8,467 matches
-
Repedea și Breazu, cu altitudini variind între 40 m în Lunca Bahluiului și 400 m pe Dealul Păun și Dealul Repedea. Principalele coline sunt Copou, Cetățuia, Tătărași și Galata. Orașul mai este traversat de râul Nicolina, râul Bahlui și de pârâul Șorogari (numit în evul mediu Cacaina, deoarece aici se aruncau gunoaiele); la răsărit de oraș, curge pârâul Ciric, pe care sunt create artificial trei lacuri cu scop de agrement. Situat la nord de Codrii Iașilor, orașul vechi se află într-
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
Păun și Dealul Repedea. Principalele coline sunt Copou, Cetățuia, Tătărași și Galata. Orașul mai este traversat de râul Nicolina, râul Bahlui și de pârâul Șorogari (numit în evul mediu Cacaina, deoarece aici se aruncau gunoaiele); la răsărit de oraș, curge pârâul Ciric, pe care sunt create artificial trei lacuri cu scop de agrement. Situat la nord de Codrii Iașilor, orașul vechi se află într-un patrulater delimitat de actualele străzi Ștefan cel Mare (Ulița Mare), Alexandru Lăpușneanu, Independenței (Podul Hagioaiei), Elena
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
timpul au apărut două orașe cu același nume: "Focșanii Valahiei" și "Focșanii Moldovei". Pe Ia anul 1641, un călător străin anonim descria Focșanii ca fiind un oraș mare, "„aflat chiar pe granița Moldovei cu Muntenia, pe care le desparte un pârâu, mai bine zis o baltă, peste care este clădit un pod de piatră”". Pârâul era de fapt o gârlă creată prin derivarea unei părți din apa Milcovului, care la început a avut suficientă apă pentru a pune în mișcare o
Focșani () [Corola-website/Science/296965_a_298294]
-
Ia anul 1641, un călător străin anonim descria Focșanii ca fiind un oraș mare, "„aflat chiar pe granița Moldovei cu Muntenia, pe care le desparte un pârâu, mai bine zis o baltă, peste care este clădit un pod de piatră”". Pârâul era de fapt o gârlă creată prin derivarea unei părți din apa Milcovului, care la început a avut suficientă apă pentru a pune în mișcare o moară, dar care după anul 1831 era aproape complet colmatată. La 1 ianuarie 1848
Focșani () [Corola-website/Science/296965_a_298294]
-
are o părere asemănatoare . În opoziție cu această opinie, Iorgu Iordan, prezintă în lucrarea sa "Toponimia românească", o altă explicație. Toponimul Tecuci are o etimologie slavă, derivând dintr-un verb care înseamna, "a curge". Numele s-a dat mai întâi pârâului Tecuci, iar apoi târgului și ținutului. O explicație asemănătoare a dat-o și istoricul Ion Bogdan care spune că "Tecuciul vine de bună seamă din forma specială rusă a slavicului Tekek, care înseamna, apă curgătoare". Primarii care au condus Tecuciul
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
Săcălaia a fost descoperită o statuetă-menhir din piatră, înaltă de 0,57 m, reproducând o figură umană, din epoca bronzului. La "Perii pădureți", sub Baia "Chira", a fost descoperit un topor din piatră din epoca neoliticului. De asemenea, la confluența pârâului Fizeș cu Someșul Mic, a fost descoperit tot un topor din neolitic. Lângă podul Someșului au fost descoperite fragmente de ceramică, un topor și un corn de cerb, toate din neolitic. La nord de oraș, pe o terasă a Someșului
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
(în , în trad. "Pârâul Lupului pe Jiu") este un municipiu în județul Hunedoara, Transilvania, România. Are o populație de locuitori. Este al treilea oraș ca mărime al Văii Jiului, fiind situat în partea de vest a depresiunii Văii Jiului, la o altitudine de față de
Lupeni () [Corola-website/Science/296989_a_298318]
-
a țarii. Este format dintr-o singură localitate de rang III, cu o populație de de locuitori (2011). Municipiul se situează în depresiunea omonima, la o altitudine de 70-120 m, la 45 km est-nord-est de municipiul Vaslui. Este străbătut de pârâul Huși și este înconjurat de dealuri ocupate cu podgorii. până la început cumunism ul , evrei au fost cam 30% , din populația orașul Huși . Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Huși se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior
Huși () [Corola-website/Science/296985_a_298314]
-
, mai demult "ul Săsesc", (în dialectul săsesc "Melnbach", în , în trad. "Pârâul Morii", în ori "Sebes", în ) este un municipiu în județul Alba, Transilvania, România, format din localitățile componente Lancrăm, Petrești și Sebeș (reședința), și din satul Răhău. Avea o populație de de locuitori la recensământul din 2002. Orașul a fost întemeiat
Sebeș () [Corola-website/Science/296992_a_298321]
-
