7,023 matches
-
a partidului era accentuată de cvasimonopolul puterii În anumite zone (mai ales Emilia-Romagna, În jurul orașului Bologna), de sprijinul oferit de Partito Socialista Italiano (PSI)5 al lui Pietro Nenni și, nu În ultimul rând, de imensa popularitate a unui lider subtil și Înțelept ca Palmiro Togliatti. Din toate aceste motive, viața intelectuală În Italia postbelică era extrem de politizată și indisociabil legată de problema comunismului. Majoritatea covârșitoare a tinerilor intelectuali italieni, chiar și unii dintre cei mai fervenți simpatizanți ai fascismului, se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sortiment englezesc de poujadism: visurile și resentimentele celor mici și oropsiți. Din 1956, nuanțele au Început să se Întunece simțitor: filme de război ca The Bridge on the River Kwai (Podul de pe râul Kwai, 1957) sau Dunkirk (1958) aveau conotații subtile de interogație și Îndoială, de parcă Încrederea În sine din anii ’40 Începuse să se fisureze. În 1960, Sink the Bismarck, un film de război turnat după vechile tipare, părea ciudat de anacronic și chiar făcea notă discordantă cu noua stare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mesă În Europa de Vest. Indiferent de motive - mobilitatea geografică și socială a sătenilor până nu demult supuși, emanciparea politică a femeilor, declinul școlilor religioase și asociațiilor caritabile catolice În era statului asistențial -, problema era una reală și, după cum realizau cei mai subtili dintre liderii catolici, nu putea fi rezolvată prin simplul apel la autoritate și tradiție sau suprimată, ca la sfârșitul anilor ’40, prin invocarea anticomunismului. La moartea lui Pacelli, succesorul său, Ioan al XXIII-lea, a convocat un nou Conciliu Vatican
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era calea viitorului. Reformele - În școli și uzine deopotrivă - erau nu numai imposibile, dar și indezirabile. Compromisul era un eșec. Rămâne de discutat de ce marxiștii italieni „neoficiali” au preferat această cale. Partidul Comunist Italian era vulnerabil, prin strategia sa etern subtilă și flexibilă, la acuzația că lucrează În „sistem” și că e direct interesat de stabilitatea politică - fiind astfel, În cuvintele criticilor săi, „obiectiv reacționar”. Iar sistemul politic italian era deopotrivă corupt și imun la schimbare: În alegerile parlamentare din 1968
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
revoluționar, care se codea să triumfe asupra burgheziei capitaliste, a Încetat să mai fie o problemă. Cum spunea În 1976 Stuart Hall, exponent britanic al studiilor culturale, „ideea de «dispariție a unei clase» este Înlocuită de o analiză infinit mai subtilă a felului În care diferite sectoare și straturi ale unei clase sunt Împinse, sub presiunea circumstanțelor socioeconomice, spre traiectorii și opțiuni distincte”. Mai târziu, Hall avea să admită că Centrul a fost o vreme „exagerat de preocupat de toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
film omonim realizat de Marcel Carné În 1938. Dar filmul lui Carné a fost turnat integral În studio. Conservarea unei clădiri (sau a fațadei unei clădiri) care nici măcar nu apăruse În film poate fi privită, după gust, fie ca un subtil exercițiu francez de ironie postmodernă, fie ca un simptom al faptului că orice amintire Împăiată oficial capătă fatalmente un caracter fictiv. Mitterrand a avut o contribuție distinctă la patrimoniul național: nu atât prin conservare sau clasificare, cât prin fabricarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doar formal, viziunea, inclusiv din perspectiva temelor, adecvate acestei noi poetici. Din 1993 poetul începuse să compună poeme tanka și renga, aceasta din urmă alcătuită din mai multe poeme tanka. Între patru anotimpuri (1994) cuprinde, astfel, „mari sau mici și subtile drame, mistere, feste, jocuri, spaime ale realității”. Interesante sunt acele poeme care, printr-un soi de cezură (necesară, conform poeticii haiku), creează, la nivelul semnificației, un interstițiu în care germinează o tensiune ce trebuie să irumpă la lectură, într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
între 1953 și 1956 (când e înlăturat ca „dușman al poporului”), nordul Moldovei și catalogând biserici, mănăstiri, schituri, hanuri, fântâni, parcuri, dintre care o bună parte urmau să fie restaurate. Nutrind o mai veche slăbiciune pentru Iași, cucerit de „alhimia subtilă a farmecului” acestui oraș, în 1957 se mută aici. Ca angajat al Centrului Mitropolitan, întocmește planuri de refacere a unor ctitorii și proiectează noi edificii. S-a stins, neașteptat, în urma unui accident cardiac. C. colaborează cu studii de specialitate, eseuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
