7,470 matches
-
din urmă au fost suporterii revoluției chineze din 1949 a lui Mao Zedong și a Revoluției culturale din China, dar au abandonat acest sprijin în momentul în care a devenit clar, în viziunea lor, că Deng Xiaoping și al său "socialism având caracteristici chinezești" se îndrepta către restaurarea capitalismului în marea țară asiatică. Respectând ordinul dat de Stalin, Cominternul s-a autodizolvat în 1943. În perioada postbelică, între 1945 și 1949, partidele comuniste controlate de Moscova, precum Partidul Unit al Muncitorilor
Partid comunist () [Corola-website/Science/299810_a_301139]
-
o regiune cu populație majoritar armeană și aparținând teritoriului Armeniei Mari pe care Stalin a transformat-o într-o enclavă și a anexat-o Azerbaidjanului sovietic în speranța că va obține sprijinul Turciei Kemaliste și al populației islamice în construirea socialismului în lume. Conflictul militar dintre Armenia și Azerbaidjan a început în 1988, iar luptele au luat amploare după ce ambele țări și-au declarat independența de Uniunea Sovietică în 1991. Până în mai 1994, când a intrat în vigoare un armistițiu, forțele
Armenia () [Corola-website/Science/299842_a_301171]
-
istoricul Dumitru D. Pătrășcanu, iar mama sa, Lucreția Pătrășcanu, provenea dintr-o familie boierească. În tinerețe, devine adept al învățăturilor marxiste, astfel că în 1919 se înscrie în Partidul Socialist din România (PSR) și muncește ca editor al ziarului acestuia, "Socialismul". În 1922 absolvă Facultatea de Drept a Universității București iar în 1925 obține doctoratul la Universitatea din Leipzig. În 1921 este unul dintre membrii fondatori ai Partidului Comunist din România (PCdR). Devine tot mai radical în convingerile sale datorită succesului
Lucrețiu Pătrășcanu () [Corola-website/Science/299906_a_301235]
-
critica totodată democrațiile populare ale Europei de Est și spunea că România are un „caracter birocratic și militarist”. Spre sfârșitul anilor '40, se descoperă opoziția lui Pătrășcanu față de politicile staliniste. El este de asemenea suspectat pentru abordarea sa intelectuală a socialismului. Gheorghe Apostol, colaborator al lui Gheorghiu-Dej, avea să declare despre Pătrășcanu: În 1946, la Cluj, la un miting ținut în fața studenților greviști, își începe discursul cu cuvintele " Înainte de a fi comunist, sunt român". Aceste cuvinte nu vor fi convenind colegilor
Lucrețiu Pătrășcanu () [Corola-website/Science/299906_a_301235]
-
al realităților politice și religioase dintr-o Rusie aflată în procesul de modernizare. De multe ori lucrările sale sunt considerate profetice, deoarece au anticipat comportamentul revoluționarilor bolșevici, precum și efectul unor curente socioeconomice și geopolitice specifice secolului al XX-lea: progresivism, socialism, nihilism. Dostoievski este și precursorul unor idei moderne în literatură și filozofie. Se consideră că ar fi părintele existențialismului, în special datorită nuvelei "Însemnări din subterană", descrisă de Walter Kaufmann ca „cea mai bună uvertură pentru existențialism scrisă vreodată”. Dostoievski
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
răcesc treptat, pentru ca apoi, după o ceartă de la începutul anului 1847, să înceteze definitiv. Influența exercitată de critic asupra scriitorului în anii prieteniei este însă de necontestat. Prin intermediul lui Belinski, Dostoievski se familiarizează cu unele curente filozofice importante ale epocii: socialismul utopic francez (reprezentat de Fourier, Saint-Simon, Leroux și Cabet), hegelianismul de stânga (Feuerbach, David Strauss) și anarhismul (Proudhon, Stirner). În "Jurnalul unui scriitor" din 1873, Dostoievski chiar susține că Belinski ar fi reușit să-l atragă de partea socialismului și
