7,894 matches
-
s-a întîmplat cu copilul și care e situația lui, cerîndu-i un sfat. Adu-l urgent la mine, știi unde, la pavilionul trei. Mă-mbrac și vin și eu. Nu, i-am spus, că vorbesc din provincie. Abia mîine pe la prînz dacă ajung... Te-aștept. Și așa a fost. Salvarea a ajuns mult după ora de plecare acasă, dar l-am găsit acolo. Un copil, mi-a spus el într-una din clipele de răgaz, e un mugure. Trebuie să veghem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu cafea și apă minerală, i se prezintă panouri cu grafice, este plimbat prin secțiile-model și stă de vorbă cu vreun muncitor fruntaș, care a făcut ceva valoros acum zece-cincisprezece ani, iar de atunci a rămas la același nivel. La prînz, scriitorul va lua masa la cantina combinatului, în sala mică, unde au acces doar cadrele de conducere, se va minuna cîtă carne macră are în farfurie și, dacă e cazul, va fi dus și pînă la munte, la Poiana Brîndușelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de deasupra paginii albe să ajungă la public era modul meu de-a mă implica. La cantină, începeam munca la cinci dimineața și-o isprăveam după ora unsprezece noaptea. Singurele după-amieze libere erau cele de duminică, imediat după masa de prînz. Atunci, dacă nu mă culcam, frînt de oboseală, mă duceam și făceam baie în mare, împreună cu ospătarele, vreo douăzeci la număr, toate tinere și frumoase. În cantină, stăteam lîngă ghișeu, în camera de unde puneam felul doi în platouri și le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
directorul. Bine. Dacă mai e nevoie de forțe, să-mi spui. Nu, că unde-s prea mulți, încep să se încurce unii pe alții. Bine, spune el continuîndu-și drumul. A, apropo, se întoarce, făcînd cîțiva pași pînă lîngă mine, pe la prînz, în secretariat, am avut o mică discuție... Tac și-l privesc calm. Nu vreau să mă disculp. Vreau doar să te întreb dacă ți s-a întîmplat vreodată să fii reținut de cineva un timp mai îndelungat tocmai cînd simți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Vlad de presiune. Văd că aerul e tot mai umed, arată el cu privirea în sus, de unde vin fulgi de zăpadă. Un pic mai tare dacă viscolește, îți intră în circuit și ultima rezervă. O să dureze pilotarea pînă mîine la prînz... N-ai nici o idee? îl întreb. Ți-ar trebui o pompă mai mare, cu viteză reglabilă. De unde?! mă mir eu, mișcîndu-mă greoi în jurul scaunului, ca un pinguin; așa arăt în costumul de azbest. Gata supapa! strigă maistrul Cornea din ușă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
după ce Vlad a trimis în amestecător o nouă cantitate de gaze. Să meargă așa și cu aer!... exclamă Vlad după cîteva cicluri încheiate, arătînd spre cadranele indicatoare. O să meargă, mormăi eu. Mi s-a făcut o foame!... Ai mîncat? La prînz, nu. Am avut mult de umblat azi și-am tot amînat mîncarea. Speram să mănînc seara asta bine. Unde? îl întreb. Vlad îmi aruncă o privire scurtă și furioasă. Continuăm pilotarea în liniște, fără nici o vorbă în afara comenzilor. Directorul general
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dar gîndindu-mă la ce mi s-a întîmplat, am ajuns la concluzia că-s un om mic, ca mulți alții. Și tot în aceeași zi, ca o ironie a sorții, ori ca o palmă în plus, mi se comunică pe la prînz că sînt trecut la o primă excepțională de o mie de lei cam atît cît pierdusem din cauza celor două sancțiuni... De data asta mi-am anunțat eu vizita: "La opt, sînt la tine!", scurt, ca un ordin. Fierbeam de furie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Bună seara! răspund. Eu sînt... Sînteți cumva Mihai Vlădeanu, cel care... începe să mă întrebe femeia. Exact! îi tai eu vorba. Sînt cel care scrie, sau am scris teatru. Dumneavoastră sînteți probabil doamna care a întrebat-o azi, pînă în prînz, pe secretară, îi spun cu un glas domol. Vă deranjez? mă întreabă femeia. Nu, doamnă, vă ascult. După ce mi-a dat secretara numărul acesta, am tot sunat, apoi am vorbit din nou cu secretara: mi-a spus că aveți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu gândul prin Elveția. Fii fericită, Mouette! II Miercuri seara, 10 septembrie [1947], București Scuză patetismul ieftin de la sfârșitul primei pagini; ultimele rânduri, deși sincere, se năruie sub locuri comune și nu rezistă la lectură. [...] Mi-am înghițit la repezeală prânzul; am prăjit și am măcinat niște cafea bună; am examinat o fetiță dintr-a VIII-a; la ora 4 am alergat să cumpăr cele necesare pentru plecarea mea și abia la 5 și un sfert, din păcate, am ajuns acasă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
