7,848 matches
-
se mai pot lua de mână? întrebă Aciobăniței. — În principiu, da - răspunse tânăra -, dar ce rost mai are să te ții de mână când te poți lua de talie? Aveți dreptate, spuse comandantul. Dar cu plimbarea de comun acord cum e? — Plimbarea de comun acord urmează de regulă după un act care-i implică în egală măsură pe cei doi parteneri: divorțul. Episodul 13 Somnul — Știți ce observ la dumneavoastră? spuse comandantul Aciobăniței, după câteva clipe de tăcere. Sunteți toți foarte lucizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
care să ne mutăm. În schimb, eu mă grăbeam să dau fuga la gardul care ne despărțea de platoul unde își așezase circul uriașul său cort și mă zgâiam printr-o spărtură, așteptând să fie scoși leii și tigrii la plimbare. Călcându-mi peste mândrie, m-am rugat de câteva ori să mă ducă într-o seară la spectacolul anunțat cu afișe mari. Tata m-a privit de fiecare dată de sus: „Eu la circ? Ce să caut eu la circ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
S-a așezat pe o bucată de marmură și se uita la mine cum mă luptam cu piatra. Am avut impresia că n-avea încredere în mine, că regreta avansul dat și am fost pe punctul s-o trimit la plimbare. M-am stăpânit totuși. Treceam printr-o perioadă în care nu ne prea înghesuiau clienții. Nu prea erau decese. Meșterul s-ar fi supărat fără îndoială dacă ar fi auzit că dădusem cu piciorul unei comenzi. Fără să bănuiască iritarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai devreme ștersătura. — Acum? Chiar acum? — De ce nu, scumpe domnule Daniel? zise Arhivarul. Mai târziu vă luați cu treburile, nu mai aveți vreme de mine... Apropo, ați văzut stâncile de marmură? — Nu încă. După ce terminăm, vă sugerez să faceți o plimbare până acolo. Vă garantez că n-ați mai întâlnit așa ceva. Era atât de smerit că nu-l puteam refuza. Și, ca să fiu sincer, vroiam să scap cât mai repede de corvoada pe care o presupunea operația respectivă. Apoi, am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se ferea de polen, de câini, de ceață, de orice i-ar fi putut declanșa astmul și, pentru a nu răci, umbla ca Siminel îmbrăcat cu un pulover pe care-l scotea numai în zilele foarte calde. După-amiaza făcea lungi plimbări pe țărm. Dealtfel, venise la azil tocmai din pricina mării; avea nevoie de ea, cum avusese nevoie altădată să urmeze terapia de salină. Aceasta fusese unica decizie fermă luată de acest om plin de calități, dar cu suflet dublu, inteligent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
asta”, zise Siminel. Azilul nu arăta ispititor nici când cerul și marea străluceau, dar când ploua zidurile cu ferestre mici deveneau de-a dreptul apăsătoare. Erau zilele cele mai grele pentru bătrâni, fiindcă le răscoleau reumatismele și le răpeau micile plimbări silindu-i să rămână pe coridoare. Atunci se plângeau mai tare de necazurile vieții și tot atunci erau povestite întâmplările cele mai greu de crezut, imaginația încercând să umple ea golul în care era amenințat să se scufunde azilul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
privea prin deschizătura din ușa celulei. Stăteam atunci, pândind ușa, ore întregi treaz. Îmi țineam respirația ca să-l păcălesc. Eram atent la cel mai mic zgomot. În zadar. Când m-am plâns de asta, doctorul închisorii m-a trimis la plimbare. Pe urmă am fost duși, mai mulți inși, pentru investigări medicale ni s-a spus, într-o localitate necunoscută. Am fost transportați la tren când se înnopta, ca să nu atragem atenția. Trenul era tras undeva la câteva sute de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
permisiunea artistului de a-i face o vizită pentru o discuție, propunere care se soldă cu o invitație promptă la New Grove House. După o foarte agreabilă zi de vară, petrecută cu răsfoirea portofoliilor de lucru, dimineața, și cu o plimbare pe câmp după-amiaza, Henry fu Îndemnat să revină oricând, duminica, fără formalități. Dat fiind că locuia atât de departe de oraș, familia Du Maurier se punea astfel la dispoziția prietenilor, știind că va trebui să Îi și hrănească. Duminica era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
excursii, o zi În care putea lăsa la o parte lucrul fără a avea conștiința Încărcată, când străzile Londrei erau mai puțin aglomerate și zgomotoase decât În restul săptămânii. Drumul, străbătut pe jos, era lung și urmat și de alte plimbări, dar avea nevoie de mișcare pentru a combate efectele unei ocupații sedentare și tendința alarmantă către corpolență care Începuse să se manifeste la maturitate. Traseul traversa Mayfair sau Bayswater, până pe Baker Street și St John’s Wood. După Swiss Cottage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
