7,852 matches
-
prezintă scena, într-o dublă construcție în oglindă în care diegeza și stilul narațiunii își răspund și se pun în abis una pe alta. 259 Este vorba de un loc situat "în afara lumii", cum ne spune Monteul, fapt de care naratorul fusese avertizat de la bun început: "Trecând pragul de la Gameluche, intrai într-o lume excentrică și închisă, care avea alte legi și alte obiceiuri decât cele de unde veneam" (L'Anglais décrit dans le château fermé, Gallimard, "L'Imaginaire", 1993, p. 27
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
locul său? Spionul și trădătorul îl desemnează pe cel care trădează discreția cerută pentru rațiuni greu de mărturisit. Cât despre individul rău intenționat, el trimite la o surdă culpabilitate ce caracterizează căutarea fugarului. 434 În ciuda unei educații restrânse afișate de către narator, acesta se comportă ca un expert, sau cel puțin ca un cunoscător în domeniul mobilierului și în artă veche ca și istorie. Este aici un joc întreg între narator și autor. De altfel, naratorul nu încetează să vorbească despre poveste
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ce caracterizează căutarea fugarului. 434 În ciuda unei educații restrânse afișate de către narator, acesta se comportă ca un expert, sau cel puțin ca un cunoscător în domeniul mobilierului și în artă veche ca și istorie. Este aici un joc întreg între narator și autor. De altfel, naratorul nu încetează să vorbească despre poveste ("simțeam nevoia să pun capăt povești" - "era oare cu adevărat o taină în această poveste?"). 435 "O încăpere mică, interioară, ai cărei pereți erau acoperiți de tapiserii de o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
În ciuda unei educații restrânse afișate de către narator, acesta se comportă ca un expert, sau cel puțin ca un cunoscător în domeniul mobilierului și în artă veche ca și istorie. Este aici un joc întreg între narator și autor. De altfel, naratorul nu încetează să vorbească despre poveste ("simțeam nevoia să pun capăt povești" - "era oare cu adevărat o taină în această poveste?"). 435 "O încăpere mică, interioară, ai cărei pereți erau acoperiți de tapiserii de o valoare sigură dar redusă, într-
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mine când vă veți aduce aminte de mine sau veți vorbi cu prietenii?... de altfel, într-o zi sau alta, vă veți hotărî să mă părăsiți și va fi, cu siguranță, pentru totdeauna: cât timp credeți că o să mai trăiesc?" Naratorul va afla totuși numele din gura fiicei dar cu o indiferență atât de mare încât nu îl va comunica cititorului (vezi p. 59 și 125). Singurul nume cunoscut va fi cel al femeii, Lucia. Absența numelui, (atât de important pentru
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și tăișul său, libertatea în america își taie sclavii (astfel, înțelegem de ce Karl își ia numele simbolic de Negro). 565 Vezi Walter H. Sokel, Franz Kafka- Tragik und Ironie. Zur Struktur seiner Kunst, München & Wien, 1964, pp. 17-20. 566 Perspectiva naratorului nu este cu totul identică cu cea a eroului principal, deși foarte adesea ea tinde să se confunde cu aceasta. Vezi Peter Beicken, Perspective und Sehweise, Standford University diss., 1971 (manuscris). 567 "Sute de sertare de dimensiunile cele mai variate
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
evreilor. Ne gândim de asemenea la ce spunea tatăl său referitor la Lowy: "Cine doarme cu câinii se umple de purici", altfel spus cine doarme cu câinii este el însuși câine. Expresia "a muri precum un câine" termină Procesul. 611 Naratorul notează că comisul voiajor este precum "o femeie din harem" [...] Lumea crede că el câștigă bine și că duce o viață de pașă. "Gregor se lasă în voia lenevelii, rămâne în pat și o rupe cu ritmul regulat al programului
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ghid de interpretare a lecturii. Primul dintre ele, „Cinci puncte de plecare în studiul sociabilității”, face o analiză a memoriei autobiografice, concretizată în diversele „istorii” din perspectiva unificatoare a axiologiei și epistemologiei. Sunt identificate elementele care stau la baza discursului naratorilor, care dau sens și valoare vieții: direcționare, libertate, relații sociale, spațiu și timp. Pe măsură ce se dezleagă mecanismele memoriei, se conturează o identitate supusă mișcării în raporturile mereu schimbătoare dintre istorie și sensibilitate, se dezvăluie modul de reconstruire a trecutului prin
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din roman, nu are mai nimic de ordin fantastic: julituri, jocuri, pozne, fumat la vârstă fragedă. În schimb, abilitatea de a întreține iluzia fantasticului, a urgenței miracolului, ca și convingerea cititorului că parcurge o hagiografie proiectează totul dincolo de marginea realității. Naratorul pregătește cu minuție apariția, în ultimul capitol, a uimitoarei mașini de produs fulgere pe care micul Cazane - probabil genial, bănuim, dacă nu chiar vrăjitor - a construit-o. Probă ultimă a forței de sugestie a povestirii, mașina de făcut fulgere este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
