8,590 matches
-
Chiar și fără banii de la mătușa Lynn, tot am suficient. O să-ți fac cinste și cu prânzul chiar. Dar Maria nu mă mai asculta. Nu e prietenul tău cu soția curviștină? Am întors capul și l-am văzut pe Phil, rătăcind amărât prin raionul de lenjerie intimă. După ce mi-am plătit toate articolele achiziționate, ne-am dus să-l salutăm. Oh, Jenny, slavă Domnului că ești aici! — Doar nu e ziua lui Tally? am întrebat. Phil strânse din buze. —De ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ca printr-o pânză, mi-au dat puterea supraomenească să mă reculeg, ridicându-mă fără ajutorul nimănui și zâmbind ca un artist veritabil, cu câteva plecăciuni modeste ca ale omului care face ceea ce poate, deși pricepui că iar m-am rătăcit pe un drum străin. Mă îndreptai să cobor scara cu patru trepte, când calfa de cizmar, beată de succesul obținut, îmi puse o piedică. Eram cât pe-aici să mă prăvălesc a doua oară. - Mă confuzi cu Christos, tinere, spusei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
comod să-l conduc până la înțelegătorii de adevărată artă, însă Rudolf are zece chipuri și nu știu pe care să-l prezint mai întâi. Pe fiecare dintre ele poartă câte un nas asiro-caldeean, câte o mustăcioară neagră, douăzeci de ochi rătăciți în zece feluri și zece buze inferioare, cu moțurile țuguiate și arse de o veșnică sete de vin. Luiza îl numește „frumosul meu Ruttolf”, și cred că are deplină dreptate. Nu e prea înalt, dar ochii lui de noapte profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
încleștate și cu gâtlejul strâns, din care i se prelungește un „âââââ”... pe două tonuri false”. ...Poate că ți s-a întâmplat și dumitale una ca asta, mă iscodi, curios să știe, Ferdinand Sinidis, și râse scurt, fixându-și ochii rătăciți prin fereastră, departe, în depărtarea îndepărtată. Cartea despre suflet Capitolul iubirii, al meu și-al Lizelotei E un divertisment în si bemol major, E, ca pe-un clavecin, o pulbere a gavotei, Pe care scriu ceva, cu degetul arătător. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dar cu siguranță cu un câine - Chang sau minusculul său succesor, terierul Don -, coborând dealul și Îndreptându-se spre câmpie, trecând pe lângă iazuri, pe lângă locul unde, vara, măgărușii așteptau răbdători copii pe care să-i ducă la plimbare, și apoi rătăcind după cum Îi purta voia, sau coada fluturând a câinelui, poate spre Spaniards Road, unde Du Maurier, conform unui ritual superstițios privat, trebuia să atingă cu bastonul ultimul copac Înainte de a se Întoarce acasă, sau poate spre Parliament Hill, de unde priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
am inventat-o Într-o zi, când visam cu ochii deschiși. Acum mulți ani, pe când strângeam bani ca să mă Însor. Am trimis-o unei reviste, care Însă n-a publicat-o și, Într-un fel sau altul, manuscrisul s-a rătăcit. Dacă vrei să Încerci să scoți ceva din ea, Henry, ești bine-venit. — Ești foarte generos, dragul meu Kiki, dar... nu știu dacă e stilul meu. Henry rămase pe gânduri câteva minute, pășind pe trotuarul neted. De la o fereastră deschisă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și Du Maurier, care nu intenționase să facă o glumă, surâse bleg. Mai târziu se plimbară pe chei, privindu-i pe pescari reparându-și plasele și Încărcându-le În bărcile lungi și Înguste, pregătindu-se pentru pescuitul de noapte, apoi rătăciră Încoace și-ncolo pe străduțele Întortocheate, trăgând cu ochiul În șoproanele unde peștele se curăța, se afuma și se săra, și dând câte un bănuț copiilor desculți care se uitau la ei cu ochi mari din pragul caselor. Pentru gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dezvoltarea narativă posibilă a acestor idei rămânea vagă și amorfă, iar el se temea să se lanseze În vreun proiect important În lipsa unei hărți detaliate după care să navigheze. Dacă născoceai intriga pe măsură ce scriai, exista Întotdeauna pericolul de a te rătăci În prea multe direcții, de a pătrunde În conștiința prea multor personaje, de a aborda prea multe teme pentru a mai obține un efect unitar și concentrat. Ceea ce, trebui să recunoască, se Întâmplase cu compoziția ultimelor sale două romane, Prințesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