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
epocii: socialismul utopic francez (reprezentat de Fourier, Saint-Simon, Leroux și Cabet), hegelianismul de stânga (Feuerbach, David Strauss) și anarhismul (Proudhon, Stirner). În "Jurnalul unui scriitor" din 1873, Dostoievski chiar susține că Belinski ar fi reușit să-l atragă de partea socialismului și a ateismului și că, abia prin intermediul exilului siberian, a redescoperit valorile creștine. Mulți critici însă se îndoiesc de veridicitatea acestei capitulări. În anii 1847 și 1848 Dostoievski mai publică "Gazda" (1847, nuvelă), "Nopți albe" (1848, povestire) și "Inimă slabă
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
aureola ». Verhovenski distribuie manifeste, organizează proteste muncitorești, incendiază orașul, stârnește teroare, pentru ca în cele din urmă să comită crima supremă: îl asasinează pe Ivan Șatov, un fost membru al grupului care s-a reconvertit la ortodoxism și slavofilism, abandonând cauzele socialismului. În ultimele capitole, evenimentele se precipită tot mai haotic, aruncând întreaga comunitate într-o confuzie și panică generală, și sfârșesc cu un deznodământ tragic pentru aproape toate personajele. Titlul (dar și laitmotivul romanului) este explicat chiar de Stepan Verhovenski spre
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
bazată pe tradiție și ortodoxism. Descoperirea acestei lumi primordiale de către intelectualul francofil Stepan Verhovenski, la sfârșitul romanului "Demonii", demonstrează credința scriitorului că occidentaliștii, rușii „corupți” de ideile Europei, mai pot fi încă recuperați de "obșina". Într-un articol neterminat, intitulat "Socialism și creștinism", Dostoievsi împarte istoria omenirii în trei epoci de dezvoltare: prima aparține « comunităților patriarhale primitive », când oamenii trăiau "nemijlocit" ("непосредственно") și se grupau în mod spontan în "mase"; a doua (cea prezentă), civilizația, are un caracter individualist, angoasant și
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
singura formă autentică (credea el) a creștinismului. Catolicismul, reprezentat în special de Franța, s-ar fi construit pe temeliile Romei păgâne, însetate de putere, infailibilitatea papală constituind pentru Dostoievski expresia supremă a celei de-a treia ispite diavolești. Conform scriitorului, socialismul și catolicismul sunt asemănătoare și compatibile chiar, deoarece au ca obiectiv hegemonia asupra lumii și alinierea forțată a maselor. Protestantismul în schimb, reprezentat în special de Germania, ar avea ca origine sentimentul de revoltă al popoarelor barbare față de dominația romană
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
iraționalism aproape kierkegaardian, Dostoievski afirmă: În ciuda unor astfel de exemple de iraționalitate religioasă, trebuie remarcată schimbarea convingerilor religioase ale scriitorului de-a lungul timpului: la început de carieră, atât în anii în care se face simțită influența ideologiilor opuse autocrației (socialism utopic francez, socialism materialist german) cât și în timpul (sau după) perioada de pedeapsă, Dostoievski respinge superstițiile populare și religia formală a Bisericii Ortodoxe, considerată a fi fatalistă și mistică și „o religie a fricii și groazei” (în cuvintele lui J.
