7,150 matches
-
ca în anul 1914 să vină Gherasim Andru(1890 -1957) care a servit altarul sfânt ani în șir, până la moarte. Acest preot și faptele sale au rămas adânc întipărite în memoria sărcienilor. Cei mai în vârstă sărcieni cu dragosre și nostalgie și-l amintesc. A sprijinit viața culturală și spirituală a satului și, după cum susține Ieromonah Ștefan Lupșici, a contribuit la menținerea identității românilor din acest sat. Și mai spune în continuare Ieromonah Ștefan Lupșici „Pe drept cuvânt se poate spune
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
mai funcționesză. Nu se mai face nici jocul tradițional. Nu există nici preot în sat. Slujbele religioase le oficiază cei doi preoți, protopop Petru Drăghicescu din Torac și preot Gabriel Bandu din Ecica. Dar, să nu ne lăsăm copleșiți de nostalgie și să adăugăm că în sat își desfășoară cu succes activitatea S.C. „Frăție și unitate”, la școală deasemenea, cu succes, activează Secția de recitatori în limba română și sârbă, există și viață sportivă bogată. Întâlnirea scriitorilor la frontieră, își desfășoară
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Monroeville din statul Alabama, o comunitate conservatoare destul de săracă unde va rămâne aproape un deceniu. Va petrece acolo anii de aventură ai unei copilării idilice, în sânul naturii și într-o deplină libertate, pe care îi va evoca mereu cu nostalgie în scrierile sale. Afecțiunea copilului Truman se îndreaptă mai ales spre una din verișoarele lui în vârstă, Sook Faulk, persoană de o candoare și un simț moral care-l vor marca, admirabil portretizată în nuvelele „O amintire de Crăciun” și
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
mele, un biet profesor de pian, eu am trăit un vis de poet. Domnișoarelor, exclamă patetic (...), la 20 de ani eu am cunoscut, m-am îndrăgostit și am iubit pe Hildegard!”". Aflat în exil în străinătate, Mircea Eliade a trăit nostalgia Bucureștiului interbelic, simțind nevoia reconstruirii universului tinereții sale așa cum a făcut-o și Ion Creangă în amintirile sale. Scriitorul eternizează orașul copilăriei și tinereții sale, creându-i imaginea unei porți de intrare în Paradis. București toropit de căldură din „La
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
în revista "Caiete Silvane", 2011 Rafinament nostalgic și noblețe de spirit, cronică publicată de Augustin Cozmuța în revista "Nord Literar", 2011 Fleurs de Rocaille, cronică publicată de Delia Pop în revista "Nord Literar", 2011 Valeriu Valegvi, un poet sedus de nostalgie, cronică publicată de Maria Bologa în revista "Banat", 2013 George Achim: Dulcețuri din fructe târzii de pădure, cronică publicată de Constantin Buiciuc în revista "Banat", 2012 Utopia/distopia bibliografică, cronică publicată de Alexandra Olivotto în revista "România Literară", 2002 Criticul
George Achim () [Corola-website/Science/305336_a_306665]
-
M-am născut la Constanța, într-o casă de pe strada Mării, și prezența mării a avut o influență deosebit de puternică asupra copilăriei mele. Despărțirea de mare, din cauza refugiului, a fost un șoc care a lăsat urme adânci. M-a urmărit nostalgia mării, dorul de mare mi-a îndurerat copilăria. "Pânza de păianjen" - în mare măsură autobiografică - e plină de ecourile mării, de amărăciunea acelei despărțiri. Chiar mai târziu, în fața ei, cântam marea copilăriei mele. Bunicul meu, ceasornicar, era pasionat de descoperirile
Cella Serghi () [Corola-website/Science/305390_a_306719]
-
