KorAP: Find »[drukola/base=lumina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...279 280 281 ...514 >

12,849 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

inseminând fiecare loc În care cad cu un germen de foc. În casa lui de pe strada Suyane, doctorul Philobosian atârnă un covor ud peste balcon, apoi se repede Înapoi În casa Întunecată și Închide obloanele. Dar vâlvătaia pătrunde În cameră, luminând-o În dungi: ochii panicați ai lui Toukhie; fruntea Anitei, Înfășurată cu o panglică argintie, ca a Clarei Bow În Photoplay; gâtul gol al lui Rose; capetele Întunecate, plecate, ale lui Stepan și Karekin. La lumina focului, doctorul Philobosian citește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
dea seama că ne ascundem. ― N-o să vadă nimeni. Desdemona percepu flăcările mai Întâi ca pe niște lumini pe carenele vaselor. Tușe portocalii scăpărau deasupra nivelului apei pe nava Statelor Unite Litchfield și pe vaporul francez Pierre Loti. Apoi apa se lumină, de parcă un banc de pești fosforescenți ar fi intrat În port. Lefty stătea cu capul rezemat de umărul ei. Încercă să vadă dacă dormea. ― Lefty. Lefty? Cum acesta nu răspunse, Îl sărută pe creștetul capului. Apoi se porniră sirenele. Vede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
combină cu mirosul de fum. Desdemona și Lefty stau cât pot de aproape de apă, ca toți ceilalți. Nu există scăpare. Soldații turci Încă mai sunt la baricade. Oamenii se roagă, Își ridică brațele, implorând vasele din port. Proiectoarele mătură valurile, luminând oameni care Înoată, oameni care se Îneacă. ― O să murim, Lefty! ― Ba nu. O să scăpăm de-aici. Dar nici el nu crede ce spune. Privind În sus, la flăcări, și el e convins că o să moară. Și convingerea asta Îl inspiră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
pare rău. N-o să se mai repete. ― Nici n-ar avea când să se repete, spuse căpitanul și, ca să-și Întărească spusele, trase la o parte cu totul prelata de pe barca de salvare. Desdemona și Lefty se ridicară. În depărtare, luminat de soarele care răsărea, se zărea conturul New York-ului. Nu avea forma obișnuită a unui oraș - așa, fără cupole, fără minarete - și trecu un minut până când deveniră conștienți de Înaltele forme geometrice. Dinspre golf se rostogolea ceața. Ramele roz de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
ei boltite și ceramică Guastavino, cu candelebrele ei, cu pardoseala de piatră extrasă din carierele Țării Galilor. Avea și o frizerie cu șase scaune, În care liderii civici erau mumificați cu prosoape fierbinți, și căzi de baie de Închiriat, și ascensoare luminate cu lămpi de marmură translucide, În formă de ou. Lăsând-o pe Desdemona În spatele unei coloane, Lefty o căută prin mulțimea din gară pe verișoara care Îi aștepta la tren. Sourmelina Zizmo, născută Papadiamandopoulos, era verișoara bunicilor mei, prin urmare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
St. Clair e stăpânit de Banda Violetă. Nu-i nici un copac după care să te ascunzi, nici un drum lăturalnic pe care să scapi. Își mușcă degetul mare acolo unde-i lipsește unghia. În noaptea fără lună nu văd decât ceea ce luminează farurile, ca niște ochi de insectă: cinci metri de suprafață granulată, de un albastru glaciar, cu urme de cauciucuri În zig-zag. În fața lor se ridică vârtejuri de zăpadă. Zizmo șterge parbrizul aburit cu mâneca de la cămașă. ― Fii cu ochii după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
un actor cu o perucă strâmbă. ― Ăsta-i Tezeu, explică Milton. Are un ghem de ață pe care i l-a dat prietena lui, Înțelegi? Și-l folosește ca să găsească ieșirea din labirint. Acum Tezeu intră În labirint. Torța lui luminează pereții de piatră făcuți din carton. În drumul lui sunt oase și cranii. Pe imitația de stâncă sunt urme de sânge. Fără să-mi iau privirea de pe ecran, Întind mâna. Tata bagă mâna În buzunarul de la haină și scoate o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
e timp pentru asemenea speculații. Pentru că gheața scoate un țipăt. Roțile din față ale lui Zizmo sparg suprafața solidă. Packardul, plin de grație, ca un elefant care se ridică pe picioarele din față, Își Înalță radiatorul. Pentru o clipă, farurile luminează gheața și apa de dedesubt, semănând cu o piscină, dar apoi capota sparge suprafața și, după o ploaie de scântei, totul se Întunecă. La spitalul de femei Desdemona a avut un travaliu de șase ore. Bebelușul s-a născut asistat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
