7,873 matches
-
curajos, îndurând chinul. Cei doi clienți preferați ai mei! Au venit împreună! A, Mimi e așa de fericită! a chicotit ea, conducându-ne la masă. Decorul din restaurantul lui Mimi era, în totalitate, clișeistic - fețe de masă în pătrețele roșii, lumânări lăcrimânde înfipte în sticle vechi de vin și Sinatra cântând în fundal - dar nici un restaurant din New York nu putea depăși experiența de a fi întâmpinat, de la ușă, chiar de Mimi, în persoană. La nouăzeci de kilograme fără un cannoli 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-mi capul pe perna moale, m-am străduit să stau trează până la revenirea lui - dar sunetul apei care curgea, așternuturile Pratesi incredibil de catifelate ale lui Randall și epuizarea întregii zilei erau aproape prea mult pentru mine. O să aprind niște lumânări, m-am gândit, forțându-mă să mă ridic în capul oaselor, ca să pregătesc atmosfera pentru atunci când se întoarce. Am deschis sertarul noptierei, în căutare de chibrituri - dar n-am avut noroc. Poate că le ținea în sertarul de sus al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
decît îți poți închipui, reia Bătrînul, iar Poștașul îi aduce aminte șuierînd printre dinți că a citit-o de nenumărate ori pînă atunci din cauza pasajului cu placa de marmură care-i plăcuse la nebunie. La adunarea de ieri participanții duceau lumînări și diferite simboluri religioase, printre care era și o dală de marmură groasă și neagră pe care erau sculptate o cruce și data morții Dictatorului și a soției sale. Era întuneric, iar grupul de manifestanți nu era ghidat decît de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
izbăvire a douăzeci și trei de milioane. Atunci ți-a picat fisa, nu puteau fi doi aleși, unul singur era îndeajuns, faptele mari ale istoriei s-au pus la cale întotdeauna de o singură minte îndrăzneață la lumina unei singure lumînări. Așa te-au dat la radio cu știrea aia nenorocită de dimineață, s-au încurcat și crainicii, nu prea știuseră cum s-o formuleze, și atunci cine crezi că le-a sărit în ajutor? Omul bun la toate, prietenul nostru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
obicei la spălat pe jos, plină cu apă. O cîrpă curată, mai cere Dendé, iar Gulie fără să mai stea pe gînduri, își sfîșie o mînecă de la cămașă, o înmoaie, o stoarce, și i-o întinde. A căutat-o cu lumînarea, se vaită Tîrnăcop, n-am vrut să-l plesnesc chiar așa de tare, acum e prea tîrziu să-ți faci mea culpa, i-ai scăpat-o și gata, spune Dendé în timp ce îi tamponează fruntea Curistului, ce-ar fi să-l
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
privind în întunericul care i se deschide înaintea ochilor, în timp ce doi zdrahoni cu părul încîlcit, chinuindu-se din răsputeri, reușesc să dea pînă la urmă la o parte ușa înțepenită a bisericii. Din interior trăsnește un miros amestecat de tămîie, lumînări arse și igrasie. — Chiar țineți morțiș să facem popasul ăsta? întreabă Curistul, adresîndu-se grupului de răzvrătiți strînși ciorchine în jurul Părințelului. — Cît să fie de-aici pînă la Universității sau MAPN? Nici o aruncătură de băț. N-o să stăm decît să ne
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am acționat în folosul ambelor tabere, încercă să-și pună gîndurile în ordine. — Trageți bine zăvorul, se aude din nou vocea Părințelului prin beznă în direcția ultimilor revoluționari care intră, și aveți puțină răbdare pînă fac rost de două trei lumînări, le spune. Cele două uși trosnesc din nou, se aud și pașii Părințelului care se desprinde ca o fantomă de grupul celorlalți care se calcă pe picioare fără să-și dea seama. Să nu vă-nchipuiți că ăsta e un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
căutam. I se aud din nou pașii, de data asta apropiindu-se mult mai vioi. Grupul celorlalți, în frunte cu Roja și Curistul, îi dibuie silueta, îl văd ducînd în mîini niște sfeșnice uriașe din bronz, în care stau înfipte lumînări lunguiețe, albe. De ce vă certați? Ia vezi, îi face semn unui individ înfofolit într-un palton, pe care are impresia că-l vede pentru prima dată în viață, în buzunarul ăsta trebuie să fie o brichetă, eu am mîinile ocupate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