localitățile din sud, zilele să fie mai lungi cu o jumătate de oră la solstițiu de vară, primăverile să întârzie cu două săptămâni, toamna vine mai devreme și iernile sunt mai lungi. Relieful este fragmentat de Jijia și afluenții săi: pârâul Buhai și Morii unit cu pâraiele Criva și Ghițăloaia. Înălțimea cea mai coborâta a reliefului este în albia majoră a Jijiei, 140-150m iar cea mai ridicată pe dealul Tirinca, 193 m. Climă regiunii este temperat continentală. Temperatura cea mai ridicată
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
este un oraș în județul Hunedoara, Transilvania, România, format din localitățile componente Cimpa, Jieț, (reședința), Răscoala și Tirici. Străveche așezare situată la 675 m altitudine pe malul Jiului de Est, la intersecția pârâului Jieț cu pârâul Taia este atestată, în diferite documente, atât în anul 1499 cât și în anul 1493. Teritoriul administrativ al orașului Petrila este mărginit la est de masivul Șurianu, la nord de Vârful lui Pătru, la sud de masivul
Petrila () [Corola-website/Science/296993_a_298322]
-
este un oraș în județul Hunedoara, Transilvania, România, format din localitățile componente Cimpa, Jieț, (reședința), Răscoala și Tirici. Străveche așezare situată la 675 m altitudine pe malul Jiului de Est, la intersecția pârâului Jieț cu pârâul Taia este atestată, în diferite documente, atât în anul 1499 cât și în anul 1493. Teritoriul administrativ al orașului Petrila este mărginit la est de masivul Șurianu, la nord de Vârful lui Pătru, la sud de masivul Parâng, iar la
Petrila () [Corola-website/Science/296993_a_298322]
-
calcare oolitice. Relieful din zona orașului și din împrejurimi este foarte variat, cu o fragmentare sub formă de platouri, coline (cueste) și dealuri (Zamca - 385 metri; Viei - 376 metri; Mănăstirii - 375 metri; Țarinca - 435 metri) separate de văile râurilor și pârâurilor: Suceava, Șcheia, Târgului, Bogdana, Mitocu și Morii. Orientarea generală a interfluviilor, cât și a văii Sucevei este nord-vest - sud-est, conform structurii geologice cu caracter monoclival. Pantele reliefului se prezintă destul de variat. Majoritatea lor, aproximativ 60% din suprafața teritoriului, sunt sub
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
care au culoare cărămizie, decorate cu brâu alb, lucrate de mână și o altă categorie de ceramică, de culoare cenușie, din pastă fină, lucrată la roată. La Viișoara de găsește o așezare din perioada geto-dacică, situată pe malul stâng al pârâului Văratic. Au putut fi observate fragmente de ceramică, râșnițe, urmele a trei bordeie. Tot aici s-au găsit monede antice grecești, ale orașelor Dyrrhachium și Apollonia. Aceste tezaure constituie o dovadă a legăturilor de schimb cu orașele grecești din Dobrogea
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
este un municipiu în județul Bacău, Moldova, România, format din localitățile componente Găzărie și (reședința). Municipiul se află în partea de nord-vest a județului, pe malurile Tazlăului Sărat și ale afluentului acestuia, pârâul Gâzu. Este străbătut de șoseaua națională DN2G, care îl leagă spre sud-vest de Comănești (unde se termină în DN12A) și spre est de Bacău (unde se termină în DN2). Din acest drum, la Moinești se ramifică șoseaua județeană DJ117, care
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
ape subterane și de suprafață, vatra municipiului fiind situată în câmpia dintre râul Suceava și râul Sucevița. Teritoriul din jurul localității este drenat de râul Suceava (în părțile de nord-est și est), de râul Sucevița (în partea de sud) și de pârâul Horodnic, afluent al râului Pozen (în nord). Amplasat pe o fostă zonă mlăștinoasă (care se păstrează încă în Zona Protejată „Ochiuri” și în zona extravilană dinspre Frătăuții Vechi), municipiul Rădăuți este traversat de mai multe pâraie. Deși există tentația considerării
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
al râului Pozen (în nord). Amplasat pe o fostă zonă mlăștinoasă (care se păstrează încă în Zona Protejată „Ochiuri” și în zona extravilană dinspre Frătăuții Vechi), municipiul Rădăuți este traversat de mai multe pâraie. Deși există tentația considerării Topliței drept pârâu principal (deoarece acesta trece prin centrul localității), debitul cel mai mare este înregistrat de Pozen (care trece prin nordul localității). Alte pâraie importante sunt Bahneanul și Temnicul (în nord-est și est). Este de menționat că în zona centrală (unde astăzi
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
