KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...279 280 281 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280

-i chestioneze pe durii proțăpiți la intrarea în cluburi. Portarii de la Zamboanga și Katydid își aminteau că-l văzuseră pe Martin Mitchell Goines „pe-acolo”. Un tip care scria meniul pe o pancartă din fața clubului Royal Flush duse identificarea un pic mai departe: Goines era un instrumentist de mâna a doua, cânta la trombon și era angajat când lipsea un titular. „Cam de pe la Crăciun încoace” cântase cu orchestra de la Bido Lito’s. Danny încercă să descifreze vreun semn de reținere pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
număr a tamponat zona afectată cu alcool, așa că n-am mai putut să caut urme de salivă sau de suc gastric. Victima are grupa de sânge AB-IV - asta e tot ce-am mai putut depista. Când ai descoperit cadavrul? — Un pic după ora 4 dimineața. — Deci e puțin probabil ca mușcăturile să provină de la animalele de pradă de pe coline. Plus că rănile sunt mult prea bine grupate ca să presupun așa ceva. — Doctore, ești sigur că avem de-a face cu urme de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
spusele lui: — Domnișoară Anders, eu mă expun riscurilor de care lui Mickey îi e teamă pentru ca el să se simtă în siguranță. Și el e un tip mic, și eu sunt un tip mic, dar poate că eu sunt un pic mai îndemânatic cu bastonul ăsta al meu. Mickey are mai multe de pierdut decât mine, așa că se sperie mai ușor. Iar dacă eu sunt dement, înseamnă că el e deștept. Știi ce mă miră în discuția pe care o avem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
în ultimii patru ani, după ce îi pusese coarne. Tipul arăta și acum mai mult a avocat decât a polițist. Părul lui blond devenea tot mai cenușiu, iar insul plutea într-un aer de nervozitate care îl făcea să pară un pic dezorientat. Buzz bătu repede la ușă, așeză cutia pe un scaun și o deschise. Cei trei priviră înspre el. Buzz își fixă ochii pe Considine. Ellis Loew dădu din cap ca un om de afaceri autentic. Dudley Smith zise „Bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
o cabană. Purta ochelari cu lentile groase și, probabil, nu vedea foarte bine. Danny desprinse insigna și o băgă în buzunar, gândindu-se că omul era vorbăreț și îl putea îmbrobodi făcând pe omul de la asigurări. — Am putea vorbi un pic despre câinii ăștia? Omul se apropie agale de gard, clipind des și silindu-se să-l distingă mai bine pe Danny. Spuse: — Io-s Booth Conklin. Te interesează să cumperi un pitbull bun? Danny examină ochii lui Booth Conklin - unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
Violu’ mârâia, scheuna, gâfâia. Danny își dădu seama ce se întâmplă și se fixă asupra fundurilor de pahar. Violu’ scăpă un ultim mârâit/ scheunat/ gâfâit, descleștându-și apoi colții și căzând la pământ. Conklin râse. — Văd că n-ai nici un pic de simț al umorului când vine vorba de un pitbull. Pune întrebări, băiete! Am un văr care-i la asigurări, așa că am o simpatie pentru rasa asta. Violu’ se strecură pe sub gard și își frecă botul de genunchiul lui Danny

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
cordon care strangulează, mușcături de dinți și acum tăietura cu bățul zoot. De ce există atâtea forme de brutalitate? Danny spuse: — Ne vedem la cursuri, doctore. Puse telefonul în furcă și se întoarse la mașină, doar ca să se mai miște un pic. Jungle John Lembeck se sprijinea de capotă, cu fața învinețită și un ochi învinețit și închis. Spuse: — Au fost foarte duri cu mine, domnu’ Upshaw. Nu i-aș fi zis lui Janice să vă spună, numai că m-au bătut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
imaculate; farfurii curate într-un stativ de plastic; un calendar din 1949 țintuit de perete, cu paginile primelor unsprezece luni smulse și nici o însemnare pe cea din decembrie. Un telefon pe peretele lateral și un frigider obosit lângă chiuvetă. Nici un pic de sânge. Nici o operă de artă horror. Danny simți cum stomacul își revine și pulsul i se accelerează. Simți cum îl traversează spasme, ca și cum ar fi fost curentat. Încă două cadavre aruncate pe undeva. O intrare prin efracție pe teritoriul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