centrul social al casei. După ce mânca bine de dimineață și, eventual, după ce se oprea În drum să bea ceva ușor, Henry socotea În așa fel Încât să ajungă la New Grove House după-amiaza devreme, când Du Maurier Își făcea obișnuita plimbare de sănătate pe câmp. Porneau Împreună, poate cu vreunul sau altul dintre copii, poate cu vreun alt musafir, dar cu siguranță cu un câine - Chang sau minusculul său succesor, terierul Don -, coborând dealul și Îndreptându-se spre câmpie, trecând pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vreun alt musafir, dar cu siguranță cu un câine - Chang sau minusculul său succesor, terierul Don -, coborând dealul și Îndreptându-se spre câmpie, trecând pe lângă iazuri, pe lângă locul unde, vara, măgărușii așteptau răbdători copii pe care să-i ducă la plimbare, și apoi rătăcind după cum Îi purta voia, sau coada fluturând a câinelui, poate spre Spaniards Road, unde Du Maurier, conform unui ritual superstițios privat, trebuia să atingă cu bastonul ultimul copac Înainte de a se Întoarce acasă, sau poate spre Parliament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În caricaturile sale, de pe meterezele revistei Punch. Henry știa toate acestea, dar nu-i păsa. Îi plăcea Du Maurier, Îi plăcea familia lui și Îi plăcea să Își petreacă duminicile Împreună cu ei. Cu ocazia acelei prime vizite la Hampstead, În timpul plimbării relaxante pe câmp, după masa de prânz, Însoțiți doar de Chang, Du Maurier Îi povesti lui Henry principalele evenimente din viața sa, o poveste foarte interesantă, cu elemente de mister, romantism, patos și o victorie precară asupra adversităților. Misterul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
N-o ducea prea bine, era consumat de griji financiare și de prea multă muncă - nevastă-sa era o toantă care insista să trăiască pe picior mai mare decât ar fi trebuit -, dar mi-a plăcut enorm de el. Făceam plimbări Împreună. Era un povestitor extraordinar. Dar se vedea că e bolnav și nu puteam să nu mă gândesc că, dacă se prăpădea, avea să-mi ofere șansa de a ajunge la Punch și de a obține, În fine, un salariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mi-aș putea pierde ochiul bun, la fel de brusc ca și pe celălalt, cu ani În urmă. Și atunci toate astea - Întinse un braț pentru a cuprinde Întinderea vălurită de iarbă verde și suprafața iazurilor clipind printre copaci, oamenii ieșiți la plimbare și câinii lor jucăuși, rochiile de vară pastelate și umbrelele de soare ale femeilor, hăinuțele albe și cotumele de marinar ale copiilor, pe tinerii În cămăși, aruncând de la unul la altul câte o minge de cricket, Întregul peisaj urban, animat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe Emma pentru că izbucnise În plâns la plecarea mirelui și a miresei. Dar, În duminica următoare, când Henry se duse În vizită la New Grove House, Îl găsi ca pe un om marcat de o mare suferință. Plecară Împreună la plimbare peste câmp și sfârșiră, ca de obicei, prin a se așeza pe banca pe care o ocupaseră cu ocazia primei vizite, când Du Maurier Îi relatase povestea vieții sale. Nu era amplasată pe nici o Înălțime și nu avea dinainte vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aristocrat rus expatriat pe care Îl cunoscuse la Paris la mijlocul anilor ’70, cu pretenții de artist, un diletant, prieten cu Turgheniev și admirator Înfocat al compozitorului Richard Wagner. La vremea respectivă, el și Jukovski deveniseră chiar foarte apropiați, făcând lungi plimbări Împreună, petrecând Împreună ceasuri cu discuții despre literatură și artă În apartamentul tânărului rus, Înțesat cu obiecte prețioase și curiozități colecționate prin călătoriile lui cosmopolitane. Henry aștepta cu nerăbdare revederea de la Posilippo, la marginea orașului Napoli, unde Jukovski ocupa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că Jukovski ar fi putut fi pederast și se Întrebă neliniștit acum dacă existase În comportarea lui ceva care să fi Încurajat o astfel de bănuială legată de propria persoană. Desigur, Își trecea uneori brațul pe sub cel al rusului În timpul plimbărilor Îndelungate sau Îl prindea de umăr În vreme ce sublinia mai pătimaș vreun aspect al discuției, dar nu era nimic mai mult decât purtarea normală Între doi bărbați tineri, cu o puternică afinitate de interese și care se simțeau bine unul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era. Avea trăsături plăcute, regulate, obraji rotunzi și netezi, și un păr castaniu și des, tras pe după urechi, către spate, și Împletit. Trupul de femeie Îi era Întotdeauna Îmbrăcat cu un bun gust lipsit de ostentație, manifestând energii neașteptate pentru plimbări și excursii. Surzenia era un ușor impediment În conversațiile obișnuite, dar tocmai de aceea aprecia cu atât mai mult claritatea dicției lui Henry, care se bucura de compania ei și petrecea Împreună cu ea câteva ore aproape În fiecare zi. Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În apartamentul ei de la Cathedral Close. Când el se instală la un hotel din Dover pentru câteva săptămâni, În august, ca să scrie, departe de agitația Londrei, Fenimore Își găsi o locuință În același oraș, cu același scop. În pauze, făceau plimbări pe faleza albă. Nici cu această ocazie, nici cu altele, asemănătoare, nu se petrecu nimic de natură amoroasă sau indecentă. Relația lor era una de camaraderie platonică și conversație inteligentă pe teme de interes comun. Dar Henry gusta aroma de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
are un aer aproape parizian. Și, dacă te apleci puțin - Însoțindu-și vorba de gesturi, Îi indică În lungul străzii, spre stânga - o să vezi palatul și grădinile Kensington, la capăt. O să-mi iau un câine și-o să-l duc la plimbare În parc. — Apartamentul e minunat, spuse Fenimore. Felicitări, Henry. — Și va fi Încă și mai minunat când va fi mobilat, Îi răspunse el. Trebuie să cinezi cu mine de Îndată ce mă instalez. Am mari speranțe - foarte mari speranțe - În ce privește mâncarea gătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la adresa lor, ar fi de nesuportat. — Dar nu promit că n-am să te urmez la Florența, zise el. Doar sonoritatea cuvântului „Florența“ În Londra Întunecată și cețoasă mă face... mă face să tânjesc după zidurile scăldate În soare, după plimbările la umbră, prin Cascine. Desigur că am să mă bucur să te văd acolo. Dar ce-o să spună Alice? Zâmbi În timp ce Îi adresa Întrebarea, dar În privirea calmă, neclintită, se citea o provocare. — Nimic nepotrivit sau neprietenos, Îi răspunse Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
El și Emma erau atunci liberi să accepte oricâte invitații, o perioadă. Experimentul se dovedi atât de reușit, Încât Du Maurier decise să Îl permanentizeze În viitor. Henry era vizitator frecvent În Gloucester Gardens nr. 27, și amândoi făceau Împreună plimbări seara, pe străzile din Bayswater. În vara aceea, Guy de Maupassant vizită Londra și Henry, care Îl cunoscuse la Paris, aranjă o cină În onoarea lui la Greenwich, la care Îl invită pe Du Maurier, Împreună cu Edmund Gosse și alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru Atlantic, intitulat simplu Domnișoara Woolson, era pe cale de a fi publicat, iar el Îi lăsase o ciornă spre lectură, Într-una din seri, Înainte de a se despărți. Când se Întâlniră a doua zi, conform Înțelegerii, pentru a merge la plimbare În grădinile Boboli, o găsi tăcută, aproape tristă. Se gândi că poate era din cauza copacilor și arbuștilor cam sumbri ai grădinii, că dispunerea lor excesiv de geometrică avea acest efect, pe care Îl mai observase și la alți vizitatori, până se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Grove House pentru câteva luni și se mutase În Bayswater Terrace, instalându-și planșeta de desen lângă fereastra salonului din față, unde scena mișcătoare a orașului Îi oferea permanent divertisment și inspirație. Se văzuse mult cu „bietul Millais“ și făcuseră plimbări lungi Împreună, „bras dessous bras dessous“ - și inclusese o schiță cu cei doi, braț la braț, Înghesuită printre rândurile epistolei. Întreba dacă Henry auzise istoria cu episcopul care Îi făcuse o vizită dnei Gladstone. „Dna G.: Părinte, se duce țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
străini după moartea lui, i se părea de nesuportat. La Începutul lui mai, consideră necesar să revină la Veneția, unde trebuia să se mai documenteze pentru decorul povestirii, apoi venea vremea Întoarcerii la Londra. El și Fenimore făcură o ultimă plimbare prin Cascine, pe malul râului Arno, acum, că era din ce În ce mai cald, de un verde gălbui vâscos, curgând leneș printre maluri, precum uleiul de măsline. — Ai să-mi scrii, desigur, când ai timp, ca să-mi spui cum merge lucrul, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]