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Dostoievski afirmă: În ciuda unor astfel de exemple de iraționalitate religioasă, trebuie remarcată schimbarea convingerilor religioase ale scriitorului de-a lungul timpului: la început de carieră, atât în anii în care se face simțită influența ideologiilor opuse autocrației (socialism utopic francez, socialism materialist german) cât și în timpul (sau după) perioada de pedeapsă, Dostoievski respinge superstițiile populare și religia formală a Bisericii Ortodoxe, considerată a fi fatalistă și mistică și „o religie a fricii și groazei” (în cuvintele lui J. Frank); el se
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
intervențiile în evenimentele economice, pentru a evita tendințele greșite. În decursul industrializării și a agravării diferențelor sociale asociate cu aceasta, s-au amplificat în orașe întrebările economiștilor despre împărțirea câștigurilor și au devenit un subiect de discuție interesant. Au apărut socialismul și marxismul. Aceste curente au accentuat nevoia de a regulariza operațiunile economice și au cerut colectivizarea mijloacelor de producție. Reprezentanții cei mai importanți ai acestui curent au fost: Robert Owen, Charles Fourier și Karl Marx. În același timp alți oameni
Macroeconomie () [Corola-website/Science/299416_a_300745]
-
personală" ("личная собственность"). Prima privea mijloacele de producție, în timp ce cea de-a doua se referea la orice altceva care era în proprietatea individuală. Această distincție a fost făcută pentru a elimina o sursă de confuzie atunci când se interpreta fraze precum ""socialismul (comunismul) a abolit proprietatea privată"". Erau mai multe feluri de proprietate colectivă, cele mai importantă fiind: "proprietatea de stat", "proprietatea colhoznică" și "proprietatea cooperatistă". Cele mai răspândite forme de proprietate colectivă era "cooperativele imobiliare" (жилищные кооперативы) din orașe, "cooperativele de
Economia Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/299432_a_300761]
-
reumatică, este internat la spital pentru o lună și petrece alte trei luni acasă, în convalescență. Al doilea copil al său, Lucia, se naște la 27 iulie 1907, în salonul pentru săraci, „aproape pe stradă”, conform lui Ellmann. Abandonând treptat socialismul, Joyce îmbrățișează idei naționaliste și iredentiste, își investighează atent fibra națională și publică articole despre Irlanda în ziarul "Il Piccolo della Sera". Debutează literar în luna mai cu volumul de poezii "Muzică de cameră" ("Chamber Music"), publicat de Elkin Mathews
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
(n. 15 ianuarie 1809, Besançon - d. 19 ianuarie 1865, Passy, Paris), economist, sociolog francez, teoretician al socialismului, considerat părintele anarhismului. În 1840 publică lucrarea sa de căpetenie, "Ce e proprietatea?", întrebare la care răspunde: "Proprietatea e furt!". Aceasta va suscita atenția autorităților judiciare, precum și a lui Karl Marx, care va începe să corespondeze cu Proudhon. Legătura dintre
Pierre-Joseph Proudhon () [Corola-website/Science/298748_a_300077]
-
Partidul Conservator și Partidul Laburist pentru supremația Parlamentului Britanic. Domnia lui Eduard a coincis cu începutul unui nou secol și a fost marcată de schimbări semnificative în tehnologie și societate, inclusiv de apariția turbinelor cu abur de propulsie și ascensiunea socialismului . Edward al VII-lea murit în 1910, în mijlocul unei crize constituționale, care a fost soluționată în anul următor prin Parliament Act din 1911 , care a limitat puterea Camerei Lorzilor . Perioada a prezentat multe inovații. Primele premii Nobel au fost acordate
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
lamaiste, au dus la distrugerea, aproape totală, a mănăstirilor - cu excepția a patru - și la uciderea a peste 10 000 de persoane. În timpul celui de-al doilea război mondial, din cauza acutizării pericolului japonez la frontiera mongolo-manciuriană, Uniunea Sovietică a redefinit calea socialismului mongol, în favoarea unei politici noi, presupunând evoluție economică treptată și dezvoltarea unei forțe de apărare internă. Armata sovieto-mongolă a înfrânt trupele japoneze care invadaseră Mongolia răsăriteană în vara lui 1939, în bătălia de la Halhin Gol, și s-a semnat un
Republica Populară Mongolă () [Corola-website/Science/298941_a_300270]
-