cu mine și-ți dau drumul să pleci. Pipăi cu mâna liberă buzunarele și talia grăsanului, scoțând un portofel, niște chei, un cuțit cu lamă retractabilă și o borsetă de piele cu fermoar, plată, dar grea. Îi lăsă gâtul un pic mai liber din strânsoare și examină portofelul, scăpând pe jos carduri și hârtii. Găsi un permis de conducere expirat, emis de statul California pe numele Leo Theodore Bordoni, născut pe 19.06.1909, un certificat de eliberare condiționată emis pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
pentru Biroul Omucideri de la centru. Îl întâlni la jumătatea drumului și încercă să inventeze o poveste cu niște chestii plauzibile, care să satisfacă un copoi viclean. Ajuns față-n față cu el, îi spuse: — Sunt de la comitat. Niles râse. — Un pic confuz în privința jurisdicției, domnu’ detectiv? „Detectiv” - cuvânt rostit cu dispreț arogant, sinonim cu „cancer”. Danny spuse: — Lucrez la o crimă similară cu cele două de pe deal. Niles îi sfredeli cu privirea. — Dormi în hainele de zi, domnu’ detectiv? Danny strânse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
zimțată, bine ascuțit. Nu am determinat cauza decesului celuilalt bărbat, dar pun pariu că e vorba de o doză de barbiturice. Amicului fără deget i-am găsit o capsulă spartă și acoperită cu vomă chiar sub limbă. Am analizat un pic de pudră din ea și am dat de un amestec preparat manual: parte secobarbital de sodiu, parte stricnină. Secobarbitalul acționează instantaneu, inducând pierderea cunoștinței, iar stricnina ucide. Cred că individul cu degetul lipsă a avut o indigestie, a vomitat o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
era un tânăr scund, fără urme de arsuri pe față, în cel mai rău caz o a cincea roată la căruță. Ce treabă ai să asculți pe la uși? Tipul era mai degrabă un băietan - slăbănog, cu coșuri, voce pițigăiată, un pic sâsâit. — Lucrez aici. Sunt costumier. — Și asta îți dă dreptul să tragi cu urechea când vezi un polițist în misiune? Puștiul își aranjă freza. Danny zise: — Ți-am pus o întrebare. Nu, nu-mi dă... — Atunci de ce-o faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
în Oklahoma. Tricou Curat întrebă: Un truc belit de polițist? Buzz își scoase bastonul, balansându-l de curea. — Ceva de genu’ ăsta. Am și eu câteva întrebări despre niște băieți care locuiau pe-aici și poate mă ajutați voi un pic. Îmi iese trucu’, vorbiți. Nu e vorba să dați în gât pe careva. Sunt doar niște întrebări. Nu-mi iese trucu’, vă cărați. Comprende? Puștiul cu tricou curat încercă s-o ia din loc. Tricou Murdar îl opri și arătă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
bogat. — De unde ai banii? I-am economisit. — Din cadourile lui Mickey? Audrey îl surprinse: aruncă perna și își înfipse un deget în pieptul lui. — Ești gelos, dragule? Buzz îi luă degetul și îl mușcă în joacă. Poate că da - un pic. — Păi, să nu fii. Mickey e băgat până-n gât în poveștile cu sindicatele și cu drogurile, cu Jack Dragna, iar eu știu cum să mă port cu el. Nu-ți fă griji. — Drăguță, mai bine ți-ai face. Pentru că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
îndreptă spre Chateau Marmont. Era o noapte rece și umedă. Stătea să plouă. Muzica răzbătea prin curtea interioară - solouri furibunde de jazz, ritmuri săltărețe de boogie-woogie, tremolouri de baladă. Danny o luă pe alee spre numărul 7941, simțindu-se un pic încorsetat în costumul de la Karen. Numărul 7941 era puternic luminat, draperiile de catifea prin care se uitase acum trei zile erau acum trase deoparte, iar parchetul pe care se dansa sclipea, încadrat de rama ferestrei. Danny își îndreptă haina și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
știu de ce, numai că-mi place să aflu după ce-am îndepărtat cauza. Mulțumit? — Nu. — Nici nu credeam că o să fii. Știi de ce? Considine sorbi din bourbon. — Nu-i greu de ghicit. — Odinioară eram hoț de mașini, locote... Mal. Un pic înainte de război, eram cel mai bun hoț de mașini din comitatul San Berdoo. Dezamăgit? Locotenentul Mal Considine întinse piciorul și agăță coșul de gunoi, după care îl trase lângă scaun. Căută prin coș, găsi verigheta și și-o trase pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
gând al lui Mal: n-ar fi trebuit să se încreadă în puștiul ăsta, pentru că jumătate din îndârjirea lui era de fațadă, fiind gata oricând să se destrame. — Dudley, ce vrei? — Prăbușirea comunismului. Așa că de ce nu te-ai desfăta un pic cu priveliștea tinerelor studente în timp ce eu discut cu nepoată-mea? Mal îl urmă pe Dudley pe scările unui conac în stil spaniol, în fața căreia peluza era tunsă în așa fel încât să pună în evidență simbolurile grecești înfipte în iarbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