buza inferioară răsfrântă printr-o mustață stufoasă, este în căutare de detalii locale pentru un manuscris ce rămâne insațiabil, eul său întinerit nu se lasă distras de nimic, nici măcar de el, domnul în costum de catifea reiată. Dar privirea mea rătăcește. În timp ce răsfoiesc colecția pe 1939 a ziarului, adusă din arhivă, nu iau act decât în treacăt de evenimentele cotidiene reținute de la începutul războiului de Avanpostul de Danzig. E drept că eul acoperit de ani mâzgălește în carnetul său de notițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dovadă de puțin curaj, urcându-mă pe șaua din spate a unui tandem olandez; ea ședea în față și conducea; mie, care ședeam în spate, îmi plăcea imaginea părului ei blond în bătaia vântului. Astfel asigurat, gândurile mele puteau să rătăcească, fără să fie puse în pericol de decizii luate sub presiunea timpului. În ceea ce privește felul în care au curs mai departe zilele și nopțile mele petrecute nu știu cum după prăbușirea frontului Neiße-Oder, filmul derulat înapoi și adeseori cârpit oferă la început puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tot așa pot și eu să identific teritoriul acelor etape ale războiului care au legătură cu mine ca fiind regiunea Lausitz, între Cottbus și Spremberg. Bineînțeles că frontul trebuia să fie din nou stabilizat și, exact în locul în care eu rătăceam încoace și-ncolo, să fie spart cu grupe de luptă proaspăt alcătuite inelul din ce în ce mai strâns din jurul capitalei Reich-ului. Acolo, așa se spunea, Führer-ul apăra poziția. Asta a avut drept urmare ordine contradictorii și a dus la devălmășia unor mișcări de trupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
coloana de tancuri, plutonierul a ordonat o pauză de marș pe marginea drumului. Având, se pare, experiența frontului, voia să aștepte retragerea tancurilor rămase, sperând să facă rost de transport, cel puțin pentru cei doi care șchiopătau și pentru bătrânul rătăcit din Volkssturm. Oricum, noi eram sleiți. Din fericire, nu l-a pus pe oricare altul dintre băieți să stea de pază pe drumul de pădure, ci pe mine, și mi-a dat indicația de a ține ochii larg deschiși. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
departe să se împlinească. Și așa se și face că tot ceea ce se întâmplă mai departe dă rod în răsadnița presupunerilor bogate în substanțe nutritive. Lui i-ar plăcea să fie cutare sau cutare; eu, însă, văd numai un ins rătăcind fără țel și care, printre trunchiuri de copaci crescuți la fel de înalți și în spatele lor, devine uneori vag vizibil, acum dispare pentru ca, soldat cu o cască ce îi alunecă tot timpul pe-o parte, să poată fi prins tot mereu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la bătaie viitorul. Joseph se va numi acest camarad și el va fi atât de decis catolic, că o să vrea neapărat să se facă preot, episcop, poate chiar cardinal... Dar asta este o altă istorie, al cărei început s-a rătăcit și care nu are ce căuta aici, în pădurea întunecată. Acum doarme, șezând cu spatele rezemat de un copac. Acum tresare, dar nu-i este frig, cu toate că ceva mai înainte simțea lipsa mantalei sale care s-a pierdut la Weißwasser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Micul Hans, singurel...“ până când am primit un răspuns la acest început de cântec: „...a plecat în lumea mare...“ Nu e sigur cât timp a continuat schimbul ăsta muzical, probabil până când semnalul de recunoaștere - aici, două ființe omenești de grai german rătăcesc noaptea prin pădure - a comunicat suficient de mult, încât de ambele părți să se iasă din acoperire, să ne adresăm unul altuia în germana infanteriștilor și să venim mai aproape cu arma coborâtă, atât de aproape încât să ne putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de la marginea orașului vechi era, ce-i drept, deschis, dar în loja portarului nu exista nimeni care fi exclamat bucuros „Bine ai venit!“ sau „Pe tine te așteptam!