9,175 matches
-
până la genunchi, aveau două bretele înguste și un decolteu adânc, rochii la care - ar fi trebuit să știe - se purtau neapărat pantofi cu toc cui de oțel, care făceau coapsele bombate. Faptul că nu ar mai fi putut să poarte rochia aceea în S. nu putea decât să confirme cât de provincial era acel exil în care fusese condamnată să locuiască. Totuși, se simțea consolată până și pentru faptul că găsise un înlocuitor pentru România ei, unde putea călători în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în jurul acelei suprafețe, pe care urma s-o acopăr apoi cu o moviliță de pământ. Și tocmai atunci am văzut-o pe mama străbătând grădina cu peluzele cosite recent și răzoarele pline de flori, îndreptându-se spre mine. Purta o rochie de vară și nu știu care fusese motivul, apărut între timp, oricum ceva îmi scăpase, pentru că a spus o singură propoziție, pe care abia acum se simțea în stare s-o exprime, cu obrazul aprins de supărare, trădând o notă vizibilă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ac din depărtare. Albul, care fusese ziua întreagă de o strălucire orbitoare, acoperind netezimile coastelor muntoase, acum se întinsese ca o pânză apretată pe mese, unde oamenii se întâlneau sub lustrele restaurantului, domnii în costume de culoare închisă, doamnele în rochii de seară, cu scânteieri discrete pe mâini și în decolteu. Tata și-a făcut într-o dimineață apariția la școală, în pauza mare, a străbătut cu pași mari culoarul cu mersul lui greu, acum ușor clătinat. Era nevoit să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
amenințare pentru orice formă de viață. Iar mama, care stătea acolo în costumul ei simplu, cu mâinile împreunate firesc în poală, zâmbea și tăcea. Asculta acele discuții, cărora participanții voiau să le dea aerul unei conversații adevărate, privea costumele și rochiile de seară, asemenea unor travestiuri, și doar ea observa degetele împodobite, rășchirate, care duceau lingura de supă drept și cu partea din față la gură, numai ea auzea zgomotul sorbitului. Ea însăși mânca atunci cu atât mai țeapăn și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nici în curtea școlii. Melancolie, spunea mama, se numește sentimentul de tristețe prelungită; ea însăși torcea la un astfel de fir ce ducea în întuneric, de data asta nici nu mai vorbea românește, nu mai folosea deloc limba aceea, iar rochiile de vară pe care le purta erau aceleași ca acasă. O înconjura un strat de ruralitate care nu se dezlipea de tot, nici pe plajă, nici pe ulițe sau în cafenelele de pe trotuare, nici în lumina orbitoare, era ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și ale cărui lucrări puteau fi văzute peste tot: fă o pauză pentru o Coca-Cola. Bunicul îi aruncă fratelui meu o privire care străbătu încăperea ca un fascicul de raze din aparatul de control al magazinului de pantofi, trecând prin rochii și mușchi; râse și zise: asta ar mai lipsi, ca unul din familie să rateze cerșetoria mâzgălind ca să devină muritor de foame, cum a fost și ăla din B. Iar „Oha“ mai adăugă că așa ceva nu se discută și declară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cuplu proaspăt căsătorit, Ellery mă tot lovea ca la karate strigând „Pokemon“, în timp ce Jocasta se ținea cu mâinile strâns de piciorul tău drept. — Mi s-a părut chiar drăguț, am spus eu cu jumătate de gură. — Își ștergea nasul de rochia ta! Jenny, a fost un coșmar! Nici măcar bebelușul nu s-a oprit din plâns vreo clipă, în ciuda sugestiei mele de a-i pune cincizeci de gin în biberonul cu lapte. Dar nu trebuie să fie așa mereu! Există și copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să-mi fi luat mocasinii. —Așteaptă! Am grăbit pasul, bucuroasă că eram mai în formă decât Lisa. M-a prins din urmă după un incredibil sprint pe tocuri, care probabil îi va scurta viața mușchilor gambelor cu câțiva ani buni. Rochia de in mulată i se ridicase și aproape-și pierdu echilibrul încercând să tragă de ea în jos. Se întinse spre mine, căutând să se sprijine de brațul meu. M-am scuturat și am continuat să merg. O copilărie, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Numai la sfârșit ți-a remarcat potențialul și te-a invitat la masă. Așa că acum trebuie să-i arăți că nu ești doar... Un personaj ciudat care îndoaie hârtie. Da, am prins ideea. Dar nu am decât hainele astea și rochia neagră pe care n-o pot purta. M-ar judeca complet greșit. Sunt de acord, spuse Lisa. —Și eu. Maria dădea din cap. Aici începeam eu să devin foarte suspicioasă. Și pe bună dreptate. Aveau ascunsă la spate câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