spună tatălui lor, care l-ar fi omorât pe Des, iar apoi ar fi înfundat ocna și i-ar fi lăsat pe ei la mila zgârciobului de comitet director al serviciilor de caritate presbiteriene. La un metru optzeci și un pic peste cincizeci de kile, Mal devenise Fantoma din San Francisco: lustruia burlane și desfăcea închizătoarele de la ferestre, furând pentru Desmond porcării din alea sportive pe care acestuia îi era frică să le folosească, cărți pe care era prea prost ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
Încă cinci secunde și plec să-l sun pe judecător. Vandrich zâmbi. — O să cânt, domnule Polițist. Și îți voi oferi o observație introductivă gratuită. Dar mai întâi am o întrebare. Ți-a povestit Felix despre mine? — Da. Vandrich jucă un pic teatru, încrucișându-și picioarele și frângându-și mâinile, ca să tragă de timp. Danny îl interpretă ca pe o ofensă la adresa autorităților. Simți cum începe să transpire. Țoalele astea de stânga erau un pic prea fierbinți. Un pic cam mult. — Știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
Felix despre mine? — Da. Vandrich jucă un pic teatru, încrucișându-și picioarele și frângându-și mâinile, ca să tragă de timp. Danny îl interpretă ca pe o ofensă la adresa autorităților. Simți cum începe să transpire. Țoalele astea de stânga erau un pic prea fierbinți. Un pic cam mult. — Știi ce? Vorbește direct, fără introduceri. Vandrich se liniști. — L-am cunoscut pe Felix în timpul războiului, când mă dădeam drept nebun ca să scap de armată. Mă purtam așa peste tot. Trăiam dintr-o moștenire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
Vandrich jucă un pic teatru, încrucișându-și picioarele și frângându-și mâinile, ca să tragă de timp. Danny îl interpretă ca pe o ofensă la adresa autorităților. Simți cum începe să transpire. Țoalele astea de stânga erau un pic prea fierbinți. Un pic cam mult. — Știi ce? Vorbește direct, fără introduceri. Vandrich se liniști. — L-am cunoscut pe Felix în timpul războiului, când mă dădeam drept nebun ca să scap de armată. Mă purtam așa peste tot. Trăiam dintr-o moștenire și zău că trăiam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
formă numărul de la Circulație rezervat polițiștilor. — Da? Cine dorește aceste informații? Danny rămase cu privirea ațintită asupra încăperii rămase luminată în clădire. — Detectivul Upshaw de la West Hollywood. Și aș dori aceste informații cât mai rapid. Operatorul îi spuse: Suntem un pic în întârziere cu înregistrarea autovehiculelor, dar... — Da, dar ăsta e un număr al poliției, nu unul pentru public. Sunt detectiv la Omucideri, așa că am prioritate. Omul păru intimidat. — Nu făceam decât să ajutăm la înregi... Îmi cer scuze, domnule detectiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
cutie de bijutier îmbrăcată în catifea. Meeks zise: — O ofertă de pace, șefu’! Să fiu al naibii dacă pot să-mi petrec ziua cu un tip care putea să pună pe cineva să mă împuște fără să-l pup un pic în fund. Mal deschise cutia și văzu o pereche de trese sclipitoare, de argint. Se uită la Meeks. Grăsanul spuse iar: — Nu am pretenția la o strângere de mână sau la un „Mersi, amice!”, dar în mod sigur mi-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
lucrurile bune. Danny bău, făcând o mutră acră, ca un abstinent ce încearcă să-i țină piept unei băutoare inveterate. Claire sorbi din pahar și spuse: — Hoț de mașini, revoluționar, bărbat iubit de femei. Sunt destul de impresionată. Las-o un pic mai moale, las-o pe ea să atace, apoi înhaț-o. — Nu fi, pentru că totul e o prefăcătorie. — O! Adică? — Adică eram un puști, un golan revoluționar și un hoț de mașini fricos. Iar cu femeile? Mușcase din momeală. — Hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
mama ta, încearcă să nu asculți ce zice. S-a făcut târziu și nici urmă de Stefan, Celeste sau avocat. Mal auzi o izbucnire de conversație animată în spatele lui. — Îl știi pe Charlie Hartshorn? — Sigur. Un tip minunat, deși un pic prea sentimental. I-a apărat pe gratis pe cei de la Sleepy Lagoon. — Ei bine, a murit. Sinucidere. S-a spânzurat azi-noapte la el acasă. O casă superbă, chiar între Wilshire și Rimpau. Au anunțat la radio. Am fost odată la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]