râu năvalnic. În spinarea lui era Pruncul Iisus, cel mai greu bebeluș din toate timpurile, pentru că ținea lumea În mâini. Care sfânt ar fi fost mai potrivit să-i apere propriul fiu, aflat În primejdie pe mare? În spațiul umbrit, luminat de candelă, Desdemona se ruga. Dădea din buze, pronunțându-și condițiile. ― Și aș mai vrea, dacă se poate, Sfinte Hristofor, ca Milton să fie scutit de instrucție. Îmi scrie că e foarte periculos. Și acum Îmi scrie În grecește, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
parte. (Câteodată mă gândesc că Însușirile impresionante, ușor deranjante, ale chipului meu au fost cauza distragerii atenției tuturor de la complicațiile de mai jos.) Imaginați-vă pătuțul meu ca pe o dioramă dintr-un muzeu. Apăsați un buton și mi se luminează urechile ca două trompete aurii. Mai apăsați unul și Începe să-mi strălucească bărbia. Încă unul și pomeții Înalți, celești, răsar din Întuneric. Până acum efectul nu e prea promițător. După indiciile date de urechi, bărbie și pomeți, aș putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
de a-și face vânt cu evantaiul. Refuzând să se mai certe cu tatăl meu, se duse, cu gleznele ei umflate, până pe terasă. Se așeză lângă geam, Într-un scaun de trestie. Lumina de iarnă, bătând dintr-o parte, Îi lumina latura Îndepărtată, translucidă, a nasului. Își luă evantaiul de carton. Pe față, evantaiul avea inscripționate cuvintele „Atrocități turcești“. Dedesubt, cu un scris mai mărunt, erau particularizate: pogromul din Istanbul de la 1955, În care au fost uciși 15 greci, 200 de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
meu cel mai fermecător. ― Probabil din cauza sângelui tău de Ptolemee. Numai vezi să te ferești de bărbații romani, bine? ― Ce? ― Nimic, regină mică. Te necăjesc doar. Râdea acum, un lucru pe care nu-l făcea prea des. Chipul i se luminase. Și dintr-o dată se auzi tatăl meu, care mă striga. ― Callie! ― Ce-i? ― Vino Încoace imediat! Marius se ridică stângaci. ― Vorbeam doar, spuse el. Aveți o fetiță tare deșteaptă. ― Las-o În pace, m-ai Înțeles? ― Tati! am protestat eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
În jos. Urmă un moment de tăcere relativă, destul ca Milton să audă cum se trântește ușa lui Morrison de la intrare, de vizavi. Apoi se auzi un pocnet, un zgomot ca de pistol de jucărie, și, dintr-o dată, strada se lumină cu mii de explozii de văpaie... Le-am auzit și eu, de la patru sute de metri distanță. Urmând tancul care se deplasa Încet de la o distanță sigură, mersesem pe bicicletă din Indian Village, care se afla În zona de est, tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
care Înaintăm e mărginită de ulmi stufoși. Lângă bordură sunt parcate mașini. Trecem pe lângă peluze și mobilier de grădină, pe lângă căsuțe suspendate și bazine pentru păsări. Când mă uit În sus, la coronamentul de ulmi, cerul tocmai Începe să se lumineze. Pe ramuri se mișcă păsărele și veverițe. Într-un copac s-a Înțepenit un zmeu. Pe o cracă a altuia se leagănă tenișii cuiva, cu șireturile legate. Chiar sub ei văd un indicator. E ciuruit de gloanțe, dar reușesc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
nu din cale-afară de priceput, azvârle cocteilul Molotov prin geamul de la stradă al Casei Zebrei. Când flăcările erup În interiorul bufetului, incendiatorul strigă cu un glas extaziat: ― Opa, În pizda mă-tii! L-am văzut numai din spate. Încă nu se luminase de-a binelea. Din clădirile Învecinate, care ardeau, se Înălța fumul. Totuși, la lumina flăcărilor mi s-a părut că recunosc bereta neagră a prietenului meu Marius Wyxzewixard Challouehliczilczese Grimes Înainte ca silueta să o ia la fugă. ― Opa! Înăuntrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
pulberea stelară. Tubulatura cromată, menită să adăpostească ansamblul de circuite, pornea de la lămpile de semnalizare conice de culoare galbenă și urma conturul rotunjit al mașinii până În spate, unde vehiculul exploda propulsiv În eleroane și turboreactoare. Înăuntru Cadillacul era plușat și luminat discret, ca barul de la Ritz. Mânerele de la banchete erau echipate cu scrumiere și brichete. Interiorul Însuși era tapisat cu piele neagră și emana un miros puternic de nou. Parcă stăteai În portofelul cuiva. Nu ne-am mișcat imediat de pe loc.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