atenția Irènei și lui Alecu, care au venit să-mi țină companie o clipă. A sosit și Ina; era emoționată și voia să știe totul; pe urmă au plecat, cu Irène cu tot, și eu am adormit pe plajă. La prânz, singură la masă; Irène a făcut un aranjament împreună cu prietenii ei și ia prânzul și cina cu 25 de lei pe zi la fostul prieten al lui Solange (îți dai seama ce fel de societate). Un dejun cu două feluri
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
A sosit și Ina; era emoționată și voia să știe totul; pe urmă au plecat, cu Irène cu tot, și eu am adormit pe plajă. La prânz, singură la masă; Irène a făcut un aranjament împreună cu prietenii ei și ia prânzul și cina cu 25 de lei pe zi la fostul prieten al lui Solange (îți dai seama ce fel de societate). Un dejun cu două feluri costă între 40 și 50 de lei. Camera, foarte curată, mobilată ca o cameră
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sanatoriu, crem; o masă pătrată, solidă, un pat fără saltea de lână, fără așternuturi (toate acestea le-am luat de la Piti Curti: cearșafuri, pernă etc.). N-am adus nimic care să o facă a mea; anonimă, dar odih nitoare. După prânz, mi-am băut cafeaua turcească la Muedin; Piticu și Lisette au venit să-mi țină de urât. Toată lumea e foarte drăguță, dar tu nu ești aici. Am mâzgălit - la sosirea acasă - aceste câteva cuvinte pentru tine, scumpa mea, și voiam
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la ea. Serghil Cara-Căz frumos, cap - cap - deștept la ea, mult deștept, draga!“ Apoi adresându-se celorlalte le explica nu știu ce; ele dădeau din cap cu un aer tragic, cu ochii închiși ca Amidée când cânta Cara-Căz. M-au poftit la prânz și duminică sunt invitata lor toată după masa. Ele au fost de fapt cele mai drăguțe. M-au condus cu o mulțime de politețuri și salamalecuri. I-am văzut pe Al. (cei care au vila în care a stat Lisette
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tandrețe și disperare; îți simt absența peste tot; te regăsesc peste tot și-ți iei zborul înainte de a te fi putut vedea. Noapte bună, micuțo. II Mangalia, 15 septembrie [1947], luni Mamy, ieri același tipíc de viață, dimineața plajă, la prânz la Delureanu, pe urmă cafea oribilă la Muedin, apoi întoarcere acasă, în camera asta dreptunghiulară care mă odihnește prin faptul că este banală și impersonală, prin culoarea asta calmă, aproape ca a untului. Apoi la Menaru între 5 și 7
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pline, dacă pui la socoteală și lecțiile particulare. Îți scriu, așadar, în pat; e ora 8 dimineața; astăzi e joi și sper să n am ore sâmbătă. M-am sculat din pat să mă duc la bucătărie; am pregătit pentru prânz: budincă cu brânză și smântână, adusă de la Slatina, și friptură de gâscă înfundată, brânză și struguri Slatina, aici kg. e acum 58 de lei, vin Slatina. În cinstea lui Mihai. Dacă aș putea să-ți trimit carne de gâscă în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
trezesc, nici să mă țin pe picioare. Un efort: am ajuns la ora exactă la școală; pe urmă șase ore de muncă fără întrerupere, neplăceri cu clasa a IV-a B, care devine imposibilă; la trei m-am întors acasă, prânz în grabă, apoi, până la 5½, lecție cu Ileana; la ora 6, ore de seminar de partid cu neofiții, la noi acasă. Eram cu totul zece persoane. Tema: ziua internațională a femeii. Seminar bun, cu discuții interesante. Au plecat la 8½
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mica ei scrisoare, trimisă împreună cu una dintre ale mele? Dar scrisoarea de la Tante Margot ai primit-o? Te rog răspunde mi repede la aceste două întrebări. Lungă conversație de familie cu Măriuca, pe care am invitat-o pentru duminică la prânz. Îți transmite afectuoase salutări. [...] Opt luni s-au așternut peste mine, torturându-mă din zi în zi mai tare; oare câte mă mai așteaptă încă până la sfârșitul calvarului meu matern? [...] Vineri, 7 mai [1948] [...] Iubita mea, e câteodată mai greu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
