8,023 matches
-
sunt de fapt prezenți în actul ritual. La ora 11.00, pelerinajul de la Curtea de Argeș atinge maxima lui desfășurare. Sunt prezenți foarte mulți pelerini locali, din satele din jur, îmbrăcați ca bunicii mei din fotografiile din anii 1960-1970 : haine de piele mirosind a naftalină, scorțoase, tari, căciuli de blană, uneori și „alendeloane” îmbătrânite, la fel ca și oamenii. Mai pot fi văzuți și țăranii din zona montană înaltă, care poartă ciorapi de lână colorați (femeile), înalți, sau căciuli de blană de oaie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de Ierusalim, vezi un soldat la 1.000 de pelerini, dar aici la noi se întrece măsura, zău așa. În curând vom avea mai mulți jandarmi decât pelerini”, spune călugărul, în timp ce preotul cel tânăr și slab dădea aprobator din cap, mirosind cu vădită plăcere o cutie mică de plastic, plină cu „tămâie” colorată artificial, pe care scria „Mâna Maicii Domnului”, trimitere la aroma cunoscutei flori, ce umple cu mirosul său îmbătător atmosfera nopților calde și senine de vară. Ca o remarcă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
gestul aprinderii lumânărilor, contactul direct și sărutarea pioasă a raclei etc. Am urmărit cu atenție și cadrele de rezervă pe care le trăgeau cameramanii în pauze : doar chipuri de pelerini și gesturi excepționale (cum ar fi o doamnă în vârstă, mirosind puternic a naftalină și a casă veche, purtând o pălărie cu o arhitectură complicată. Se oprește, o scoate cu grijă de pe cap pentru a o atinge de raclă, au remarcat-o imediat. Nimic din arhitectura complexă a ansamblului, împrejurimi, rândul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mari de pânză pe umăr, confecționate în casă, fără nicio îndoială. Unul dintre copilași mușcă cu poftă dintr-un corn cu mac pe care-l ține într-o mână, în cealaltă are un buchet mic de busuioc pe care-l miroase încântat, din când în când, scuturându-și apoi nasul ud de apă. Poate am eu o privire ideală și „idealizantă”, dar mi se pare că citesc pe fața lor o fericire profundă, cea pe care o poartă pe chip toți
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un imens cearșaf publicitar. Se mai văd ici și colo becurile economice ale tarabelor care vând suveniruri religioase, masate lângă fântânile arteziene. Marele oraș începe să se liniștească, văzduhul răsună de muzică religioasă ieșită din boxele atârnate pe stâlpi, aerul miroase a benzină arsă, ceară și tămâie. Iar rândul își continuă avansul inexorabil către racle, o scolopendră cu mii de picioare și mii de ochi plini de speranță. 29 octombrie 2012. Condiții meteo dificile : plouă apăsat, tenace, umed, dar nu este
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să-mi „inventez o ocupație” ? Pentru că bărbații sunt extrem de suspicioși, par tot timpul în alertă, măturând cu privirea totul în imediata lor apropiere, la fel ca și în viața reală. Încerc un sentiment neplăcut de insecuritate. În interiorul catedralei este cald, miroase a „umanitate caldă”, parfum ieftin, transpirație, umezeală, mir, crizanteme. Același miros și aceeași atmosferă pe care am întâlnit-o și la Iași, în serile de priveghi din 13 octombrie. Biserica privită ca navă protectoare, corabie în adevăratul sens al cuvântului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în cel mai fericit caz, antrenați să mimeze indiferența față de chestiunile religioase ? Faptul că aparține confesiunii ortodoxe, de a avea o pârghie spirituală confesională nu constituie oare un avantaj ? Mă întorc la rând și mă înscriu în acesta. Prima senzație : miroase frumos în jurul meu, a parfum și a deodorant, dar și a naftalină și busuioc uitate în șifonier. Hainele groase, de iarnă, au fost deci scoase de la păstrare și îmbrăcate, utilitar, pentru eveniment. E un rând aproape 100% urban. Prea puțini
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
crearea unei comunități specifice. Miros - miresme Mirosul, sursele de miros sunt omniprezente în cadrul pelerinajului. Tăcută, discretă, ignorată adesea, „aroma” pelerinajului merită să fie luată în considerare. Este dificil de realizat un inventar al mirosurilor și „locurilor” odorifere din cadrul perimetrului pelerinajului. Miros busuiocul și tămâia folosite în timpul ritualului religios, miros florile aduse spre vânzare sau depuse pe racla sfinților. Miros sarmalele oferite la rând pelerinilor, țuica fiartă sau vinul din paharul de plastic. Miros a naftalină, șifonier și bătrânețe hainele de piele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pot numi - toată mulțimea adunată și aerul din interiorul Catedralei Mitropolitane din Iași în timpul nopții de priveghere din 13 spre 14 octombrie. În fine, Biserica ne spune că relicvele sfințite însele produc mir și uleiuri parfumate. În general, raclele sfinților miros bine - personal pot confirma această stranie senzație olfactivă. Atingând puțin corzile teologiei creștine, „mirosul de sfințenie” care abundă în relatările de pelerinaj, hagiografii și alte surse bisericești nu este oare altceva decât „buna mireasmă” a lui Hristos, semnul cel mai