binelea, să-și pună din nou ordine în gînduri înainte de-a trece la fapte. — Ăsta e genul de daravelă care o să ia o întorsătură de ultimă clipă, asta e părerea mea, spune Părințelul pe un ton neutru, privind cum lumînările sale sînt aprinse una după alta de la flacăra brichetei, urmărindu-le primele pîlpîituri palide. — Așezați-vă care pe unde găsiți loc, se adresează Curistul celorlalți făcînd pe gazda, încercați să vă întindeți oasele cum puteți, că nu se știe cînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o bubuitură îndepărtată îi întrerupse gîndurile, făcîndu-l să se oprească în loc pentru o clipă, să-și ciulească mai bine urechile. — Ce vrei să spui cu asta? Ce urmărești? întreabă Părințelul privind la firicelele de fum negru care ies din fitilele lumînărilor. — în clipa asta nici el nu mai știe ce vrea, își dă cu părerea Curistul strîmbîndu-și puțin nasul, stăpînindu-și un strănut. — Te gîndești c-o să ajungi parlamentar, deputat sau senator? întreabă din nou Părințelul. Dacă n-ai știut-o pînă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ce ați spus, doar un singur lucru este adevărat, că ne sînteți dator vîndut, restul este discutabil. Ia vezi, se aprinde Roja, nervos că nici de data asta nu-i iese combinația, mi se pare mie sau o cauți cu lumînarea, se rățoiește, cum adică eu, dator vouă? începe să țipe. Ușor vă mai pierdeți cumpătul, încearcă Patru Ace să-l calmeze, nici acum încă nu v-ați dat seama că nu pentru asta v-am abordat? — Cum adică? se miră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
petrecute de câteva ori În jurul gâtului. De ce s-o fi Îmbrăcat așa? Până la revelion mai erau câteva zile bune. Nu mergeau nicăieri și nu aveau invitați. Cam așa va fi și În noaptea Anului Nou. Atâta doar că vor aprinde lumânări, iar la miezul nopții vor bea șampanie. Apoi vor face dragoste ca să le poarte noroc tot anul următor. Programul de la televizor pe sărite, câteva discuri și atât. Până atunci Însă aveau o sâmbătă liberă cu care n-au știut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cât curaj revine pe cap de locuitor? Aleea Recunoștinței, lungă de vreo sută optzeci de metri, urma diagonala mare a fostei piețe Gheorghe Gheorghiu-Dej. Rudele și prietenii morților adunați În jurul celor cinci brazi se Împuținau cu fiecare anotimp. Ca și lumânările de pomenire: galbene și subțiri, se stingeau grăbite În zăpada Înghețată, sub privirea goală a Statuii minerului deghizat În Moș Crăciun de către firma Coca-Cola. Într-un brad argintiu atârna capul sur și hirsut al lui Eustațiu Măran, fost sufleor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ani, Însă, era a statului. Amândouă prăvăliile erau deschise. La Wellmann În vitrină doi Îngerași gonflabili vegheau un sicriu de stejar Îngropat sub coroane de flori artificiale. Pe o lespede funerară din polistiren se putea citi următorul text: „Sicrie, coroane, lumânări servim. La orice oră din zi și din noapte și la cele mai mici prețuri. Asigurăm gropari calificați și transport pentru mort, rude și apropiați pe orice distanță și pe orice vreme. Vă așteptăm cu drag.” În tutungerie nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai Înțepător de grâu Încins pe care Îl exhalau trupurile lor tinere și vlăguite. A părăsit clădirea cu mâinile În buzunare, fără să-i pese de strigătele fetelor rătăcite pe coridoare sau sub dușuri după ce stătuseră o noapte Întreagă cu lumânări aprinse pe Dealul Mitropoliei. Îi spusese portăresei „Cristos a-nviat”. Ea Îi răspunse „Adevărat c-a-nviat”, apoi, conform regulamentului și consemnului, Începu să strige: Săriți, hoțul! N-o auzi nimeni. Strada era pustie. Pe la casele lor, oamenii mâncau cozonac și ciocneau ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui Ziffer către prietenul său Boromisza Tibor, redactată la Paris În ziua de 25 XII 1910. Argumentele acestei presupuneri ar fi și cele câteva rămurele de brad precum și câteva tușe de culoare mai violente din primul plan, care ar sugera lumânările de pe bradul de Crăciun. Aceste câteva elemente conjuncturale cât și datarea și semnătura lizibilă a lui Ziffer, care apare atât În scrisoare, cât și În tablou, ne pot conduce la o singură concluzie: lucrarea a fost pictată la Paris În preajma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Daniel Petric la...”, restul n-am mai auzit deoarece, îmbrâncind ușierul, am fugit și de-acolo și m-am pierdut printre trecătorii care umpluseră străzile orașului în noaptea de Paști... Mirosea a primăvară, a sărbătoare, și tot uitându-mă la lumânările aprinse care licăreau în întuneric m-am pomenit în fața casei unde locuia tata. Am vrut să trec mai departe, n-avea rost să-l caut după atâta vreme tocmai în noaptea de Paști, când am auzit o bătaie în geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
