8,125 matches
-
astfel spusele profeților că prin ei Pustiul se va acoperi de flori, flori ale jertfei și ale smereniei. Îl alungau pe Diavol prin post, rugăciune și cazne. De aceea Sfinților Pustiei și animalele le dădeau ascultare. S-a nevoit în pustie, alături de alți schimnici, Pafnutie. Se născuse în Alexandria, din părinți nobili și a studiat științe profane. Trăia în stricăciune ca toți păgânii, fierbea în cazanul desfătărilor amăgitoare, cum spunea el ucenicilor. Întâlnirea preotului Macrin l-a convins să renunțe la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Acum este târziu și eu nu mai știu să fac nimic pentru mine, nu mai știu să retrăiesc nimicănici măcar amintiri frumoase, pentru că nu mai găsesc nimic din ceea ce aveam, nu mai știu nimic din ceea ce știam despre mine. Sunt pustie și avariată, sunt într-un fel în care nu mi-am imaginat că voi ajunge, sunt doar eu, fără nimic. Nu mai am nimic și nu știu dacă am avut ceva vreodată! NE QUID NIMIS Au trecut anotimpuri pe lângă mine
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
fluturi Șoptit, Tăcerea curge încet Pe câmpul despletit, Plouă între cer Și pamânt Cu fluturi Vise de o zi, Pulberi de aripi, Plouă... ÎNAINTE SĂ PLECI Înainte să pleci, Rezervă în curcubeu Culoarea ultimului vals, Rezervă pentru noi Un loc pustiu Între adevărat și fals. Rezervă un cuvânt Între tăcere și șoaptă. Înainte să pleci Amintește-mi să uit Trecut, prezent, Amintește-mi Să nu plâng! Adu-mi aminte Cum să te strig Când vei lua cu tine Ultimul dans Și
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
că zbor Îmi cresc aripi în norii departe Dar visul din mine, de noi ne desparte. Zborul spre ceruri e rugă curată Și-n visul din mine un înger se-arată. În ochii adânci se vede luminaă Adâncă-i privirea, pustie e tihna. E-atât de șoptită privirea din noi Am fost numai eu, acum suntem doi Și visul din mine ușor se-nfiripă Adun tot în palme clipă de clipă. Visul din mine aievea-i acum Pașii mei lasă urme
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Satana din ea. Și urla, și făcea ca gâștele, și ca șoarecii. Era o gravidă acolo. «Du-te, femeie, de-aici, să nu pățești ceva!» Când îl stropea cu agheazmă, pe băiatu’ meu îl lua cu scutur, ducă-se pe pustii! Și se rezema de perete și se zgâlțâia de parcă era curentat. Îi tremura tot corpu’, se schimonosea. A mai făcut vreodată așa? Nu, numai acolo. Când mă dădea cu agheazmă, simțeam că mă gâtuie cineva. Bărbatu-meu avea necazuri la
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
eu nu am venit aici pentru Mănăstirea Secu, ci pentru Râpa lui Coroi. Acolo, în adâncul codrilor, aș fi vrut să mă ascund, să nu văd față de om, să vorbesc numai cu Dumnezeu și să mă hrănesc cu ierburi din pustie”. Țâru fusese tâmplar la Țibucani, unde nu accepta niciodată să fie lăudat fiindcă ar fi fost semn de trufie. Dacă i se spunea că nu a făcut bine o masă, abia atunci se bucura. Își chinuia trupul aidoma Sfântului Calinic
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
direct pe piele. Cu tot cu coarne. «Du-te, măi băiete!...» Nu, că io-s diavolu! Am venit să te ispitesc.» « Atunci diavol să rămâi!» Când a dat să-și ia blana de pe el, răcnea ca din gură de șarpe. Unul, Culiță Pustiu, s-a îmbrăcat în diavol și s-a dus la șeful de post. Luase și o cruce din cimitir. «Sărută crucea, mă! Dacă ești cu Dumnezeu, sărută crucea!» Erau comuniștii la putere și milițianul se sfia. Dacă nu săruți crucea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
animalelor, pene de păsări, cochilii pe țărm. Dar urmele pașilor omenești diferă de toate celelalte, deoarece acestea din urmă au apărut pe insulă numai prin acțiunea forțelor naturale. Am putea spune că insula singură le-a produs. Dar o insulă pustie nu produce singură urme de pași. Aplecîndu-se asupra acestor urme, Robinson vede așadar, în realitate, ceva diferit de insula sa. Deși marcați pe nisip, acești pași îl transportă în altă parte. Prin ei ia din nou contact cu lumea oamenilor
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
relație cu situația de enunțare are numeroase consecințe. Dacă, de exemplu, am înlocui perfectul simplu cu perfectul compus în următoarele rânduri de Simenon, am obține un text de o tonalitate complet diferită: Când se întoarse de la metrou, bulevardul Richard-Lenoir era pustiu, iar pașii lui aveau ecou. În spatele lui se auzeau alți pași. Tresări, se întoarse involuntar 107... Dacă s-ar folosi perfectul compus, în loc să citim o întâmplare povestită de un romancier, am citi opiniile unui martor, care de altfel nu ar