oarecare, dintr-un scrupul explicativ. Narațiunea se naște din digresiune, lucru evident din primul capitol, care începe așa: „Ilie Cazane s-a născut pe 6 septembrie 1962 la București, dintr-o întâmplare“. Și romanul se înfiripează ca o încercare a naratorului conștiincios de a explica despre ce întâmplare este vorba. Bineînțeles, în decursul acestei lămuriri se desfășoară o amplă istorie cu minuni, securiști, amor, crimă, cârciumari bucureșteni și țărani moldoveni, așa încât, la sfârșitul capitolului („De aceea spuneam că Ilie Cazane s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
privind lucrurile prin pânza diafană a propriei științe textuale. Există o naturalețe veritabilă a acestui tip de autor, care își spune poveștile nestingherit de știința de carte. Nu întâmplător, ultima frază din roman anunță prezența invizibilă, dar reală, a unui narator care preferă să strălucească prin însăși absența sa din text. De pe deal, tot Liveniul se vede ca-n palmă, cu locuitorii săi trebăluind sau chefuind la instalarea primului stâlp de electricitate din sat. Mai exact, cineva instalat pe colină, acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
înaltă tensiune și să-l așeze în groapă. Ilie țopăia în jurul mașinii lui de făcut fulgere și dădea din mâini. Lumea chefuia, râdea, dar pe Colina Ulmului nu se auzea nici un sunet“. Acest cineva de pe Colina Ulmului nu e decât naratorul, care prin tăcere își subliniază prezența, dar și discreția. El dă dovadă de o remarcabilă stăpânire de sine, deloc îmbătat fiind de puterea sa de a crea și distruge destine de hârtie. Din interiorul lumii pe care a inventat-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
prezența, dar și discreția. El dă dovadă de o remarcabilă stăpânire de sine, deloc îmbătat fiind de puterea sa de a crea și distruge destine de hârtie. Din interiorul lumii pe care a inventat-o, retras cuminte într-un colț, naratorul își marchează poziția printr-un zâmbet larg, suav, evanescent. Răzvan Rădulescu, Viața și faptele lui Ilie Cazane, ediția a doua, colecția „Ego. Proză“, Editura Polirom, 2008 De-atunci și de-acum: Cinema-ul românesc peste Ocean Diana Soare S-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
vă marcheze în mod decisiv activitatea? Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu au existat. Haideți să vă spun de ce dau un răspuns atât de ferm. Pentru că fiecare istoric scrie, cum spune un personaj din Caragiale, „pi conta lui”. Istoricul este până la urmă un narator, el poate să aibă, într-adevăr, modele metodologice, paradigme de cercetare, căi de a ajunge la adevăr pe care consimte să le împrumute din experiența altor istorici, dar rezultatul, uneltele, deseori chiar obiectul propriu-zis îi aparțin numai lui. De obicei
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
suplimentare pentru actualele stări de lucruri. Și iată o primă diferență. În episoadele din prezentul acțiunii autorul lasă mai multă libertate personajelor, urmărindu-le de la o semi-distanță convenabilă. În schimb, în cele reproiectate din urmă și intercalate în cursul epic, naratorul își folosește din plin omnisciența, intervenind salutar pentru a oferi indicii și motivări, cauze prime, preludiile conflictelor duminicale. O altă modificare importantă vine cu partea a doua a romanului, mai redusă ca întindere, dar mai dinamică, accelerând viteza cu care
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
și cultivatul autor, cu bibliografia (mai ales franceză) la zi, nu-și poate reprima o anume pedanterie explicativă, lămurind, în pagină sau în corpusul de note, și cele mai uzuale noțiuni de teorie literară (personaj, de pildă, sau distincția autor/ narator). Într-un rând, reproduce și o schemă a lui Philippe Hamon, pentru a vizualiza mai bine trecerea ,de la vorbă, prin tăcere, la cuvântul viu". Dar acestea sunt reflexe firești, involuntare, de critic cu lecturi bogate și cu vocație pedagogică. Ele
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
familie al lui Beatriz Viterbo ( din El Aleph-ul lui Borges, cu a cărui recitire se deschide cartea lui Călinescu) la însemnele orașului italian Viterbo, inorogul, simbol al purității și castității, în ciuda aluziilor falice ale cornului? la ce dată începe relatarea Naratorului în Craii de Curtea-Veche ( cartea-fetiș al autorului Vieții și opiniilor lui Zacharias Lichter, cu ea încheindu-se, simetric, A citi, a reciti) e aceasta 19 octombrie 1910, exact 33 de ani după trecerea prin București a cortegiului mortuar al prințului