În casa de oaspeți. ― Veniți repede! E ceva cu papou! Și apoi alte țipete și o ambulanță cu sirena pornită și mama mea spunându-i Clementinei că e vremea să se ducă acum acasă. Mai târziu În seara aceea: reflectorul luminează două camere În casa noastră nouă de pe Middlesex. Sub unul dintre conurile de lumină o femeie bătrână se Închină și se roagă, În timp ce sub celălalt, o fetiță de șapte ani se roagă și ea, cerând iertare, pentru că mi-era clar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Aceasta. În timp ce doamna Grossinger Încerca să insufle iar viață În corpul lui Maxine, În timp ce soarele apunea melodramatic peste o moarte care nu era În scenariu, eu simțeam un val de fericire pură inundându-mi trupul. Fiecare nerv, fiecare corpuscul se lumina. Aveam Obiectul Obscur În brațe. TIRESIAS ÎNDRĂGOSTIT ― Ți-am făcut programare la doctor. ― Tocmai am fost la doctor. ― Nu la doctorul Phil. La doctorul Bauer. ― Cine-i doctorul Bauer? ― E un... doctor de femei. În piept mi se porni o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
cedri erau drepți, dar unii stăteau Înclinați. Alții căzuseră pe copacii din apropiere sau se prăbușiseră la pământ, scoțându-și la iveală rădăcinile. Era o senzație de cimitir: peste tot scheletele cenușii ale copacilor. Razele lunii, strecurându-se printre ei, luminau băltoace argintii și pânze de păianjen. Se reflectau din părul roșcat al Obiectului, care Înainta rapid În fața mea. Înaintam stângaci, haotic, prin mlaștină. Rex imita sunete de animale care nu sunau ca nici un animal. Cutiile de bere Îi zăngăneau În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Îngustă. ― E Încuiată. Futu-i! spuse Rex. ― Să Încercăm pe geam, sugeră Jerome. Dispărură și ne lăsară singure, pe mine și pe Obiect. M-am uitat la ea. Pentru prima oară de când venisem, se uită la mine de-adevăratelea. Luna lumina Într-atât cât să facă posibil acest schimb tăcut de priviri. ― E Întuneric aici, am spus. ― Știu, răspunse Obiectul. Se auzi un zgomot de ceva spart În spatele cabanei, urmat de râsete. Obiectul făcu un pas spre mine. ― Ce fac acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
de priviri. ― E Întuneric aici, am spus. ― Știu, răspunse Obiectul. Se auzi un zgomot de ceva spart În spatele cabanei, urmat de râsete. Obiectul făcu un pas spre mine. ― Ce fac acolo? ― Nu știu. Dintr-o dată, micuțul geam al barăcii se lumină. Băieții aprinseseră un felinar Coleman Înăuntru. Apoi ușa de la intrare se deschise și Rex păși afară. Zâmbea ca un comis-voiajor. ― E cineva aici care vrea să vă cunoască. Moment În care ridică o capcană, zgâlțâind șoarecele dinăuntru, făcut piftie. Obiectul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
am ridicat privirea, ca să văd dacă mă privea cineva. Vasta sală de lectură vuia de energie tăcută: oameni care gândeau, oameni care scriau. Tavanul pictat se umfla deasupra noastră ca o velă, iar jos, dedesubt, lămpile verzi de pe birouri străluceau, luminând chipurile aplecate deasupra cărților. Și eu stăteam ghemuită peste a mea, cu părul căzut pe pagini, acoperind propria mea definiție. Haina mea verde deschis era descheiată. Mai târziu În acea zi aveam programată o Întâlnire cu Luce și părul mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
fără să mai asculte de indicațiile mele regizorale. Acum Milton dădea din cap că nu și doctorul Luce Își punea o mască de chirurg, iar colegele mele de școală din Grosse Pointe mă arătau cu degetul și râdeau, cu chipurile luminate de o bucurie malițioasă. Într-un acces de teamă, confuz și totuși tremurând, m-am Îmbarcat În autocarul Întunecat. Ca să fiu mai protejat, m-am așezat lângă doamna Între două vârste. Ceilalți pasageri, obișnuiți cu astfel de călătorii nocturne, Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Erau și măsline. Am ieșit din nou pe tărâmul nimănui, iar Scheer mi-a dat indicații să deschid vinul și să-i servesc gustările. Devenisem pajul lui. Mi-a spus să pun caseta cu Mabel Mercer și apoi m-a luminat asupra frazării ei meticuloase. Dintr-o dată a ridicat vocea: ― Poliția! Lasă paharul jos. Mi-am coborât repede paharul de Blue Nun și am mers mai departe, Încercând să părem degajați când poliția statală a trecut prin stânga noastră. Dar acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
mai pipăit puțin, dar când a văzut că nu reacționez, s-a oprit. L-am auzit cum deschide ușa și apoi o Închide la loc În urma lui. Când m-am trezit din nou, era dimineața devreme. Ferestrele Începuseră să se lumineze. Iar Scheer era alături de mine. Mă Îmbrățișa stângaci, cu ochii strânși. ― Vreau doar să dorm aici, a bălmăjit el. Doar să dorm. Nasturii de la cămașă Îmi erau descheiați. Scheer era În chiloți. Televizorul era pornit și pe el stăteau cutii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]