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dinții verzi. Fata avea fusta largă. Alerga iute, cu zdravenele-i picioare desculțe. Sui pe malul șanțului de udat, coborî de cealaltă parte și se făcu nevăzută. Bobi ajunse drept în vârf. Dar înaintea lui nu mai era decât platoul pustiu, cu două-trei fumegări de pâclă. Cerbul, ridicat pe picioarele dinapoi, scutură din coarne și zvâcni spre stânga. Bobi îl urmă. Fata alerga colo, înainte, spre marginea pădurii 131. Am pus în italice fragmentele din planul secund; în mod normal, ele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sălbatice, care viețuiesc și se înmulțesc nestingherite în plin oraș. - Sunt chiar prietenoase, aproape domestice!... - m-am mirat eu. - Cum să fie altfel, dacă nu le deranjează nimeni. Fac parte din ambianța noastră. Fără ele, Corrèze ar fi o apă pustie - mi s-a răspuns. Că așa stau lucrurile, am văzut-o cu ochii mei. Dar am mai văzut ceva, care a întărit și mai mult prima convingere. Numai că, în locul meu am să las să vorbească imaginea pe care
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
unora cu statut literar confirmat. A coconului Ianache din Comodia vremii (1833), potrivnic noului mod de viață promovat de fiicele sale: „N-auzeai mai înainte bonton, ceai și pălării. Acum cine le mai scoase, n-ar mai fi nici pă pustii. Văd bine că n-avem stare și șădem la maala, / Ș-o țin una tot pă mare, zi și noapte dandana.“ A coconului Anastase din O soarè la mahala (1847): „Ș-apoi ia zi ceva daca poți, că-ți sar
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
ale creștinismului, occidental și ortodox sau la ortodoxismul rus și cel al "hoardelor" asiatice de la extremitatea de răsărit a continentului european. Iată un exemplu de ceea ce s-ar putea numi hotar, anume acele "deșerturi ale tătarilor", niște cîmpuri în general pustii, unde se încrucișau adesea în raidurile lor popoare dușmane ce-și blamau reciproc credința religioasă. Ca să folosim o imagine mai sugestivă, acest fel de frontiere semănau cu acele limes ale romanilor sau, mai curînd, cu frontiera pionierilor din Vestul american
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
spectacol în care doar bufonul apare, clamând lungi tirade, încurajat discret de voci din culise, vocile celor salvați în exil, scutiți de posibilele consecințe nefaste, de supravegherea vigilentă a cenzorului, unic, ignar exponent al unui public absent, într-o sală pustie. De aici caracterul drolatic al scrisorilor, mai abundente în anecdote, mai colocviale, cu mai multe referiri la viața personală a autorului, cu amănunte cotidiene, cu o latură narativ-memorialistică mai pregnantă decât paginile jurnalului, acestea mai dense în reflecții politice, istorice
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
la rând, pe propriul umăr. Poate mă înșel, dar pe Doinaș cred că nu oricine are dreptul să-l judece. Sîrbu ar fi putut, însă l-a iertat, căutând la el sprijin în clipele de restriște. Cât despre Negoițescu, "geniul pustiu și pustiitor", cum îl caracteriza Gary, nu-i oare întristător aflând (vezi Ion Vianu, Exercițiu de sinceritate) că singurul mod, naiv-sublim, prin care găsea el să se răzbune pe Eugen Barbu, era să-l toarne cu năduf la Securitate? Și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
vătămate (Sat. Br., 1,7,4,9). Epitetele se îngrămădesc: e numit Siva, "grațiosul", Hara, "distrugătorul", Samkara, "salvatorul", Mahădeva, "marele zeu". Potrivit Vedelor și Brahmanelor, Rudra-Siva pare o epifanie a puterilor demonice (ori cel puțin ambivalențe), populând spațiile sălbatice și pustii; el simbolizează tot ce este haotic, periculos, imprevizibil; inspiră teamă, dar misterioasa-i magie poate fi îndreptată și în scopuri benefice (el este "vraciul vracilor"). S-a discutat mult despre originea și structura originară a lui Rudra-Siva, considerat de unii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
va întoarce". Religia lui Israel în epoca regilor și a profeților Ultimul său discurs prevestește ruina "țarinilor cele frumoase, a viilor rodnice"; "în toate casele de petrecere și în vesela cetate" vor crește spini și ciulini "căci palatul va fi pustiu, cetatea cea zgomotoasă, părăsită." (32: 9-14). 119. Făgăduința dată lui Ieremia Originar dintr-o familie de preoți, Ieremia și-a asumat vocația în ~ 626 și a practicat-o, cu întreruperi, timp de patru decenii, într-un pasaj celebru, el relatează
