost decorat cu Ordinul militar german "Crucea de cavaler a Crucii de Fier", fiind unul dintre cei 18 militari
Ioan Hristea () [Corola-website/Science/307575_a_308904]
-
din viața de la țară, pilde și învățături sănătoase date într-o formă atrăgătoare, puterea providențială a unui primar ideal, a unui proprietar, a unui preot, a unui învățător — așa cum îi visăm și cum ar trebui să fie oamenii aceștia — bunătatea, jertfele, munca și izbînzile lor, întrupate în povestiri calde, sugestive, așa ca cititorul să se simtă mișcat ca de lucruri văzute aievea și să capete îndemnul de a-și aduce și el partea lui de bine pe lumea asta, de a
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
ca de pildă, lupta stranie a copiilor din ambele tabere, creștină și musulmană, menționată de izvoare în momentele de grea cumpănă, când soarta unei bătălii nu putea fi decisă, ca în cacazul asediului îndelungat al Antiohiei sau al cetății Acra. Jertfa reală de sânge a copiilor, în acest caz, echivala cu o ordalie, adică un procedeu de netăgăduit, prin care se credea că divinitatea se pronunță de partea cui este drepttatea; interesant că el era acceptat de ambele religii, ca și cum copiii
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
toți călătorii fiind înghițiți de valuri. Trupurile neînsuflețite ale micilor cruciați au fost aruncate o parte din ele pe uscat, de unde apoi au fost culese și îngropate în insulă cu mare evlavie, această moarte tragică fiind interpretată ca o adevărată jertfă a noilor inocenți. Peste mormintele lor papa Grigore al IX-lea avea să ridice mai târziu o biserică-biserica Sfinților Inocenți-ce poate fi văzută și astăzi adăpostind pe micii cruciați, sanctificați tot din ordinul papei, în amintirea nefericiților pelerini înscriindu-se
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
asanare morală” a societății românești promovată de guvernul legionar a fost aplicată în Justiție, Poliție, Jandarmerie și în Armată. „Eliminarea dintre comandanți a elementelor evreiești și minoritare va trebui să întărească ideea legionară a elementului românesc la datorie și la jertfă pentru patrie, ca primă condițiune a coeziunii și tăriei naționale și odată cu ei și a Armatei”, anunța „Cuvântul - Ziar al Mișcării Legionare” în ianuarie 1941. În acest fel, au fost îndepărtați abuziv din instituție pe motiv de „incapacitate morală” 56
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
4 și 6 infanterie de linie. Drapelul Regimentului 6 infanterie de linie a mai primit la Galați, din partea principelui Milan Obrenovici al IV-lea al Serbiei, medalia Bravura Militară (23 septembrie 1879). Și în Primul Război Mondial au avut loc jertfe pentru apărarea drapelului de luptă, ca simbol al datoriei de apărare a pământului țării și al onoarei militare. Garda drapelului din Regimentul 83 infanterie „Neagoe Basarab” a înfruntat, în octombrie 1916, o patrulă călare a armatei germane. Deși i s-
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
87-106 d.Hr). Această moarte ritualică este inspirată din informațiile lui Herodot (c.484 - c. 425 î.Hr.) privind religia geților: trimiterea ca sol la Zamolxe a celui mai curat dintre tineri prin aruncarea în 3 sulițe , istoricii neștiind dacă această jertfă se mai aplica și în timpul lui Decebal. În filmul "Haiducii lui Șaptecai" (1971), căpetenia de haiduci Anghel Șaptecai este prinsă de căpitanul de arnăuți Mamulos și dus pe hotarul țării, pe lângă formațiunile muntoase Sfinxul din Bucegi și Babele. În loc să-l
Sfinxul din Bucegi () [Corola-website/Science/306874_a_308203]
-
