7,611 matches
-
Abia aștept să ies în lumea „mea” cu soare, copaci și papagali (până una-alta). Fac un duș rapid și ies pe terasă unde dau de Udita în fața laptopului. Mă simt grozav la mângâierea soarelui și până și țipetele papagalului nebun mă ung pe suflet. Am o grămadă de discutat cu Udita dar stomacul nu-mi dă pace așa că îl întreb dacă nu vrea să discutăm la micul dejun. Râde poate la masa de seară, este deja ora trei după amiază
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
normal despre ceva ce pare anormal. Oricare dintre amicii mei din Anglia ar fi convinși că mi-am pierdut „uzul rațiunii” dacă ar auzi un fragmențel din discuție și ar suspecta că vorbesc serios. Cum ar veni, un nebun e nebun în funcție de cei din jur. Dacă e înconjurat de nebuni, nu mai e nebun. Oricum. Udita îmi spune că a aranjat cu Cindy să facă o ceremonie cu unchiul ei, Eric, la casa ei din pădure, astăzi seara și mă întreabă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
băutură, etc. Dar cu toate acestea, îmi făceam timp să lucrez, iar în timpul liber și mai ales în pauzele de masă, mergeam și gletuiam, liniam făceam tot ce se mai putea face, ca să învăț meserie mai repede. Aveam o ambiție nebună. Doream să-l depășesc în meserie pe tatăl meu. Și am reușit! După șase luni de la angajare, am luat deja prima lucrare particulară: un apartament de zugrăvit, la o doamnă vânzătoare la chioșcul de pâine din piața Micro 14. Mergeam
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pe un trupușor mai mic decât capul... O domnișoară pudică n-are să-și mai poată acoperi ochii cu mâinile... Așa ochi mari și așa mânu- șițe mititeluțe !” (II) „- Și totuși, cu așa capete colosale, omenirea va sfârși prin a fi nebună. Nebunia va fi odinioară starea normală a minții omenești ! Planeta noastră va fi un vast balamuc ! Biata ome- nire ! După atâta prostie, frumos sfârșit ! În fine, alți înțelepți pretind că scurtimea vieții se datorește numai și numai sis- temei democratice
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sește o figură de stil, exagerarea vine aici din unghiul unei antipatii și nu din cel al analizei psihologice. Vedem însă calmul și laconismul cu care șeful expediază comportamen- tul neplauzibil al funcționarului. În fața acestui calm avem tumultul afectiv, agitația nebună, reacțiile emoționale exo- gene ale acestuia determinate de pierderea unui potențial câștig fabulos. Este Lefter Popescu un nevrotic ? Fiecare dintre reacțiile sale stă sub semnul lui „simț enorm și văz monstruos”, gesticulația sa este aiuritoare, oricum violentă, iar agitația maximă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
că se adună colegii de drum. Acolo ne-am împrietenit cu un alt bătrânel, care fusese și el în România în timpul războiului, și care mai știa o singură expresie în limba noastră dar pe care o spunea cu o satisfacție nebună (nu cred că știa ce spune, deoarece era cam obscenă: „Românește p...la belește”). Liviu s-a distrat copios, râzând cu lacrimi. Bătrânelul avea și el vreo 80 de ani și era în excursie cu fratele mai tânăr și cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
început să vorbim unii cu alții, bântuiți de emoții) să-și întinerească condiția și chiar a reușit propunând un recital „ușchit”, axat pe aceeași idee a omului care nu reușește să-și prindă identitatea într-o lume care devine din ce în ce mai nebună și haotică. Îl admir pentru lipsa de prejudecăți și pentru candoarea lui. Luminița B., cu delicatețe, prin intermediul lui Caragiale, cu mijloace simple, aproape copilărești (nu puerile) a încercat să reunească câteva schițe de-ale marelui autor, pornind de la stradă și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fie răi, dându-le cele trei exemple. Din contra, doream, simțeam nevoia din tot sufletul meu să le împărtășesc oamenilor credința mea că răul se întoarce asupra celui care-l face. Oare Lady Macbeth, stăpânită de patima măririlor, nu moare nebună, chinuită de fantomele tuturor celor la a căror ucidere a contribuit, chiar și numai ca factor moral? Iar Medeea, roaba iubirii, orbită de furia geloziei, omorându-și copiii, nu se ucide pe sine prin ei? Cât despre cea de a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
