7,127 matches
-
Marin Mincu Roberto Scagno (Milano, Jaka Book, 1986), pp. 187-193. Adrian Marino îmi scria, printre altele, la 4 iunie 1992, despre cartea D-sale Hermeneutica lui Mircea Eliade: Am avut extrem de multe neplăceri extraliterare, care aproape m-au făcut să regret că am scris această carte. Cu plăcere enormă, aproape cu entuziasm, repede, exact într-o sută de zile, grosolan apoi răstălmăcită. Iată de ce m-am ocupat de Hermeneutica lui Mircea Eliade: 1) Pentru a sparge, în 1979-1980, o blocadă, a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și a donat-o Bibliotecii Române. 2 Șerban Madgearu, Interviu cu dl. Adrian Marino... in: Cotidianul, 19 martie 1992. Reproducem un pasaj: A.M.: îmi amintesc în modul cel mai neplăcut de Hermeneutica lui Micea Eliade. O carte pe care aproape regret că am scris-o. Am scris-o cu intențiile cele mai bune din lume: să sparg o blocadă. Cartea a fost scrisă în '79 și editată în '80, într-o perioadă de ceaușism-stalinism pur, când Eliade era anatemizat, dar pe
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
negative, a pierderii interesului pentru activitățile cotidiene. În forma bipolară, cunoscută adesea sub denumirea de tulburare maniacal depresivă, pacienții experimentează de asemenea episoade maniacale care implică euforie, grandomanie, indiferență care poate conduce spre comportamente impulsive foarte variate, ce pot fi regretate ulterior. Tulburarea bipolară apare la doar 1-2% din populație, fiind de obicei tratată cu medicamente care stabilizează dispoziția, cum ar fi litiu, în timp ce tulburarea unipolară afectează într-un procent de aproximativ 20% femeile, și 10% bărbații. Tratamentul pentru depresia unipolară
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
carieră, vaste cunoștințe de literatură, istorie, filatelie, numismatică în general și medalistică, care i-au dat o prestanță deosebită atât în perioada activă, de dinainte de primul război mondial, cât mai ales în perioada dintre cele două războaie, când era foarte regretat și devenise simbolul omului care știe tot, al Iașului de odinioară. Marilor personalități ale Iașului din comitetele de inițiativă care hotărau realizarea medaliilor și autorilor de drept ai proiectelor și machetelor le revine meritul de a imortaliza în metal oameni
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
prin concurs, ca agregat, catedra de anatomie topografică, unită peste un an cu cea de clinică chirurgicală de la Universitatea ieșeană, căreia-i va deveni titular. Era foarte iubit de studenții săi și foarte apreciat de colegii ieșeni, care i-au regretat transferarea la București, survenită în anul 1912. Ernest Juvara se înscrie ca fondator de școală chirurgicală, de numele său legându-se tehnici și activități ale domeniului, dar și urmași de talia academicianului Nicolae Hortolomei. O impresionantă operă ca „întindere și
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
îndoială, ceea ce avea să propună în Arbres de la connaissance (Copacii cunoașterii) (în colaborare cu Michel Au-thier și Pierre Lévy) pentru l'Université hors les murs (Universitatea dincolo de ziduri), ale cărei perspective le-a dezvoltat începînd cu 1990. Michel Serres a regretat mult dispariția Grupului celor Zece: la un colocviu despre științele cognitive organizat de AFCET, desfășurat la Versailles în 1982, mi-a trimis un bilet în care mă întreba: Cînd reîncepem Grupul celor Zece?". Cred că a prețuit acea perioadă, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
tr-un roman mare, cu o scriitură de o luminoasă precizie și de o magistrală ambiguitate. Un scriitor care îndrăznește să pună ca motto această declarație a lui Putin: "Cel care dorește restaurarea comunismului nu are cap. Cel care nu-l regretă nu are inimă." Iar cel care nu poate pătrunde adîncurile acestor cuvinte nu va înțelege niciodată sufletul poporului rus. Un trup de citit Ea își alesese rozul, albastrul a fost însă ultima ei culoare. Albastrul cețos al girofarurilor ce luminau
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
spre o mixtură greu descifrabilă de stiluri, limbaje, subgenuri, unii ridicînd în slăvi această perpetuă capacitate a sa de a se reinventa, de a se "turna" în noi modele, care mai de care mai neregulate și imprevizibile, alții tradiționaliștii, desigur regretînd amarnic vremurile în care "prințesa venea la ora patru" și totul era clar și logic în desfășurarea narativă... Adevărul e că Emmanuelle Pireyre are o pasiune pentru titlurile surprinzătoare și provocatoare, volumul precedent spre exemplu numindu-se Cum să faci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