Editura Timpul mitic al lecturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13733_a_15058]
-
și chiar foarte probabilă) infiltrare în anturajul său a unor agenți ai serviciilor secrete. Miza ideatica ( foarte mare) a românului Întîlnirea este întrecuta doar de ambițiile autoarei la nivelul construcției. Unghiurile din care este privită realitatea se succed cu repeziciune, naratorii se rotesc în permanență ( și, împreună cu ei, stilurile narative), timpurile narațiunii se amestecă în funcție de fluxul gîndirii protagonistului, savantul italian de origine română Manu Traian ( așa cum apare numele său în dosarele de urmărire informativa ale Securității). Mai mult decît atît, în
Bricolaj cu sentimente by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13735_a_15060]
-
de personaj românesc, a notițelor luate... parțial de către un elev de clasa a X-a), ori: "Nu toate romanele, pentru noi, sunt citite cu plăcere, deoarece unele ni se par porcării însă nu știm cu adevărat câte sentimente a pus naratorul în acel roman sau nu înțelegem ce dorește să ne transmită ( opinie "personală a aceluiași pe tema " De ce citim romane?). Menționez, pentru cei curioși, că astfel de elevi figurează cu regularitate pe listele de corigenți/ repetenți ale liceului unde profesez
Cui i-e frică de limba română? by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13731_a_15056]
-
zidite, oamenii care populează aceste povestiri sunt strâns legați de casele în care locuiesc. Bătrâna din Jilțul și bătrânul din Clopotul se retrag în case pe măsură ce-și interiorizează tot mai mult viața și simt apropierea morții. În Casa, naratorul notează privind dărâmarea unei clădiri: „Casa aceasta se dărâma ușor, ca și cum viața care trecuse prin ea nu o legase cu nimic de restul lucrurilor. Mai bine zis, se desfăcea, parcă purtase în ea însăși germenele acestei nimiciri.” Dar se pot
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
Asta scurta grozav ceremoniile.” (p. 47) Aproape în toate povestirile din acest prim volum, personajele însingurate până la pierderea identității sociale dezvoltă o relație specială cu lucrurile și cu obiectele din jur aflate într-un permanent raport întuneric-lumină, apropiere-depărtare. Remarca undeva naratorul din Ferestrele zidite : „Sunt obiecte indiscrete ce se amestecă mai mult decât altele în viața noastră”, iar pentru oamenii singuri, ne spune acum, obiectele sunt cu mult mai importante. O anumită lentoare a gesturilor, minuțiozitatea observației susținută de eleganța stilului
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
pe axa temporală decît în opera lui Proust. Planurile se schimbă cu viteza gîndului care sare de la una la alta, în virtutea unor asociații mentale incontrolabile, mereu surpinzătoare. Prima notă dominantă a acestei cărți o constituie erotismul. Obsesiile erotice ale eului narator, amintirea vechilor iubiri, mai cu seamă în latura lor fizică, visele cu înaltă încărcătură sexuală, dau întreaga măsură a dramei pe care o presupune viața la o anumită vîrstă. Trăind într-o sumbră singurătate naratoarea septuagenară se gîndește la iubirile
Între Eros și Thanatos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13106_a_14431]
-
că Ivanovici propune un model de înțelegere alcătuit din suprapunerea a trei "inscripții narative" care "se șterg una pe alta la suprafață și se suprapun în profunzime". Conceptul acesta de "român palimpsest" implică o "intertextualitate internă" la trei niveluri: al naratorului, al punctului de vedere și al recunoașterii viziunii subiectului. Pentru descifrarea palimpsestului quijotesc, Ivanovici adopta o "scară cuaternara" și, urcând pe ea, ajunge la o schemă nu ușor de aplicat la Don Quijote: ciudatul-pur; fantasticul-ciudat; fantasticul-miraculos și miraculosul-pur. Ca urmare, inscripțiile
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
și enunțat complică mai mult lucrurile, iar mișcarea de proliferare vertiginoasa pe care o declanșează Ivanovici se termină (momentan, căci comunicarea e doar o schiță ce urmează a fi dezvoltată și exemplificata ulterior) cu două întrebări referitoare la autorul și naratorul din Don Quijote " Cine spune că El spune? Eu". Și a doua: Cine spune că Eu spun?" Așteptăm cu nerăbdare că erudiția și talentul caracteristice lui Victor Ivanovici să dea răspuns enigmelor pe care le pune și suprapune comunicarea lui. Așa cum
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
acest răspuns. E vorba de reputatul critic american George Haley și despre studiul său El narrador en Don Quijote, publicat în Antologia critică citată mai sus. Răspunzând parcă întrebărilor puse de Victor Ivanovici, hispanistul american stabilește și analizează identitatea a patru naratori care se succed și se suprapun, formând după cum se exprimă autorul, un adevărat palimpsest.
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]