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
unor bulgări mici și negri, semn distinctiv al vremurilor pe care le străbatem și al modei „bio-eco”. Practica de teren în cadrul pelerinajelor m-a făcut să (re)descopăr mirosurile fundamentale ale ființelor vii, legate de Eros și Thanatos. Viața însăși miroase în pelerinaj. Miroase uneori greu, a transpirație, umezeală, usturoi și ceapă din respirație, în rândul de așteptare. Miros amestecat, a amoniac tăiat cu diverse chimicale leșioase, toaletele de plastic de-a lungul rândului, suprautilizate în zilele și orele de maximă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și negri, semn distinctiv al vremurilor pe care le străbatem și al modei „bio-eco”. Practica de teren în cadrul pelerinajelor m-a făcut să (re)descopăr mirosurile fundamentale ale ființelor vii, legate de Eros și Thanatos. Viața însăși miroase în pelerinaj. Miroase uneori greu, a transpirație, umezeală, usturoi și ceapă din respirație, în rândul de așteptare. Miros amestecat, a amoniac tăiat cu diverse chimicale leșioase, toaletele de plastic de-a lungul rândului, suprautilizate în zilele și orele de maximă afluență pelerină. Miros
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Miroase uneori greu, a transpirație, umezeală, usturoi și ceapă din respirație, în rândul de așteptare. Miros amestecat, a amoniac tăiat cu diverse chimicale leșioase, toaletele de plastic de-a lungul rândului, suprautilizate în zilele și orele de maximă afluență pelerină. Miros resturile alimentare adunate și abandonate în containere sau saci de plastic de-a lungul traseului de așteptare. Parcă niciodată nu mi s-a părut mai evidentă „evacuarea” mirosului din lumea contemporană ca atunci când am părăsit Catedrala Mitropolitană din Iași, după
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
discuție este puterea memoriei olfactive. Chiar în momentul în care scriu aceste rânduri, dacă cineva m- ar întreba prin ce se deosebește pelerinajul de la Mănăstirea Prislop de cel de la Suceava, aș răspunde fără nici urmă de ezitare că la Prislop miroase a brad și a aer de munte, tare, pe când la Suceava avem aroma discretă a florilor de tei deja fanate și a gazonului din curtea mănăstirii, zdrobit sub tălpile pelerinilor. Schopenhauer desemna mirosul drept simțul memoriei, datorită puterii sale de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Nydalavagen 16 A. 95. Lengyel Arpad Josif, născut la 25 septembrie 1949 în Timișoara, județul Timiș, România, fiul lui Geza și Maria, cu domiciliul actual în Danemarca, Kopenhaga, Matthaeusgade 50. 96. Cîrpaci Nicolae, născut la 15 august 1936 în localitatea Miroși, județul Argeș, România, fiul lui Cîrpaci Salvina, cu domiciliul actual în Franța, Venelle des Vins, St. Jean de la Ruelle 46. 97. Căldăraș Elena, născută la 4 ianuarie 1943 în localitatea Ohaba, județul Timiș, România, fiica lui Pisaroș și Floarea, cu
HOTĂRÂRE nr. 152 din 15 aprilie 1993 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/123706_a_125035]
-
născut la 26 martie 1947 în localitatea Geaca, județul Cluj, România, fiul lui Alexandru și Ana, cu domiciliul actual în Germania, Stuttgart 80, Mohringer Landstr.1. 11. Linn Elvira Cecilia, persoana fără cetățenie, născută la 12 februarie 1953 în localitatea Mirosi, județul Argeș, România, fiica lui Constantin și Ortansa, cu domiciliul actual în Germania, Dusseldorf, Veehstr. 30. 12. Craciunean Axente, persoana fără cetățenie, născut la 24 aprilie 1960 în localitatea Secasel, județul Albă, România, fiul lui Ioan și Zamfira, cu domiciliul
HOTĂRÂRE nr. 80 din 23 februarie 1993 pentru acordarea cetateniei române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122173_a_123502]
-
de porumb, un fel de mămăligă foarte moale, cir - așa, ca s-o prelungești, că făina nu există. În loc de zahăr se lua melasă. Melasa e unul din produsele fabricii de zahăr. Am mai mâncat și cu zahăr din ăsta care mirosea a gaz, să știți. Făină... În loc să faci pâine făceai niște plăcintuțe pe sobă. Căutai să prelungești. Și lucrurile astea Îți ocupau trei sferturi din zi. Mâncam un fel de mâncare din făină de mazăre. Căutai să faci tot felul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