ordre sémantique : " L'existence et le caractère de la figure șont absolument déterminés par l'existence et le caractère des signes virtuels auxquels on compare leș signes réels en posant leur équivalence sémantique. "309 Toute figure entretient, en effet, un rapport subtile avec le référent qu'elle est censée représenter, référent, " visible en transparence, comme un filigrane, ou un palimpseste, sous son texte apparent "310. Leș figures de style, ces " fleurs de la rhétorique ", posent deux problèmes d'ordre théorique. Le premier fait
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
La métaphore n'est pas simplement changement de sens, elle en est la métamorphose. La parole poétique est tout à la fois mort et résurrection du langage. "482 Comme nous l'avons observé, le discours de la poésie, proclamé comme plus subtile que celui de la prose, exige de la part du lecteur et, implicitement, du traducteur, une compétence particulière de déchiffrement, car îl joue beaucoup sur la figuralité. Le poète lui-même a été vu comme un " déchiffreur " : " Qu'est-ce qu'un poète, si
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
langage "493. La poésie, dans la vision de Michel Camus, dépasse la visée du discours commun par la problématique de nature philosophique qu'elle propose. En ce sens, cet auteur parle de la " transpoétique "494, par laquelle s'établit un lien subtile entre poésie et métaphysique. Théoricien du discours poétique de Blaga 495, Michel Camus développe la métaphore du poète-sourcier496, à partir d'un aveu du poète roumain, extrait du poème Fum căzut (Fumée basse)497 : " À la vie je ne dois
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
au niveau de la forme choisie : surtout dans la deuxième période de création, Blaga a écrit quelques sonnets, dont quelques-uns moins classiques en ce qui concerne le jeu des rimes.1140 On peut identifier également dans le poème ci-dessus une influence subtile, venant du style de Blaga, au niveau du vocabulaire et des figures du langage poétique. Par exemple, la métaphore " leș pures combustions " nous rappelle leș poèmes de Blaga Ardere (Combustion) et Supremă ardere (Suprême combustion). Voilà, à titre d'exemple
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
2008, donc à treize ans distance de la traduction de 1995 : le soleil à son plus haut tient la balance du jour.1221 On découvre dans leș créations de Jean Poncet, tout comme dans leș poèmes de Paul Miclău, une influence subtile de la poétique de Blaga. " S'agit-il d'un souvenir enfoui, d'un mimétisme de l'inconscient ? " se demande le poète-traducteur.1222 Un seul fait est certain : dans le cas des deux traducteurs, la pratique de traduction a abouti à enrichir
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Le but manifeste de ce volume semble être celui de présenter au lectorat français un fragment représentatif de l'œuvre de deux poètes roumains du XXe siècle, à savoir Lucian Blaga et Nichita Stănescu. Îl y a, en effet, une correspondance subtile entre leș deux poètes roumains, car la pensée poétique de Nichita Stănescu, préoccupé par leș " non-paroles ", semble continuer celle de Lucian Blaga, dont l'un des leitmotivs est le silence. Dans la " Préface " du volume, Raluca Bran-Pierrot met l'accent
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
par la tournure plus neutre (" le soir venu ") signifie annihiler en quelque sorte la présence du destinataire du discours poétique. Un changement des signes de ponctuation mène, pour la plupart des fois, à un changement de la voix du texte, quelque subtile qu'il soit : Și iar plecăm. De ce a tresărit ? Tata orb, fii liniștit, în jur nu e nimic. (De mână cu Marele Orb) (Blaga, 2010 : 120) Plus tard, lorsque nous repartons, je le vois tressaillir : Père aveugle, sois tranquille, îl
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Seules des cavernes résonnent, Seuls des ruisseaux ont soif d'abîme. (Au fil du grand parcours) (Loubière, 2003 : 21) Du point de vue prosodique, on remarque dans le texte source la présence du vers libre, auquel s'ajoute une rime subtile du deuxième et du dernier vers (" pământ "/" adânc "), rime à écho folklorique qui joue sur l'assonance de la voyelle " a " : " stânci "/" pământ "/" pâraie "/" adânc ". Une analyse des versions en français nous indique qu'en général cet effet phonique n'a
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
théoricien, traducteur interprète une œuvre littéraire. Mais c'est le traducteur qui se situe à un niveau différent, car son interprétation aboutit à la re-création. La traduction permet d'interpréter l'œuvre en tânt qu'ensemble et de dévoiler la subtile texture de șes différents éléments constitutifs. Au niveau stylistique, la traduction continue à influencer même leș œuvres autonomes du traducteur, dont la charpente formelle reste toujours liée aux textes originaires. La traduction est donc un outil supplémentaire pour la lecture