două suntem o singură ființă, dincolo de distanțe, de viață, de voința celorlalți. Și lucrul ăsta, Mouette, este un har divin al lui Dumnezeu; el ne-a distins, el ne-a ales. II Duminică [9 mai 1948] [...] Am invitat-o la prânz pe Măriuca, și, cum cămara era goală și de la bătrâna Ly încă n-am văzut un ban, mi-am spart capul ca să încropesc un meniu onorabil - pe care micuța l-a onorat din plin. Dar, până la ora două, nici urmă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
aranjez repede camera, fiindcă la ora 9 aveam lecțiile particulare. Nu era nici una din ele ca să mă trezească. Ce mai, am fost furioasă toată dimineața. Dacă lucrurile merg tot așa, are să mă îmbolnăvească, are să mă îmbolnăvească de-a binelea. La prânz, după ce am cârpit centura de cauciuc a lui Ly, care doar printr-o minune mai rezistă, m-am dus iute la coaforul nostru care s-a mutat în micul magazin (ex Gioconda), vizavi de ruinele T[eatrului] N[ațional]; într-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tine, de cuvintele tale vrăjite, de zâmbetul tău care mi-ar fi luminat viața. După cele două ore de lecții cu copiii, am plecat la Maria, care voia să-i vândă o rochie lui Rody M. Pe urmă, invitație la prânz. Am stat de povești despre vrute și nevrute: vrea să se despartă de bărbatul ei, detestă, urăște familia Coadă de Topor. Ne-am așezat la masă; eu mâncam, ea scria pe niște fotografii de amator dedicații pentru Mica; scotea limba și trudea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mână, încruntat. Contrast total în privința asta! Dar suntem atât de aproape sufletește, atât de tandru legate, încât restul nu mai are nici o importanță. Nu-i așa, draga mea? M. 32/1950 I 10 martie [1950], vineri [...] La capătul puterilor, după prânz am plecat din nou la verificare. Nu-ți poți da seama ce cumplit e. Acum exact opt zile completasem un formular de o minuție diabolică: părinți, soț, copii, atitudinea față de război, față de marile evenimente din trecutul țării noastre. Și [azi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pot cumpăra o nișă numai pentru el, dacă e posibil. Dar cum mi s-a rupt inima, dulcea mea, iubita mea. [...] M. 37/1950 II Joi, 18 mai [1950], ora 2 după-amiază Profit de jumătatea de oră de răgaz între prânz și activitatea mea ca să încerc să răspund scrisorii tale din 1-5 mai. Foarte frumoasă. Am fost mișcată până la lacrimi; simt că suferi și că încerci să-ți atenuezi suferința în ochii mei, un fel de dans în fața oglinzii, care îmi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de orele trecute. Azi-dimineață am fost să le duc puțină pâine cu marmeladă celor două măicuțe chelărese, pe urmă m-am întors aici și am început scrisoarea lungă promisă Micăi, care o va primi după întoarcerea ei din vacanță. Astăzi, prânz bun pentru care Siria s-a întrecut pe sine; are o bunăvoință, o amabilitate și o demnitate înnăscute, în ciuda înfățișării ei simple. Ne-am împrietenit și adesea îmi întrerup scrisul ca să văd ce face. Are un tact de mare doamnă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Alta repetă întruna: „Bărbatul meu, bijuteriile mele, banii mei“. Eu, slavă Domnului, sunt sănă toasă, nu mi-am pierdut mințile, îți scriu scrisori din care poți vedea că mi-am păstrat judecata întreagă și întreaga bravură. Ți-aduci aminte de prânzul nostru din cârciumioara aceea și de lecția de gramatică pe care am studiat-o împreună sub umbrar? Și iată o altă față a lunii septembrie, cea de azi, draga mea dragă: la lumina lămpii micuțe, Doamna Cenușie își salută cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
toate trei! Azi dimineață am încasat cele cinci mii și, cu buzunarul plin, am plecat la lecții. De acolo, am alergat să iau „cartela D de pensionar“ și m-am întors acasă la 1½. [...] Zi de post. Am avut la prânz supă de roșii, cartofi fierți și cafea. La 4 și un sfert am plecat în vizită la Marioara, mama Măriucăi. La Marioara era Rafael, întors de la vie, slab de te îngrozea, filiform, cu o față de fan tomă; a pierdut 40
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]