Karl Heinrich Marx (n. 5 mai 1818, Trier, Germania - d. 14 martie 1883, Londra, Marea Britanie) a fost un filozof, istoric, economist, sociolog și jurnalist, întemeietor împreună cu Friedrich Engels al teoriei socialismului științific, teoretician și lider al mișcării muncitorești. A avut o influență importantă asupra istoriei politice a secolului al XX-lea. împreună cu Friedrich Engels a scris și a publicat în 1848: Manifestul Partidului Comunist. Abordarea sa este vizibilă din prima linie
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
va duce de la sine la dispariția statului și la întemeierea societății comuniste. Doctrina marxistă sau Marxismul reprezintă ansamblul concepțiilor politice, filozofice și sociale ale lui Karl Marx, Friedrich Engels și ale continuatorilor lor. Marxismul se bazează pe materialism și pe socialism, el este în același timp teorie și program al mișcărilor muncitorești organizate. Pentru marxiști, materialismul reprezintă baza teoretică, opusă idealismului, considerat ca instrument speculativ în slujba burgheziei. În doctrina marxistă, materialismul are două aspecte: unul "dialectic", care exprimă legile generale
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
pe continent. Construcția politică impusă de liberalism este aceea a unei democrații instituționale puternice, care se focalizează în special pe construcția statului național. De altfel, dușmanul liberalismului în această perioadă încetează să mai fie în special conservatorismul, noii challengeri fiind socialismul și anarhismul, după credința noastră, două erezii ce își au sorgintea tot în liberalism. În perioada de după Primul Război Mondial liberalismul încearcă să își revizuiască relația cu ideea socială adoptând modelul economic keynesian care se va repercuta și în politicile
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
produs un regim inspirat de marxism (și de diversele ideologii derivate, cea mai notabilă fiind a Marxism-Leninismului) și de tradițiile politice ruse. Potrivit concepției marxist-leniniste a "progresului în istorie", există patru faze ale dezvoltării economice a societății: sclavia, feudalismul, capitalismul, socialismul, și, în final, comunismul. Această "concepție materialist-istorică" a comunismului, arată că din sistemul economic derivă toate celelalte sisteme (social, juridic, cultură). De asemeni dezvoltă "concepția determinismului", potrivit căreia fiecare individ dintr-o clasă are un gen de comportament indus nu
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
anterior de către două familii rivale care au fugit din oraș la începutul secolului. Poznanski de origine evreiască, deținea fabrică din nord, iar familia germană Scheibler o deținea pe celalaltă. Ambele sunt o priveliște total diferită de restul orașului. Trecerea de la socialism la capitalism a lovit tare orașul. Industria a suflat viața în Łódź, dar toate au dispărut după 1989. Ca urmare, populația s-a redus cu aproximativ 100.000 pe parcursul unui deceniu. Recuperarea a durat mult timp și situația demografică se
Łódź () [Corola-website/Science/297937_a_299266]
-
meningită, ce se instalase pe fondul unei infecții puternice la o ureche. Este înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris. Oscar Wilde a publicat versuri ("Poems", 1881), povestiri ("The Happy Prince and Other Stories", 1888), eseuri ("The Soul of Man under Socialism", 1891). Romanul „Portretul lui Dorian Gray” ("The Picture of Dorian Gray", 1891), cea mai importantă operă a sa, este o ilustrare pregnantă a principiilor sale estetice. El definește rolul artistului în căutarea rafinamentului și frumosului și situează arta mai presus
Oscar Wilde () [Corola-website/Science/297971_a_299300]
-
Statele Unite, o astfel de politică nu poate încuraja altceva decât un cinema menit să se integreze în sistem, cel mult să fie aripa „progresistă” a cinematografului sistemului; până la urmă un cinema condamnat să aștepte rezolvarea pașnică a conflictului global în favoarea socialismului, pentru a se schimba atunci fundamental. Încercările cele mai îndrăznețe ale acelora care au căutat să cucerească fortăreața cinemaului oficial, s-au încheiat, după cum remarcă bine Godard, „prin a rămâne prizonieri în interiorul fortăreței”. [caption id="attachment 3869" align="aligncenter" width="480
Spre un al Treilea Cinema (Spre un cinema al periferiei). Partea I () [Corola-website/Science/296169_a_297498]