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de inhibină A și cu o rată redusă de dezvoltare a foliculilor. Aceste concentrații reduse de hormoni FSH și inhibină A se regăsesc și la cel de-al doilea "val folicular" neovulator , dar nu sunt constatate la valul ovulator. Diferențele subtile în concentrațiile acestor hormoni pot sta la baza mecanismului care influențează numărul de valuri de dezvoltare a foliculilor ovarieni ce au loc în timpul ciclului estral la vaci. Diverși autori au evidențiat că, primul corp luteal ( în cadrul primului ciclu estral postpartum
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
limba vorbită. Problema este decisivă și nu e de loc simplă în practică, deoarece literatura, spre deosebire de alte arte, nu are un mijloc de exprimare oare să fie numai al ei și deoarece există, fără îndoială, numeroase forme mixte și tranziții subtile. Este destul de ușor să facem o distincție între limbajul științific și limba literară. Totuși, simplul contrast dintre "gândire" și "emoție" sau "sentiment" nu este suficient- Literatura conține și ea gândire, iar limbajul emoțional nu este nicidecum limitat la literatură: dovada
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
literară și limba vorbită este mult mai clară. Noi refuzăm să numim poezie și etichetăm drept retorică goală orice operă literară care încearcă să ne convingă să întreprindem o anumită acțiune concretă. Poezia adevărată ne afectează într-un mod mai subtil. Arta creează un fel de cadru oare scoate conținutul operei din lumea realității. Putem deci reintroduce în analiza noastră semantică unele dintre conceptele obișnuite ale esteticii: "contemplare dezinteresată", "distanțare estetică", "detașare". Trebuie însă din nou să subliniem că distincția dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
sau ar trebui să fie, propagandă i se opune părerea că ea este, sau trebuie să fie, numai sunet și imagine - un arabesc fără nici o legătură cu lumea emoțiilor umane. Aceste teze antagonice și-au aflat expresiile lor cele mai subtile, poate, pe de o parte, în părerea că poezia este "joc" și, pe de altă parte, în ideea că ea este "muncă" ("meșteșugul" scrisului, "opera" literară). Nici una dintre aceste păreri, luată izolat, nu este acceptabilă. Când ni se spune că
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
cărți s-ar părea că procesul mintal care are loc este diferit, în cel mai bun caz termenul sugerează anumite operații preliminare, a căror natură si anvergură variază considerabil în funcție de natura problemei. Dar "cercetare" nu reușește să sugereze acele preocupări subtile privind interpretarea, caracterizarea si aprecierea materialelor care sunt caracteristice studiilor literare. În cadrul "domeniului nostru de studii, distincțiile dintre teoria, critica și istoria literară sunt, desigur, foarte importantă. Există, în primul rând, distincția dintre concepția despre literatură ca o ordine simultană
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
unui teritoriu necunoscut sau ignorat. Am preferat a doua variantă pentru că mi-a permis să ilustrez amploarea fenomenului estetic și să capitalizez nu doar evidente ilustrări ale lui, ci și o serie de inefabile care-l definesc într-un mod subtil. Mi s-a părut neprofitabil și ineficient să utilizez exclusiv un criteriu valoric pentru a analiza fenomenul simbolist în artele plastice; împrumutând dimpotrivă spiritul democratismului și eclectismului estetic pe care îl înregistrează fenomenul secesionist european. Pentru eficiența observațiilor, operele "maeștrilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o codificare estetică prin metaforă, alegorie, simbol. Considerațiile lui Francine-Claire Legrand în "The Symbolist Movement" cu privire la pictura simbolistului belgian Ensor, relevă caracterul specular al simbolismului, care se folosește de convenția mimetică a transcrierii realității pentru a o submina printr-un subtil indice de refracție, care scoate în evidență dimensiunea invizibilă, contrafactuală, onirică, irațională. În cazul lui Ensor, chiar acumularea de detalii conduce la un efect opus contractului mimetic al realismului, crede Francine-Claire Legrand. Dar acumularea excesivă de detalii generează tocmai efectul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înregistrare a faptului trivial și a unei umanități ignorate. Elementul de noutate este articulat pe convențiile picturii cu element mitologic, însă codul "lecturii" s-a schimbat și aceleași elemente, personaje trec într-o altă dimensiune printr-un rit de pasaj subtil. Arnold Böcklin, spre exemplu, este în măsură să ilustreze anvergura acestei schimbări; ceva nou se strecoară în picturile cu subiect mitologic în măsură să transceadă alegorismul lor asumat și convențional. Hofstätter identifică noutatea la nivelul "senzației", un alt termen dificil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]