singur în noaptea de Paști, intrase în agonie și cerea ajutor. Am luat-o la fugă, dar pe măsură ce alergam auzeam și mai tare degetul care bătea în geam și, după un timp, am înțeles că eram urmărit. Numeroși oameni cu lumânările aprinse fugeau după mine și, în loc să se stingă, flăcările lumânărilor creșteau, unindu-se într-un incendiu uriaș. Ca să scap de urmăritori m-am refugiat într-o pivniță. De cum am coborât treptele umede am simțit, cu groază, că mi se încolăcește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ajutor. Am luat-o la fugă, dar pe măsură ce alergam auzeam și mai tare degetul care bătea în geam și, după un timp, am înțeles că eram urmărit. Numeroși oameni cu lumânările aprinse fugeau după mine și, în loc să se stingă, flăcările lumânărilor creșteau, unindu-se într-un incendiu uriaș. Ca să scap de urmăritori m-am refugiat într-o pivniță. De cum am coborât treptele umede am simțit, cu groază, că mi se încolăcește ceva apăsător pe piept. Am ieșit imediat, să cer ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
într-o pivniță. De cum am coborât treptele umede am simțit, cu groază, că mi se încolăcește ceva apăsător pe piept. Am ieșit imediat, să cer ajutor celor care mă urmăreau, dar acum străzile erau pustii, nu se mai vedea nici o lumânare aprinsă, un întuneric de nepătruns domnea peste tot. Disperat, m-am oprit la prima casă și am bătut în geam. Nu mi-a răspuns nimeni, în schimb am auzit pe cineva fugind, ieșind din curte, apoi pe poartă și pierzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
întorc puțin în urmă. Cam în vremea când descoperisem mormântul lui Dinu un țârcovnic îi făgăduise tatei că mă cumințește și mă aduce pe calea cea bună. M-a luat cu el la biserică și m-a pus să vând lumânări, gândindu-se, probabil, că atmosfera cucernică va face să tacă în mine păcatele străzii. Dar după ce m-a prins de câteva ori că șterpelisem o parte din mărunțiș, m-a alungat fără să ia în seamă că făcusem asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aflam, ci pentru micile mele nevoi, între care dulciurile jucau un rol important. În zadar l-a rugat tata să mă primească înapoi. N-a vrut. Îmi plăcea la biserică deoarece mirosea a tămâie, pe deasupra puteam să-mi asigur de la lumânări ceva bani de buzunar și am fost sincer revoltat că nici după ce-am plâns țârcovnicul nu s-a îndurat să mă ierte. Din pricina asta, de câte ori îl vedeam mă luam după el și spuneam porcării numai ca să-l înfurii; își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tata. Dacă tata ar fi fost un ateu, cred că aș fi devenit bigot. El era însă din acest punct de vedere un om normal care trăia undeva între evlavie și indiferență. Respecta zilele de sărbătoare, tradițiile, aprindea la biserică lumânări pentru morți. A trebuit prin urmare să mă descurc singur, fără ajutorul lui, adică fără să-l iau drept model pentru a face exact invers, iar întâmplarea a vrut ca datorită țârcovnicului să descopăr, odată cu gustul de a fi nelegiuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
curaj! Pe dracu. 1 februarie Totul e să reușești să fii cât de cât nesimțit. După aceea lucrurile merg mai bine. Îți capeți o liniște relativă și scapi de neplăceri. 3 februarie Am intrat într-o biserică. Am aprins două lumânări. M-am uitat apoi cum scădeau ceara și viața. 4 februarie Sunt bolnav și ușor îngrozit. Gripă cu complicații de respirație. Augusta e foarte enervată de boala mea. Pare din ce în ce mai sâcâită. 5 februarie Citesc o carte despre rolul delațiunilor în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Cred că i-a fost frică să mă pedepsească. Mă socotea, probabil, nebun și s-a temut de răzbunarea mea; am înțeles din felul cum s-a uitat la mine, întocmai ca țârcovnicul care m-a prins șterpelind mărunțiș de la lumânări. Am jucat astfel în mod serios comedia ridicolă a unui eretic înainte de a ști ce este, de fapt, o credință. Nu vedeam decât fanatici, în vreme ce eu însumi eram un fanatic, un bigot al arbitrariului absolut. Înaintând pe acest drum, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]