primea partea lui că le-a vândut și le-a adus mâncare, bani... Și așa făcea și mătușă-mea, și unchiu-meu, și bunicul meu. Bunicii din partea tatălui, au murit după un an, dar În chinuri groaznice: cu răni puternice și mirosea foarte-foarte urât, din cauza rănilor care puroiau, slăbiseră foarte tare... Primul an a fost cel mai greu. După aceea parcă iernile nu au mai fost chiar așa de aprige. Tata se mai ducea să strângă cartofi la ucraineni, mătușă-mea la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acelea... - Mai puține, pentru că n-aveai mijloace și În jurul lagărelor erau mai multe cercuri de pază; și chiar dacă reușea cineva să facă rost de haine civile sau să fi cunoscut bine limba germană, pentru că altfel erai mort, de Îndată te miroseau că nu ești de-al lor, că ești străin, imediat putea să-l anunțe pe primul polițai și te prindeau. Toți care au vrut să evadeze - sau care au evadat și au fost prinși - au fost executați. Și, drept exemplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Stubendienst, care făceau curățenie și te numărau ei. După ce te numărau ei te duceau la closet. - Așa era? DAVIDOVICICI: Closetul era o baracă - closet turcesc. ADLER: La noi nu era turcesc - era cu bude, din beton... DAVIDOVICI: Turcesc era și mirosea a lapte de var. Și stăteai pe două picioare... și Îți făceai... ADLER: Da, uitasem mirosul ăla specific... Și când trecea timpul urlau odată „Abschneiden!”, adică tăiați-o. DAVIDOVICI: Da, „Abschneiden!”... Iar În luna octombrie... Asta a durat din mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de percepție: "[...] între noi se stabili un fel de comunicare; fiindcă nu pot spune că-i auzeam vocea". Nu numai în vis, ci și în viața de zi cu zi, nu suntem în stare să auzim, să vedem sau să mirosim decât prin formarea prealabilă a unui mesaj propriu fiecăruia. Gândurile autorului apar în somnul patologic al tânărului: "suntem nemuritori și păstrăm aici imaginile lumii în care am locuit... Pământul pe care am trăit rămâne mereu teatrul unde se înnoadă și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
the very heart of existence este cea mai profundă viziune din arborele sephirotic al Kabbalei pe care o putem percepe cu simțurile noastre 449. And the fire and the rose are one450. Flacăra se vede, se aude, se simte, se miroase, e un tot divin și sacru. Athanorul hermetic este cuptorul lui Hermes, matrice în care la foc lent se decantează piatra în Arta Regală. În Tabula Smaragdina se spune: Mai întâi se arătă lumina cuvântului lui Dumnezeu. Ea dădu naștere
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de prevestiri rele. De multă vreme lupt cu prejudecățile memoriei. Totdeauna sub cuvinte au apărut acești zgrunțuri infinitezimali, nenumărați, alcătuind o masă neliniștită care îmi tulbură conștiința. De multă vreme lupt cu prejudecățile memoriei... Memoria religiei, acel perete alb, coșcovit, mirosind a var, plin de icoane, plin de pornografia sfinților, de închistarea gestică, hieratică, de amestec pios de ulei, de tămâie, amintirea duminicilor, cu slujbe, tot misterul unor ceremonii de neignorat. Unde era libertatea mea?"457. Și libertatea a venit prin
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cunoștința au cu totul alte înțelesuri semantice. Partea pur obiectivă a conștienței noastre depinde însă, așa cum am mai afirmat în prelegerile anterioare, de ceea ce noi percepem prin intermediul celor cinci simțuri. Această componentă se referă la tot ceea ce vedem, auzim, atingem, mirosim și gustăm. Asta înseamnă că ea este legată, în mod direct, de organele noastre de simț, adică de vederea noastră, auzul nostru, pipăitul nostru, mirosul nostru și gustul nostru. Tot senzorialul are ca rol esențial recepția vibrațiilor ce emană din
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o percepem așa cum apare simțurilor noastre fizice, deoarece numai plecând de la această percepție putem hotărî ce trebuie să facem în viața noastră cotidiană. Oricine care se sustrage integrării în lumea înconjurătoare nefiind capabil să vadă, să audă, să pipăie, să miroase și să guste, nu ar putea în nici într-un caz să evolueze în contact cu lumea materială. Universul conștient al unei astfel de persoane ar fi infinit mai redus, atât în plan emoțional, cât și în cel mental, și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în perspectivă educația, începând cu cei șapte ani de acasă și continuând cu învățământul. Copiii învață să suprapună culori, sunete, forme, gusturi, mirosuri și nume peste lucrurile pe care aceștia le văd, le aud, le pipăie, le gustă și le miros. O asemenea învățătură este indispensabilă deoarece se dau bazele generale care permit, în mod precis, ca oamenii să numească un câine câine și o pisică pisică. Acestea fiind spuse, greșeala celor mai multe sisteme de educație este de a nu sublinia îndeajuns
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]