cu ușurință considerați ca aparținând mai multor stiluri distincte, dintre care apartenența la mișcarea Art Nouveau este doar una. Comparativ însă cu "Simbolismul" din pictură, spre exemplu, Art Nouveau are un aspect vizual categoric distinctiv și unic, în timp ce, comparativ cu nostalgia redescoperirii metodelor "clasice", rafaelite, de către "Confreria prerafaeliților", Art Nouveau este perfect adaptată timpului existenței sale, îmbrățișând cu fervoare și încorporând cu naturalețe tehnologia de ultimă oră, materialele noi, suprafețele finisate cu ajutorul mașinilor și abstractul pus la dispoziția designului. În arhitectură
Art Nouveau () [Corola-website/Science/301465_a_302794]
-
copiii”, explică Molko. Următoarea melodie, „Plasticine”, este mai înviorătoare, punctând ideea susținută încă de la origini de cei de la Placebo: fii tu însuți și nu lăsa pe nimeni să îți schimbe personalitatea. După „Plasticine”, „Special Needs” readuce în prim-plan tema nostalgiei, explorând amintirile legate de o relație destrămată. „I'll Be Yours” exprimă dorința („deranjantă”, după părerea lui Molko) de a te contopi cu o persoană, de a o avea numai pentru tine, de a o ajuta să treacă peste toți
Sleeping With Ghosts () [Corola-website/Science/313004_a_314333]
-
new wave, atribuindu-se expunerea care o primeau aceștia din partea postului.La mijlocul anilor 1980, diferențele dintre new wave și alte genuri muzicale au început să se estompeze. New wave s-a bucurat de o renaștere în anii 1990, după o "nostalgie" în creștere pentru câțiva artiști care aveau influență new wave. Trezirile din anii 1990 și de mai tarziu, în anii 2000, au fost mici, dar au devenit populare în 2004; ulterior, genul a influențat o varietate de alte genuri muzicale
New Wave () [Corola-website/Science/314040_a_315369]
-
părți (B.U.C.M.R. [1997]); Cafe concert (II) - suită (B.U.C.M.R. 1997); Dulce soare-al țării mele - suită (B.U.C.M.R.); Fluier, fiuieraș - suită (B.U.C.M.R.); Suită avrigeană (B.U.C.M.R. [1997]); Freamătul codrilor - fantezie (B.U.C.M.R.); Nostalgia -suită (cântece de petrecere; B.U.C.M.R. [1998]); Cafe concert - Une belle soiree (III) -suită simfonică (B.U.C.M.R. 2000); Cântec de prietenie (cor mixt, solist și pian; versuri Gheorghe Mihalache; B.U.C.M.R.); Foaie verde ca năutul (prelucrare pentru
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
Se menține o durere profundă, constantă ce opune rezistență unor fărâme de seninătate. »" "« Nu o imagine romantică, ci proiecția unei emotivități frământate, mute, care se exprimă în culori, bogată în elemente culturale și locale, cu acorduri postmimpresioniste și marcată de nostalgii fantastice. Din această pictură eliberatoare se naște un catarsis personal, o căutare sfâșietoare facută să învingă labirintul memoriei, pentru a ajunge, cu mai puțină durere, punctul intim, secret, acolo unde suferințele și amintirile acceptă durerea rezervată în mod egal oricărui
Vittorio Miele () [Corola-website/Science/313463_a_314792]
-
stilului de a cânta al solistului Brandon Flowers, amintește mai degrabă de muzica britanică decât de cea americană. Din punct de vedere liric, albumul este un mix de emoții, trecând prin toată paleta sentimentelor umane, de la gelozie („Mr. Brightside”) până la nostalgie („Smile Like You Mean It”), de la așteptări dureros-încântătoare („Change Your Mind”) până la scurte furtuni sentimentale („Andy, You're a Star”), de la confuzii pe plan sexual („Somebody Told Me”) până la obsesie dusă până în pragul crimei („Jenny Was a Friend of Mine
Hot Fuss () [Corola-website/Science/313794_a_315123]
-
cei doi iubiți, în timp ce florile cad din pom și îi acoperă cu un covor parfumat. Altă dată parfumul teilor în floare, la umbra răchitelor, învăluie fericirea solitară a celor doi."" Atașamentul lui Mihai Eminescu pentru tei pare să fie o nostalgie germanică, din perioada studiilor facute de poet la Viena si Berlin. La moartea sa, poetul a fost înmormântat în cimitirul Bellu, sub un tei.