aceasta se vor îndepărta fără încetare; să-mi fie deci permis să precizez bine chestiunea. Avertizez mai întâi că folosesc cuvântul proprietate în sensul cel mai general, și nu în sensul restrâns de proprietate funciară. Regret, și probabil toți economiștii regretă odată cu mine, că acest cuvânt trezește involuntar în noi ideea de posesiune a solului. Înțeleg prin proprietate dreptul pe care îl are un muncitor asupra valorii pe care a creat-o prin munca sa. Acestea fiind spuse, mă întreb dacă
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mica societate în sânul căreia trăia, se pregătea Bastiat pentru munca sa viitoare. Acumula astfel, fără altă intenție decât aceea de a-și lumina spiritul, un prețios capital de știință dobândită și de observații originale. L-am auzit cu toții adesea regretând că nu și-a putut utiliza mai devreme acest capital, pe care l-a adăugat la un fond în mod natural atât de bogat. Se plângea că nu a găsit decât într-o epocă înaintată a vieții un debușeu pentru
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Bastiat, care iubea caracterul cavaleresc al spaniolilor, gustul lor pentru independența individuală și mai ales acest bun și mare simț al umorului pentru care Sancho Panza, acest economist fără să o știe, a rămas întruchiparea nemuritoare, Bastiat, deci, nu a regretat deloc cheltuielile de călătorie. După ce a făcut popasuri la Madrid, Sevilla, Cadiz și Lisabona, a decis să ia calea cea mai lungă pentru a se întoarce acasă. S-a îmbarcat pe pachebotul Southampton și a mers să viziteze Anglia. Aici
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
se ocupă de politica externă și teoriile relațiilor internaționale sînt probabil mai divizate ca niciodată. Deși unii poate se bucură de acest rezultat și deși există unele avantaje de pe urma unei poziții de observare mai detașate, sînt și multe lucruri de regretat din cauza pierderii sensului hermeneutic al istoriei și a scopului normativ al cunoașterii practice (vezi și Elshtain 1987: 87), precum și a diminuării dialogului dintre noile înțelesuri ale politicii internaționale și elitele politice. Pînă la urmă, combinînd și legînd aceste domenii, realismul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
la o mai mare curiozitate și o privire mai atentă, dincolo de presupusele granițe teoretice. CONCLUZIE Furtuna epistemologică a devastat disciplina relațiilor internaționale în anii '80 și '90. Ea a ridicat nivelul dezbaterilor metateoretice începute o dată cu disputa paradigmelor. Unii ar putea regreta pierderea protecției pe care o oferea disputa paradigmelor, pentru abordările marginale ale disciplinei. Într-adevăr, pluralismul metodologic și teoretic invocat aici nu va fi neapărat binevenit pentru acei cercetători care au o idee foarte ciudată despre ceea ce trebuie considerat ca
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a făcut să nu urmăresc deloc statul personal al scriitorilor. Astfel articolul despre N. Iorga a fost compus pe când autorul trăia și e de ghicit ce enorm ar fi fost scandalul dacă Istoria ar fi apărut atunci. La moartea lui, regretată de mine ca om într-un fel care a putut să mă primejduiască, n-am avut ce schimba, deși aveam prilej de a o face. Așa stau lucrurile. În acest înțeles superior asigur pe d. E. Lovinescu de seninătatea și abstragerea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la persoana și la starea autorilor?" Kogălniceanu este de pe acum, sub raportul conținutistic al criticii, un tradiționalist și un teoretician al specificului național. În Dacia literară publica Scene pitorești din obiceiurile poporului (Nou chip de a face curte) și încheia regretând aceste "ceremonii care din zi în zi se per prin civilizația cea făcătoare de bine, adecă prin acea civilizație care ne face cosmopoliți, dărîmîndu-ne obiceiuri strămoșești, caracter și limbă..." Cu toată stima ce se dă lui Kogălniceanu ca orator, azi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de vânătoare, cu oarecari senzații proaspete de vigoare cinegetică. N. T. ORĂȘANU N. T. Orășanu, imitator al lui Béranger, a fost spaima contemporanilor prin satirele sale astăzi cu totul anodine, lipsite de spirit și de decență. Totul era persiflat. Binișliul regreta vremurile vechi, deputatul, ministrul erau încîntați de slujbele lor. Orășanu nu cruța nici pe liberali ("ceata lui Baboi"), nici pe conservatori și semăna porecle în dreapta și-n stânga. Lascar e "Mascarache", Costa-Foru, "Costea-Furul", Carp, "Musiu Crap", Boliac, "Beau-Fleac", "Musiu Titu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