“. La început am bătut la uși, am apăsat pe clanțe, apoi am rătăcit prin dreptul atelierelor încuiate pe coridoare, urcând și coborând scări. Încă mai îmi aud pașii, văd cum, în clădirea încremenită și transformată într-o pivniță de gheață, aburul respirației mele se împrăștie în aer. Nu vreau să obosesc și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tot, plătit fiind cu masă și casă, seara mă lăsam purtat pe Corso-ul din Perugia, dansam într-o pergola cu boltă de viță, în lumina becurilor colorate, cu o englezoaică ce părea alcătuită după modelul îngerilor lui Botticelli, mă rătăceam în încâlceala străzilor napolitane, îi scriam de acolo mamei mele o lungă scrisoare care alimenta dorurile ei neîmplinite cu detalii colorate, câștigam în Messina ca pictor de reclame pentru Butangas ceva bani de drum pentru zilele următoare, mă dădeam - cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de penibila expunere, scăpat de orice legătură, liber. Ce căutam eu aici? Ce dovadă de îndurare ar fi putut să mă izbăvească pe mine, cel înrăit în dubiu? Între zwinglieni și calviniști, catolicul păgânizat se simțea pierdut, ca un papistaș rătăcit din vremea războaielor cu hughenoții. Și, pe deasupra, nici un pahar de rachiu nu se afla la îndemână. Valea, valea odată! Deja îmi pipăisem pe furiș buzunarul de la piept - în el era vârât pașaportul -, deja eram pregătit - în capul meu - pentru salt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gras. În Neapole am văzut, în apropierea portului, un grup de cercetași germani cărora li se furaseră rucsacurile și care voiau acasă, nimic altceva decât acasă. Rufe colorate, întinse la uscat pe toată lățimea străzii. Hoarde de copii gălăgioși. Am rătăcit pe străzi înguste și am văzut procesiuni a căror pompă păgân-catolică o cunoșteam din filmele neorealiste. Miros de pește și de fructe stricate. Dar încolo este evident nu am trăit nimic care să fi putut rămâne în memorie; doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cele douășpe semne dân zodiac mi se tipăriseră la fix În glagorie; da-i de ajuns să-ți spună unu să n-o Încurci, că te și apucă bâțu să n-o dai În bară. Nu că mi-aș fi rătăcit izmana dă frică, parol, da am avut un gând. Abenhaldun mi-a strâns ghiara, mi-a zis că rugăciunile lui vor fi cu mine, și am coborât jos scara În salon. Ieram până peste cap cu zodiile; bașca, cârca albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
linguroiu dă lemn, de m-a trezit de-a binelea dă tare ce frigea. Mai nașpa ie că d-acu omu dă la cuhne nici că vrea să mai șueteze cu măndel, c-a intrat la suspiciuni cum c-am rătăcit chiar capdeursu care s-a pozat doctoru Rodolfo Carbone cu iel În caru aligoric. Că veni vorba dă care, unu care ie un mucalit stătea pă capra lui și În ladă avea un viespar dă Îngeroi, mi-a făcut apropontu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Acest Phoenix al investigației detective nu dă greș, la fel ca broasca-țestoasă, dar e maiestuos și mocăit ca un observator astronomic tăinuit de mai mare dragul În nisipurile deșertului sterp. Se zice - și pe bună dreptate - că, pentru a nu rătăci un bob de orez, nu-i nici pe departe prea mult să ai la fieștecare mână câte nouă degete; cu acordul tacit al frizerilor și pălărierilor, eu dispun doar de o singură tărtăcuță și nu visez decât să-mi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă espedițiile alea. Să crampona să crează că beciu iera cu primejdie; iel, care tranzita ca poștașu pân toată harabaia, nici nu glisa În beaznă că și țipa că-i mutase lucrurile din loc și că credea că s-a rătăcit. Pentr-o minte boantă, văicărelile și nimicuțele lui iera mai mult luxu dă delir, care până și motanu Moño știa că-n depozit ținea la piteală decât surpriza cu grămezi peste grămezi dă foi dă tutun holandilla ș-o osânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă la douășpe și opșpe Îmi dunstuia untura pă frunte, mi-am mutat gaura capului dă la asfalt la lata, dă la lata la quinta și dă la quinta la măidan, unde crește Ghiță-n burdihan. Carvazică, să nu mă rătăcesc În ififleli, am ajuns la Burzaco și-am coborât fix În gară. Pă zău meu și cu mâna pă inemă că n-am avut nici baremi o presimțire că ce m-aștepta În seara aia așa năpușitoare. Mă Întrebam pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
biletul strecurat Între Împletitura de pai și panglica unei pălării canotier, nu fără să-l fi Întrebat pe un pasager ca și el cât era ceasul. Începând din 1923, pătruns de importanța Artei sale, a renunțat la asemenea experiențe. A rătăcit pe străzi, a făcut incursiuni prin birouri și magazine, a pus o scrisoare la cutie, a cumpărat tutun și l-a fumat, a răsfoit ziarele de dimineață, s-a purtat, Într-un cuvânt, ca și cel mai obișnuit cetățean. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]