Tei () [Corola-website/Science/313837_a_315166]
-
publicației-„parazit“ tura bar; la lucrările video și computer based ale lui Florin Tudor (Floe) și Mona Vatamanu; la pictură erotică și arta cu mesaj critic politic de actualitate a lui Gorzo. Dacă ariditatea unei veri petrecute printre betoane bucureștene creează nostalgii nebănuite cuiva și substituie umezeală și noroiul ce ne bântuie de câteva luni, nu are decât să facă o vizită prelungită la Galeria 26 din Staicovici, Cotroceni până în ianuarie 2008. Proiectul Picturi cu praf sau ce ne-a pregătit pentru
Nicolae Comănescu () [Corola-website/Science/314922_a_316251]
-
le lăsăm să cadă Aproape putrede, Abia îmbrăcând în carnea lor Osul sfânt. Sâmburul gol desfăcut, Ca din veștezi nori luna.. Poate s-ar furișa spre pământ... Temele cultivate în operele neomoderniste sunt: condiția omului, forța logos-ului, moartea, iubirea, nostalgia după optimismul tinereții, reflecția filozofică. Poeții neomoderniști adoptă o atitudine ludică, ironică sau chiar parodică. Neomoderniștilor li se adaugă poeții generației mai vechi, cărora le fusese interzis să publice anterior (Emil Bota, Șt.Aug. Doinaș, Geo Dumitrescu) și unii poeți ce
Literatura română neomodernă () [Corola-website/Science/317931_a_319260]
-
Van Gogh cu Podul Langlois, Debora Silverman, autoarea cărții "Van Gogh and Gauguin: The Search for Secret Art" ("Van Gogh și Gauguin: căutarea artei secrete") comenta: „Picturile lui Van Gogh cu acest pod au fost considerate un bizar exercițiu de nostalgie amestecat cu aluzii japoniste.” Van Gogh a abordat procesul de realizare a picturilor și desenelor podului într-o „manieră serioasă și susținută”, cu atenție la „structură, funcție și părțile componente ale acestui mecanism în peisaj.” În Arles, Vincent a început
Podul lui Langlois din Arles (seria lui Vincent van Gogh) () [Corola-website/Science/323501_a_324830]
-
momentul în care îl vede, are brusc senzația că s-a întors în timp și are din nou șaisprezece ani, iar Ashley remarcă de asemenea cât de frumoasă a rămas în pofida încercărilor prin care a trecut. Își amintesc apoi cu nostalgie de trecutul și de lumea lor apusa și ochii lui Scarlett se umplu de lacrimi iar Ashley o strânge în brațe că pe un copil ca să o consoleze. În acel moment, ușa se deschide și apare India Wilkes, sora lui
Pe aripile vântului (roman) () [Corola-website/Science/323987_a_325316]
-
ruinelor unor epoci faimoase. Lucrările sale expuse în sălile boltite de la Cotroceni rețin imaginea morții strecurata că printr-un praf fin, al timpului să zicem, în culori întunecate, dar deloc sumbre. Combinația de lumină și exultanta solară, specifică Italiei, si nostalgie a unor vieți și întâmplări încheiate și uitate de mult extrage de sub penelul tânărului artist lucrări care trimit cu gândul la impresioniști, desi tonurile sunt foarte diferite de cele din picturile acelora. Un fel de transparență extrem de sugestiva da acelor
Bogdan Vlăduță () [Corola-website/Science/319410_a_320739]
-
„” este al cincizecilea episod al serialului de desene animate "Samurai Jack". Un robot umanoid îmbrăcat la costum așteaptă în mașină să se oprească ploaia. Se gândește la Lulu cu nostalgie și începe să-și spună povestea. Totul a început când Aku își întindea puterea asupra lumii. Vrând s-o facă mai repede, a strâns laolaltă niște oameni de știință corupți și i-a pus să construiască o armată de roboți
Povestea lui X9 () [Corola-website/Science/319458_a_320787]
-