face altceva decât să sprijine punctul lui de vedere. Acela că Leonida este un bolnav, iar Efimița-i este infirmieră. Ce fel de bolnav este Leonida? În ce fel își suportă soarta Efimița? Efimița nu știe că Leonida ar putea fi nebun. Deci, ea nu realizează că în preajma lui s-ar fi putut molipsi de aceeași boală. Nu este vorba de o boală a trupului. E vorba de o boală a spiritului. Și nu este vorba de spiritul oricui, ci de spiritul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
afaceri. A fost o perioadă când din cauza problemelor care trebuiau rezolvate am fost dată în grija bunicilor care mi-au dat o educație aleasă. Am făcut pian, canto, am luat lecții de balet și am crescut destul de izolată de lumea nebună și modificată de ororile războiului. În 1960 aveam 18 ani, eram o fată cuminte și visul tuturor era să-mi găsească un soț pe măsură care să continue afcerile tatălui meu. Dar! Dar! Un accident teribil i-a ucis pe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Cretei, la Ierapetra, l-am cunoscut pe soțul meu, un american înalt, frumos, care venise cu un grup de prieteni (asemănător cu cel al nostru) să petreacă vara. Grupurile noastre s-au unit și noi doi am început o poveste nebună de iubire, în scurt timp devenind cea mai frumoasă pereche de îndrăgostiți, răsfățați fiind de toată lumea. Atunci s-a zămislit primul rod al dragostei noastre, „sora cea mare” pe care, după ce s-a născut, am târât-o după noi peste
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și a v)zut În patul ei un m)gar bolnav pe care Il Îngrijea. Uneori, excentricit)țile sale o f)ceau s) par) puțin tr)șnit), Ins), dac) o cunoști mai bine, Îți dai seama c) nu e deloc nebun), ci doar un om bun. Am ajuns s) credem c) pasiunea intens) nu se manifest) decât la oamenii r)i. Doamna Y seam)n) puțin cu Virginia Woolf. Și cu un copil autist pe care l-am cunoscut la Paris
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
panicat să nu-și uite textul atunci când Îl Încolțeau Cherubino, ca un spiriduș pe patine cu rotile, Împreună cu Figaro și acoliții lui, alunecând și patinând și ei din toate direcțiile ca să-l prindă pe picior greșit În turbionul acțiunii „zilei nebune“. Dar ce mândru era În clipa când trebuia să-și schimbe costumul În fața spectatorilor, să-și pună peruca și să se deghizeze pentru balul mascat! Acolo era sigur pe el. Își inventase niște pași de dans pentru petrecerea din final
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de ea - În perioada carierei lui ulterioare În administrația lui Lenin - expediind-o Într-un lagăr de muncă, unde și-a aflat sfârșitul. Cu cât mă gândesc mai mult la omul acela, cu atât mai convins sunt că era complet nebun. Lui Lenski nu i-am pierdut total urma. Pe baza unui Împrumut de la socrul lui, a pornit, Încă de când era la noi, o afacere fantezistă care se ocupa de achiziționarea și exploatarea unor invenții. N-ar fi frumos și nici
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aduse din alt loc unde mai fuseseră folosite, pare-se, la Îngrădirea unui circ ambulant. Pe el fuseseră pictate animale, În scop publicitar dar cel care scosese scândurile și apoi le alăturase din nou, trebuie să fi fost orb sau nebun, căci acum gardul Înfățișa doar părți disparate de animale (mai mult, unele din ele erau cu susul În jos) - o coapsă roșiatică, un cap de zebră, un picior de elefant. 4 La nivel fizic, truda mea intensă era marcată de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
spaniolă În orig.). . Moschee (În spaniolă În orig.). . A murit Tolstoi (În fr. În orig.) . Una din primele limbi auxiliare internaționale, construită artificial (cu elemente mai ales proprii germanei și englezei) creată În 1879 de pastorul german Johann Schleyer. . Amor nebun (În fr. În orig.) . Languros și visător (În fr. În orig.) . Muntele și falnicul stejar (În fr. În orig.). . Oraș În Turcia. . Joc englezesc cu mingea. Aluzie la primii cinci ani, considerați buni, ai domniei lui Nero (Împărat roman 54-68
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pohtea" să întoarcă din mers cursul vremurilor noi, avea a face cu sabia și cu "țapa" de nu se putea altfel. El considera că Domnul unei țări trebuie să fie, totdeauna și în toate, în frunte exemplu. Cu un curaj nebun, sfidând moartea, se arunca în luptă cu sabia goală ducându-și oștirea la izbândă. Era unul dintre secretele izbânzilor sale. Ștefan a fost un reformator, un ziditor, el nu a fost numai un genial strateg și viteaz războinic; a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