pe care Dimitrie Cantemir le considera cele mai bune din Europa (în Descriptio Moldaviae, 1714) În Rădăuți au fost construite unele dintre cele mai vechi mori din Bucovina: moara lui A. Schlassmann (1866), moara lui Berl (1867), moara situată pe pârâul Temnic (înființată la sfârșitul secolului al XIX-lea), moara lui Reuberger (construită în anul 1900) și moara înființată de Adolf Leon. Chiar dacă, de-a lungul timpului, pe întreg teritoriul municipiului au fost construite diferite ateliere și fabrici se poate vorbi
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
maghiară "Buhus"/"Bohus") este un oraș în județul Bacău, Moldova, România, format din localitățile componente (reședința), Marginea și Runcu. Orașul se află în nordul județului, la limita cu județul Neamț, în sud-estul depresiunii Cracău-Bistrița (la 235 m altitudine) la confluența pârâului Români cu râul Bistrița, la 24 kilometri nord-vest de Bacău pe terasele superioare ale Bistriței, dincolo pe versanții sud-vestici ai dealului Runc. Este traversat de șoseaua națională DN15, care leagă Bacăul de Piatra-Neamț. Din acest drum, la Buhuși se ramifică
Buhuși () [Corola-website/Science/297006_a_298335]
-
răchită, care au fost defrișate făcând loc culturilor agricole. Municipiul are în componența sa și următoarele localități: Capu Dealului, Zlătărei, Zărneni și Valea Caselor. Teritoriul municipiului este străbătut de două cursuri de apă: râul Olt în partea de est și pârâul Peșceana la sud. Apa subterană este cantonată în două straturi, unul la adâncime de 5-8 metri, provenit din precipitații, și altul în luncă, la 2-3 metri de la suprafața terenului, alimentat de râul Olt care este amenajat hidroenergetic complet. Pe cursul
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
contact orogen și prezintă o serie de structuri petrolifere dispuse paralel cu, cutele subcarpatice, situate în depozite neogene. (Oncescu,1965) Întâlnim patru zone geologice, o zonă de pietrișuri și nisipuri, ce se extinde de-a lungul râului Olteț si a pârâurilor tributare acestuia. Un depozit de loessoide și lehmuri, localizat în sud-vestul arealului studiat. Un depozit loessoidal ce aparține terasei inferioare, localizat în sud-estul orașului. Și o zonă de marne, argile și nisipuri diatomite, în partea vestică a suprafeței studiate. Relieful
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
sau serviciu de poștă, olac. Cu vremea numele olăcăriei a suferit sincopa consoanei mediane „n” și transformarea vocalei „e” în „i”, iar după un timp denumirea s-a extins la întreaga localitate, care până atunci se numea "Eșteu", de la numele pârâului ce o traversează și care și el evoluase între timp în "Iașteu" și, în cele din urmă, în "Iștău". Regiunea a fost locuită încă din neolitic, lucru ilustrat de: În zona apropiată Mizilului, cele mai multe descoperiri arheologice s-au realizat în
Mizil () [Corola-website/Science/297024_a_298353]
-
care și el evoluase între timp în "Iașteu" și, în cele din urmă, în "Iștău". Regiunea a fost locuită încă din neolitic, lucru ilustrat de: În zona apropiată Mizilului, cele mai multe descoperiri arheologice s-au realizat în situl arheologic de pe valea pârâului Budureasa. Aici s-au găsit un șir de așezări și necropole din paleolitic, neolitic (culturile Criș, Dudești, Boian, Precucuteni, Gumelnița), epoca bronzului (culturile Tei, Monteoru, Coslogeni), epoca fierului (culturile Halstatt, Latène). Prima mențiune documentară a localității pare a fi cea
Mizil () [Corola-website/Science/297024_a_298353]
-
electrică pentru orașul în dezvoltare. Tot atunci s-au pus bazele sistemului de alimentare cu apă și canalizare în localitate. În prezent Aquaserv este operatorul licențiat din regiune, fiind câștigătorul unor proiecte ale Uniunii Europene. Pokloș-ul (în ) derivă din unirea pârâurilor din Sânișor și Corunca. Străbătând orașul ajunge la Canalul Turbinei, apoi în râul Mureș. Denumirea română provine de la numele maghiar al pârâului, care este defapt un adjectiv și înseamnă "lepros", "infectat". Termenul face conotație la fenomenele prezente și astăzi, când
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
Aquaserv este operatorul licențiat din regiune, fiind câștigătorul unor proiecte ale Uniunii Europene. Pokloș-ul (în ) derivă din unirea pârâurilor din Sânișor și Corunca. Străbătând orașul ajunge la Canalul Turbinei, apoi în râul Mureș. Denumirea română provine de la numele maghiar al pârâului, care este defapt un adjectiv și înseamnă "lepros", "infectat". Termenul face conotație la fenomenele prezente și astăzi, când în verile cu temperaturi ridicate se simte un miros specific. Lângă Poklos în localitate se găsesc încă două pârâuri mai importante, Vulpele
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]