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
eliminat de cenzură. Nu știm dacă poetul își prefigura destinul sau poemele acestea sunt doar expresia presiunii din perioada de după război, dar ele vorbesc despre un univers claustrant, lipsit de dumnezeire, de ideal, despre încătușare și decădere (Flautul descântat, Ogor pustiu, S-a culcat o fiară, Un plop uscat). Nu lipsește nici poemul de tip pamflet, cu bine cunoscutele mărci ale grotescului ("Și Dumneata a cărui gură pute/ Ce fel de viermi și ce fel de ciuperci/ Hrănești cu vorbele stătute
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Măgurele are o conotație biografică, dar poate avea și una socio-politică. Este una dintre localitățile care găzduiește un lagăr de prizonieri în perioada 1941-1945. Spectacolul de circ se suprapune astfel peste spectacolul existenței, subliniindu-i caracterul grotesc. Senzația de univers pustiu, de lume scindată prin bariere invizibile, dar imposibil de trecut este și aici accentuată de contrucția textului prin secvențe enumerative sau repetitive ("lămpile ardeau în gol", "ardeau luminile în gol", "dar nimeni nu intra"). Alternanța ipostazei observatorului neutru cu cea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pastel realist, în tonuri de gri, sobru și evocare cu un accent nostalgic scurt, dramatic: „E-n zori, e frig de toamnă,/ Și cît cu ochii vezi/ Se-ncolăcește fumul,/Și-i pîlcă prin livezi.// Răsună, trist, de glasuri/Cîmpiile pustii,-/ Și pocnet lung, și chiot/S-aude-n deal la vii.// Cu-n zmeu copiii aleargă,/ Copil, ca ei, te vezi,/ Și plîngi... și-i frig de toamnă.../ Și-i pîlcă prin livezi”. Citești și, minus poate o notă, nu-ți amintește
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
carte pentru buzunar,/ O carte mică, o cărticică./ Din slove am ales micile/ Și din înțelesuri furnicile./ Am voit să umplu celule/ Cu suflete de molecule”11). Bacovia, dramatic, pentru a reda durerose frămîntări interioare: „...mintea cadențează fără șir cugetări pustii... pînă ce o moleculă s-a zdrobit în creier, pînă ce totul spune: vedeți ce ați făcut...”12) ,,Prin măhălăli mai neagră noaptea pare...” Acesta e versul 5 din „Sonet”. După mine, el redă o impresie cît se poate de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nici nu seceră; ei n-au cămară, nici hambar, și Dumnezeu îi hrănește”2). Așadar, corbii reprezintă modelul natural de viețuire. La Dosoftei, corbul e, alături de pelican și vrabie, o pasăre care evocă izolarea și singurătatea: „De-atocma cu pelecanul,/ Prin pustii petrec tot anul,/ Și ca corbul cel de noapte,/ îmi petrec zîlele toate,/ Ca o vrabie rămasă/ în supt streșină de casă”3). „Corbul de noapte” - mi-a precizat un naturalist - e stîrcul de noapte 4). Cel mai recent dicționar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ovid Densusianu, Cincinat Pavelescu, Oreste). După corbul sol al iernii își face loc corbul simbol al îndoielilor: „Despotică stăpînă e ’Ndoiala/ Pe o țară de dureri și grozăvii/ în care-al pustiirii vînt se plimbă/ Prin creieri, ca prin scorbure pustii.// Lugubri corbi, năpîrci, prădalnici vulturi/ Pe stînci se suie la porunca ei,/ Să sfîșie din inimile negre/ A mii și mii de sumbri Prometei”9). Sau semn al înăbușirii speranței: „Privirea noastră-nalț-un rai/ în fiecare colț de plai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Pe stînci se suie la porunca ei,/ Să sfîșie din inimile negre/ A mii și mii de sumbri Prometei”9). Sau semn al înăbușirii speranței: „Privirea noastră-nalț-un rai/ în fiecare colț de plai;// La gîndul nostrusimfonii/ Tresar grădinile pustii;// Cu gîndul nostru ntindem punți/ Și peste mări și peste munți.// Dar umbre - vezi - plutesc pe sus:/ Coboară corbii spre apus.// Și cum trec mîndri! Parcă-n zbor/ Simt că pămîntu-i tot al lor”10). Interpretările variază după temperamentul autorilor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Codreanu, de pildă, corbii sînt proiecții ale unei dureroase confruntări interioare, provocate de mulțimea aspirațiilor eșuate: „Din iarna sufletului meu pornește/ Un stol de corbi spre zările cernite:/ Sînt dorurile mele nemplinite;/ Și-n iarnă cugetarea-mi viscolește.// în gemete pustii se prelungește/ Ca-n golul unei vetre părăsite;/ ...Și corbi sporesc în cete înmiite.../ Și stolul tot mai jalnic croncănește!...// Nu văd nici zări nici urma unei stele;/ Doar viscolul din gîndurile mele/ Tot mai pornit prin gerul lui mă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]