acum încolo, să zicem. —Lisa, ai trei opțiuni: te duci la serviciu cu hainele tale murdare, te duci acasă și te schimbi și îl înfrunți pe Kieran sau împrumuți ceva de la mine. Nu reuși să se introducă în singura mea rochie, fapt care mi-a făcut plăcere pe moment. După multe oftaturi și multă agitație, a găsit o pereche de reiați maro care stăteau în dulap de atâta timp că făcuseră o cută pe mijloc. Ceva mai decent de-atât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
orice piesă care semăna cu garderoba mea actuală: fără blugi, tricouri, nimic din bumbac sau lycra lălâu. Dar, precum Samson, îmi pierdusem toată puterea când mă tunseseră și am fost incapabilă să protestez când m-au îndesat în fuste și rochii și pantaloni din materiale complet nefamiliare. Decizia finală a fost a stiliștilor, care au ales o rochie mov de mătase croită pe bie, care-mi flutura exact deasupra genunchilor și un pulover de cașmir alb, cu mâneci scurte și închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Dar, precum Samson, îmi pierdusem toată puterea când mă tunseseră și am fost incapabilă să protestez când m-au îndesat în fuste și rochii și pantaloni din materiale complet nefamiliare. Decizia finală a fost a stiliștilor, care au ales o rochie mov de mătase croită pe bie, care-mi flutura exact deasupra genunchilor și un pulover de cașmir alb, cu mâneci scurte și închis în față. Eul meu încăpățânat a intrat din nou în scenă când au adus pantofii. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
din centru până acasă, ceea ce mi-a luat o oră și jumătate, dar era așa o zi frumoasă. Copiii se întorseseră la școală, iar adulții își recăpătaseră străzile. Era sfârșitul lui septembrie - era cald, dar fără umezeala din august. Purtam rochia mov și sandalele de la ședința foto a Lisei. Eram diferită și aceeași din nou, dar, după evenimentele din ultimele zile, eram aceeași în feluri diferite și diferită în... of, în fine. Pentru mine avea sens până încercam să exprim. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fi cerut-o în căsătorie. La un moment dat, în viața mea au apărut dosare cu etichete laminate pe care scria ARANJAREA MESEI și CADOURI. Lucra pentru revista aia de modă la momentul respectiv și a reușit să împrumute o rochie de 10.000 de lire pentru ea și un costum cu tot ce trebuie pentru mine. Eu am chicotit. — Mereu s-a priceput să convingă oamenii să facă ce vrea ea. — Cred că sunt atât de uimiți de tupeul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mai bine acolo. Mă mai sărută o dată înainte să se ducă la duș. „Asta este singura minciună pe care i-o spun“, mi-am promis eu. Nu pot să neg că nu a fost incitant să intru la Ritz în rochia mea mov și sandalele cu pietre prețioase. În onoarea locului, am încercat să-mi usuc părul cu foehnul cum îmi arătase stilistul de la ședința foto și mă și machiasem, mai mult decât de obicei adică. Kieran stătea la o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ananas din conservă, numită „Kittenz Kooler“. —Nu-ți face griji, am comandat și șampanie, îmi explică Maria. Am găsit o masă mică și ne-am așezat, având prima dată ocazia să mă uit la victime, adică la clienți. Purtam, desigur, rochia mov, dar fără puloverul închis în față, ceea ce mă făcea să mă simt aproape goală. Maria mă avertizase că va fi o căldură înăbușitoare și eram bucuroasă că mă îmbrăcasem cum trebuie. Majoritatea femeilor erau strânse în grupuri mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