demon al absolutului, oare, n-a forțat granițele imposibilului care l-a dus la prăbușire? Oare n-au fost zadarnice tot sacrificiul, și suferința, și moartea "ce a 'nălbit poienile Moldovei cu trupurile flăcăilor ei?" N-a fost nesăbuită cutezanța nebună de a ridica o țărișoară împotriva unei împărății? Oare dorul de libertate, scuturarea oricărui jug, fie de la Răsărit, Miazăzi sau Apus, a meritat prețul de sânge pe care l-a plătit Moldova? Drama, conflictul sunt lăuntrice, devastatoare, considerându-se vinovat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ne trădau! se dezlănțuie Ștefan. Dacă nu ne părăseau! Dar... dar singuri!... Singuri!... Am făcut ce-am putut!... Pace ție, spune Daniil cu blândețe. Dar, Ștefan, obsedat, nu-l vede, nu-l aude. De trei zile și trei nopți rătăcesc nebun, bat munții, îmi zdrobesc genunchii pe stânci, gonesc încolțit de gânduri! Mă dau de ceasul morții! Încerc să înțeleg: cum a fost cu putință!? Cum?! Unde am greșit? Pentru ce am făcut tot ce-am făcut?! Pentru ce n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
privind mereu în urmă ca și cum ar fi urmărit de un duh nevăzut și se pierde în depărtare, repetând întruna: Satana!!.... Satana!!... Aista-i "Sfânt" mare, recunoaște Toader. Sfântu' ista-i smintit rău... Toader clatină din cap, se scarpină în creștet: Nebun Sfânt... Sfânt Nebun... E un tâlc în nebunia lui... În veacu' nost' hain, trebuie să fii nebun sau să faci pe nebunu' ca să poți striga un adevăr fără să-ți pierzi capu'. Mă ia cu amețeală, bădiță, mi-i că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aiasta am dovedit-o noi! Mahomed nu se teme de o biată țărișoară, pe care știe că mai curând sau mai târziu o poate amesteca cu pământul -, se teme, de spiritul izvorât din lupta acestei țărișoare, care, cu un curaj nebun, a ridicat capul și i-a sfidat puterea, dovedind că totuși "se poate!". Se teme că spiritul aiesta ar putea deveni molipsitor. Și ce s-ar face Luminăția sa, dacă Puterile Europei i-ar urma exemplul și s-ar uni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și eu... eu n-o pot uita. Îți amintești, unchiule? Unchiul, furat și el de amintiri, cu amar: Constantinopolul e în noi ca amintirea unui mort drag. Trăiește în noi... Era o noapte de mai... În anul acela, liliacul înflorise nebun... Îți amintești, unchiule, tufele acelea de liliac alb de lângă poarta palatului Blacherne? Mi-am cufundat obrajii în buchetele albe, îmbătată de parfumul lor suav și... și l-am blestemat pe Dumnezeu, întrebându-l cum îngăduie mârșăvia asta, atâta frumusețe, alături de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și... și chiar crezi că Ștefan are nevoie de mine? Aș putea, aș putea să-l ajut cu ceva? El e atât de puternic... Și eu... eu... Tremur pentru viața lui. Toți spun că, în luptă, e de un curaj nebun. Și... Doamne-ferește!... Mă zvârcolesc nopțile. Și ziua mă zvârcolesc. Ce va fi cu Moldova? Cum se va sfârși nebunia asta? Atâta sânge... Mi-e teamă. Și Bogdan e atât de mititel... Ce va fi cu noi? Mă visez când pribeagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
voința absolută o filozofie, o religie pe care și-o impune cu prețul celei mai cumplite cruzimi. În Mahomed sălășluiește un învățat îmbinat cu un satrap sângeros. Este un fanatic setos de putere absolută. Zi și noapte, îl roade patima nebună a cuceririi Lumii. Nu degeaba s-a autointitulat "El Fatih-Magnificul Cuceritor, Fratele Soarelui, Umbra Universului, Împărat al Împăraților". Gloria lui Alexandru Machedon nu-l lasă să doarmă... Furtunosul padișah visează să-și lățească împărăția cât lumea. Și cum era să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dacă popoarele Europei vor cădea sub călcâiul de fier al Fatihului, o întunecată epocă, ca un zăbranic negru -, se va așterne asupra Europei și a milenarei sale culturi. Și când te gândești, spune Maria, că toți cuceritorii, în setea lor nebună de cucerire, își iau drept steag crezul "războiului sfânt". Unde-i sfințenia? În jaf? În siluire? În robie? În moarte? Câte crime nu se săvârșesc în numele lui Allah, în numele lui Hristos, în numele iubirii de oameni... Când am fost la Sfântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]