Trăiască frăția românească! Trăiască principatele române!”" Pe latura din față erau săpate cuvintele rostite de către Regele Ferdinand, la 5 decembrie 1918: "„Declar pe veci unite în Regatul României toate ținuturile locuite de români, de la Tisa la Nistru. Prin lupte și jertfe, Dumnezeu ne-a dat să înfăptuim astăzi aspirațiile noastre cele mai sfinte. Să consacrăm unirea gândurilor, unirea sufletelor, dar și unirea în muncă roditoare prin strigătul: Trăiască România Mare, puternică și unită!”" În sfârșit, pe ultima latură a soclului monumentului
Monumentul Unirii din Iași () [Corola-website/Science/307916_a_309245]
-
din inițiativa ofițerilor Diviziei a II-a de Cavalerie care au luptat în războiul din 1916-1918. Fondurile au fost colectate prin subscripții, la adunarea cărora un rol important a avut soția generalului Naum, comandantul Diviziei. Monumentul amintește generațiilor de după război jertfa de sânge pentru libertatea patriei și independența țării a ostașilor Regimentului 2 Roșiori, care au purtat sângeroasa bătălie de la Prunaru (pentru apărarea drumului către București) de la sfârșitul lui noiembrie 1916, unde din 5.000 ostași au rămas în viață doar
Statuia Cavaleristului în atac din Iași () [Corola-website/Science/307918_a_309247]
-
Pânza cea rară a botezului, Ziua cu mâinile împreunate, vorbesc de la sine despre preeminența credinței, despre „punctul cardinal” al poeziei din Schitul numelui. O poezie a luptei cu îngerul dar și cu cuvântul, ajuns și el să fie răstignit, ca jertfă a mântuirii celor care vor să-i slujească: „Batem în lemnul verde al schitului/ cu rana vie din pumnii genunchilor/ Ochii închiși simt săgeata chivotului/ Mâinile tremură în desprinderea lor de pe cruce/ Trec roți prin sângele inimii/ spre subsioara cuvântului
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
a ajunge la O altă răstignire: „Printr-o frunză/ spune ziua că e timp/ și se va face cruce.../ Începe cuvântul să meargă/ descărcat de fluidul din stele/ Linia dreaptă a razei e doar străfulgerare/ magma sângerie/ în tăcerea unei jertfe/ Vasul frunții spart în sudalmă/ împrăștie la porți/ păcatul ultimului cuvânt”. Într-un fel, Valentin Marica reabilitează poezia religioasă, în notele ei fundamentale, nu în recuzită și nici în elementele ei de decor. El pune accent pe dimensiunea metafizică. „Iacob
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
Această imagine se leagă de oficierea în altar a ritualului de „sacrificare a mielului mistic” , în timpul căruia sunt extrase miride (părticele) triunghiulare adresate intercesorilor, printre care și sfântului Ioan Botezătorul. Prezența lui Melhisedec, rege-preot din „Vechiul Testament”, este legată de prefigurarea jertfei euharistice. În naos, pe poalele bolții, sunt înfățișate scene din „Geneză” (Ispita șarpelui și Alungarea din rai, Cain îl ucide pe Abel), cărora li se adaugă Lapidarea sfântului Ștefan. Pe primele două registre ale pereților naosului sunt povestite detaliat episoadele
Biserica de lemn din Bogdan Vodă () [Corola-website/Science/307970_a_309299]
-
Iacob, era obiceiul ca membrii comunității armenești din Suceava să organizeze o colectă; cu banii strânși se cumpărau vite cornute, care erau tăiate, iar carnea lor era împărțită săracilor în curtea Bisericii "Sf. Cruce". Acest obicei, numit Madach, era o jertfă adusă zeiței păgâne Anahit, înainte de convertirea armenilor la creștinism, dar a fost păstrat și după creștinarea armenilor. La începutul secolului al XX-lea, calea ferată urbană Ițcani-Areni trecea la câțiva metri depărtare de zidurile Bisericii "Sf. Cruce", pe strada Vasile
Biserica Sfânta Cruce din Suceava () [Corola-website/Science/308389_a_309718]