mea fiară" (1978) regizat de Emil Loteanu și "Sonata Kreutzer" (1987), în piese de teatru adaptate pentru televiziune ca "Un miracol obișnuit" (1978) și "Același Münchausen" (1979). El este cel mai bine cunoscut în străinătate pentru rolurile sale din filmele "Nostalgia" (1983) și "Oglinda" (1975) ale regizorului Andrei Tarkovski. De-a lungul carierei sale, a primit mai multe premii: Premiul de Stat al URSS pentru rolul său din filmul "Îndrăgostit din propria dorință" (1984) al regizorului Roman Balayan, titlul de „Artist
Oleg Iankovski () [Corola-website/Science/315962_a_317291]
-
caracteristice. O categorie aparte de basoreliefuri este alcătuită de cele având drept sursă de inspirație texte literare celebre. Un loc aparte este ocupat de lucrările înfățișând femei, apelând la un bogat registru liric având ca elemente proprii, reveriilre și nedisimulatele nostalgii. Legăturile sculptorului cu cultura populară sunt verificate și de animismul unei părți a operei. Că în străvechile mitologii păgâne, anotimpurile, zilele și nopțile, fenomenele și forțele naturii iau chipul unor personaje umane, aproape întodeauna femei. "Suferință" (1936) "Femeie aducând vreascuri
Eugen Szervátiusz () [Corola-website/Science/318950_a_320279]
-
1939) "La capătul satului" (1941) Stau după munți și vai" (1955) "Autoportret cu familia" (1956) "Spălatul rufelor" (1956) "Bocitoarea" (1957) "Amintiri din trecut" (1957) "Cântec de pasăre" (1958) "Iubire" (1961) "Femei pieptănându-se" (1962) "Mama și copil" (1963) "Pictorița" (1964) "Nostalgie" (1968) "Țăranul cu coasă" (1968) Basoreliefuri după texte literare celebre: "Furtună" (1955), "Seară lui Toldi" (1956), "Cănata profana" (1957), "Baladele" (1969) Sculpturi inspirate din fenomenele naturii: "Toamnă" (1955), "Primăvară" (1956), "Iarnă" (1958), "Dimineață" (1959), "Gerul" (1961) Toca, Mircea, "Sculptori Clujeni
Eugen Szervátiusz () [Corola-website/Science/318950_a_320279]
-
uciderii strigoiului, străpungându-i inima cu un drug de fier. Uciderea definitivă a Christinei cauzează moartea Sandei și a Siminei, în timp ce doamna Moscu se prăbușește definitiv în nebunie. Egor privește conacul ce arde și începe să fie chinuit de blestemul nostalgiei și singurătății. Nuvela este împărțită în 18 capitole numerotate cu cifre romane și fără titluri. Mircea Eliade începuse să scrie în vara anului 1936 un roman intitulat "Ștefania", care urma să fie ultima parte a trilogiei formate din "Întoarcerea din
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
de alteritate radicală: culturile țărănești legate de credințe ne-creștine, culturi alcătuite prin forme de organizare comunitară și de întrajutorare. Toate acestea au fost mumificate prin discursurile de muzeu sau au fost reduse la tăcere, fără a lăsa urme coerente. Nostalgia și regretul pentru aceste lumi - inventarea tradiției, pe scurt - sunt însă capcane ale privirii occidentale iluministe și fac parte din marea păcăleală a proiectului național. O gândire și practică decolonială croită pe contextul local trebuie să arate violența acestor dispariții
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
sale de emancipare, convertite în opere de distinctă originalitate sunt primite cu entuziasm de cititori. Prin compensație față de duritatea și prozaismul vieții de după primul război mondial, anumite categorii de cititori se abandonează spiritului tumultos, vital, dar și traversată de marile nostalgii ale adolescenței pierdute. Până la plecarea sa definitivă la București (1938), Ionel Teodoreanu a scris aproape anual un roman, unele considerate inconsistente, fiind respinse de critică („Crăciunul de la Silvestri”, 1934, „Secretul Anei Florentin”, 1937), iar altele, scrise fie sub semnul unei
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]