înșfăcă din nou și ne trezirăm pe ringul de dans. Cântau Wham și m-am simțit instantaneu purtată în timp în anii studenției. Mi-am aruncat mâinile în aer și mi-am scos genunchii în față, bucuroasă că purtam o rochie așa de largă. Am uitat de Mark și de prietenii noștri și de obiectivele pe care mi le impusesem pentru viețile noastre colective. Maria avea dreptate. Aveam 16 ani. Mă simțeam liberă și tânără și nu-mi păsa de nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de gând să faci? întrebă Mark. Am dat din umeri. —O să fiu Tally pentru o zi. După ce fusesem eu timp de o lună, aveam chef de-o schimbare. Capitolul 14tc "Capitolul 14" Nu aveam nici un fel de haine unduitoare, iar rochia mov era șifonată ca naiba după noaptea trecută. Asta însemna că trebuia să mă întorc la garderoba mea obișnuită, la blugi. Vremea se răcise a toamnă, așa că mi-am adus cămășile în carouri preferate aflate la păstrare sub pat. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
grea părinților, proiecte despre Egiptul antic care presupun construirea unor piramide tridimensionale făcute din cărămizi din nisip confecționate manual, care trebuie să fie gata într-o săptămână, spectacole cu clasa care presupun ca fiecare mamă să coasă de mână o rochie victoriană, zile cu temă pentru care trebuie să gătești „plăcinte-păun“1 după rețete originale care pot fi găsite numai în arhivele îngropate în pivnițe aflate sub cheie, din Liverpool. Chestii de genul ăsta. M-am gândit că poate are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o bluză mulată de culoarea ruginei, cu nasturi multicolori. —Du-te și probează astea, îmi ordonă ea. Mi-am târșâit picioarele până la cabina de probă ca o adolescentă bosumflată că mama ei ajunsă la disperare o pune să probeze o rochie drăguță. Odată îmbăcată, m-am holbat în oglindă încercând să-mi dau seama cum îmi stă. Care era diferența? Păream mai subțire în talie și-mi făceau picioarele mai lungi, dar mai arătam eu ca o femeie care-și găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe care o simțeam văzându-mă atât de diferită. Acesta era chiar un pas dincolo de transformarea suferită în mâinile magicienilor Lisei. Tot ce făcuseră ei fusese să aplice o mască din vopsele și poțiuni peste mine cea reală. Chiar și rochia pe care o aleseseră fusese neutră, probabil tocmai pentru că doreau să obțină un produs vandabil. Acum eram îmbrăcată în genul de culori și croieli care atrag întotdeauna privirile, indiferent de fața și trupul care le poartă. — Ba e adevărat, insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
iese treaba cu Ed. —Probează-le și pe astea. Maria era în fața mea, cu un teanc de haine pe braț, amuzată de lipsa mea de reacție. Am ascultat-o cuminte și le-am probat pe toate. Fuste strâmte, pantaloni largi, rochii mulate, sacouri funky. Cu fiecare articol, se mai rupea o verigă din lanțurile care mă țineau legată de trecut. Când îmi sugeam burta ca să trag fermoarul unei fuste, storceam toată teama de schimbare din mine. Punându-mi pantalonii, mă dezbăram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
se mai rupea o verigă din lanțurile care mă țineau legată de trecut. Când îmi sugeam burta ca să trag fermoarul unei fuste, storceam toată teama de schimbare din mine. Punându-mi pantalonii, mă dezbăram de groaza mea de regrete. În rochii, încetam să-mi mai țin mâinile încrucișate pe piept și mă lăsam să devin vizibilă. Iar în sacouri, mă simțeam pur și simplu atrăgătoare și îndreptățită să mă simt așa. Le cumperi pe toate? mă întrebă Maria uimită de docilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
gând s-o iau cu mine la Selsey. Mark se întuneca pe măsură ce scoteam din pungi noile mele ținute ca să le pun pe umerașe. — La ce-ți folosesc toate astea? Nu puteam să mă duc la toate întâlnirile de afaceri în rochia mov. Cariera mea ia avânt și am nevoie de haine noi care să se potrivească cu această stare de fapt. Uite, ți-am luat și ție ceva. După un prânz bahic cu Maria, am rugat-o să mă ajute să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
păreau să aibă vreun efect. Când Rachel se întoarse câteva minute mai târziu, nefericirea mea a fost completă. În acord parcă cu încercarea mea modestă de a mă îmbrăca pentru cină, făcuse și ea la fel, îmbrăcându-se cu o rochie simplă din in cu bretele, de culoarea ciocolatei, la care-și pusese ca accesoriu un lanț de aur masiv. M-am simțit instantaneu prea îmbrăcată. Mă bucuram că nu citisem mai multe articole ale Lisei, pentru că aveam oribila bănuială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]