câte o notă mistică de obicei iconografică. Însă vom constata și alt fenomen. Ortodoxiștii cred în miracole și caută să le verifice în propria-le existență, dincolo de orice figură literară. M. Vulcănescu, presupunând că pictorul Sabin Popp a fost sfânt, regretă incinerarea lui, fiindcă s-a răpit eventualelor moaște putința de a face minuni. V. Ciocîlteu cere, într-o poezie, de la Dumnezeu favoarea de a ține cărbuni aprinși în mână, Stelian Mateescu, într-o nuvelă, consideră miracol faptul de a nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
carieră, vaste cunoștințe de literatură, istorie, filatelie, numismatica în general și medalistica, care i-au dat o prestanta deosebită atât în perioadă activă, de dinainte de primul război mondial, cât mai ales în perioada dintre cele două războaie, când era foarte regretat și devenise simbolul omului care știe tot, al Iașului de odinioară. Marilor personalități ale Iașului din comitetele de inițiativă care hotărau realizarea medaliilor și autorilor de drept ai proiectelor și machetelor le revine meritul de a imortaliza în metal oameni
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
prin concurs, ca agregat, catedră de anatomie topografica, unită peste un an cu cea de clinică chirurgicală de la Universitatea ieșeana, căreia-i va deveni titular. Era foarte iubit de studenții săi și foarte apreciat de colegii ieșeni, care i-au regretat transferarea la București, survenita în anul 1912. Ernest Juvara se înscrie că fondator de școală chirurgicală, de numele său legându-se tehnici și activități ale domeniului, dar și urmași de talia academicianului Nicolae Hortolomei. O impresionantă opera că „întindere și
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
1,6). Apoi, în halul acesta, s-a întors la consistoriu și s-a prezentat papei spunându-i: Domnule, am făcut așa cum mi-ați spus; acum, vă rog, să dați ascultare cererii mele». Papa, în fața acestei situații, plin de admirație, regretând că îl disprețuise, i-a poruncit să se reîntoarcă la el curat. Francisc a alergat să se curețe de noroi și s-a întors imediat. Atunci papa, plin de compătimire față de el, a acceptat petiția și, cu privilegiul Bisericii Romane
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
stăruia ca Domnul, în îndurarea sa, să-l ferească de aceste două pericole. Acest frate, văzând că se ridicaseră mulți frați și erau gata să meargă în Germania, credea că, fără îndoială, aceștia vor fi martirizați în curând de germani. Regretând că nu-i cunoscuse în mod personal pe frații trimiși în Spania, care fuseseră deja martirizați, a vrut să evite de data asta ceea ce i se întâmplase atunci. De aceea, s-a ridicat din mijlocul mulțimii și s-a apropiat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de aceea, trăiau nu numai teoretic, dar într-o oarecare măsură și practic, în tradiția republicii. Libertatea este o realitate spirituală care se simte, se trăiește și nu este nevoie să fie cunoscută de mult timp pentru a i se regreta pierderea. De aceea, cuvintele lui BOISSIER cu privire la societatea augustană nu sunt decât parțial adevărate: "On a coutume de s'apitoyer sur elle et on la plaint beaucoup d'avoir perdu la liberté. La perte est grande assurément mais elle la
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
începură să se urce pe picioare și pe pântece; câteva făcuseră din buric un mușuroi; una cerca să pătrundă sub pleoapa trasă, iar alta și pătrunsese în nara plină de noroi"), îl înspăimântă pe virtualul sinucigaș, care ajunge să-și regrete intenția necugetată și să-și plângă de milă. Plimbându-se apoi printr-un cimitir, Bizu aude cum groparii glumesc pe seama unui craniu cu dantura intactă și e nevoit să constate că moartea nu-i o soluție, de vreme ce "nici în mormânt
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lui Bizu, omul fără însușiri. De aceea, probabil, autorul își regăsește personajul într-o stare sufletească mult mai rezonabilă, de om împăcat cu sine și cu traiul idilic-patriarhal care-i fusese prescris în romanul anterior. Înțelepțit, Bizu nu numai că regretă scrisoarea, dar ajunge chiar să justifice (ca o porta voce a autorului însuși) tehnica originală a romanului, explicând absența "unității de ton" și rostul secvențelor teoretizante din partea de final: "[...] scenele copilăriei sunt experiențele firești ale primului contact cu lumea. Copilul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
călătorește și Bizu, și încă de două ori, mai întâi în compania Dianei, apoi în tovărășia Silviei. Pe de altă parte, e binecunoscută oroarea scriitorului față de călătorii. Ce-l va fi îmboldit, atunci, să plece la Constanța? Și de ce a regretat el, ulterior, voiajul cu pricina? La mijloc trebuie să fie, probabil, căutarea unei surse inspiratoare, regăsite, spre exemplu, atât în atmosfera patriarhală de la Fălticeni, cât și pe străzile vechi ale Iașului (vezi mărturiile scriitorului din "agende"). Pornind de la astfel de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]