8,562 matches
-
ei, dar unde, din pricinile cunoscute nouă, Bodo nu ajunsese. Tânăra nu știa, firește, de conspirația urzită Împotriva ei, atunci când, după ce scăpase de la moarte, nesocotise sfa tul cuminte al Berthei de a se Întoarce. Își continuă așadar drumul. Orice altă tânără s-ar fi Îndreptat În grabă către casă, dar Adelheid moștenise sângele neînfricat al tatălui ei și Încăpățânarea neamului Zähringer, așa că galopă neîntrerupt, silindu-și calul pe cărări pe care puțini le cunoșteau, și ajunse curând la chilia prietenului ei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să te ajute, ca să putem ajunge neîntârziat la mânăstire! Cum Berthei Îi era frică să pornească singură prin pădure, găsi că sfatul grăsanului era bun și o rugă pe stăpâna ei să-i Îngăduie s-o Însoțească. Așa că cele două tinere porniră În goana calului, fără nici un cuvânt, călăuzite de catârul călugărului, care se dovedi tot atât de iute ca cel mai de preț bidiviu din grajdurile ducelui. Noaptea se apropia cu repeziciune. Călugărul le conduse pe cărări necunoscute, urcară și coborâră prin
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
adâncă, parcă fără fund. În zare se vedeau, vagi, contururile mun ților. Deci fereastra nu dădea spre curtea cetății, ci În afară. Aducându-și aminte cât urcase călare, cu fățarnicul frate Gregor, și apoi mulțimea de trepte, Înconjurată de temniceri, tânăra Își dădu seama că se afla la o Înălțime foarte mare. Așadar, pe acolo nu putea scăpa. Un singur lucru o liniști: un trup svelt ca al ei se putea strecura prin geamul Îngust. „Cel puțin mă pot arunca În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pot. O cunosc foarte bine. Mi-a arătat-o bunicul meu Înainte de a muri. Să vină oamenii Măriei Tale cu mine și am să-i duc la locul cu pricina. — Oare Adalbrecht cunoaște și el taina? Întrebă Bodo. Nu știu, tinere domn. Poate da, poate nu. Oricum mă gândesc că nu trebuie trecută cu vederea o asemenea răsu flătoare prin care nemernicii ar putea scăpa. — Fratele Ulrich are dreptate, spuse Conrad. Poate că tunelul a fost astupat Între timp. Dar nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tânără și fermecătoare domnișoară. Această superbă făptură feminină, blondă, cu ochii ca albastrul imaculat al cerului de vară și mersul șerpuitor ca mișcarea unduitoare a spicelor de grâu sub adierea vântului, era singurul copil al unei familii de polonezi Sauciuc. Tânăra nu era altcineva decât viitoarea mea mamă, Rozlia Sauciuc, poloneză de confesiune catolică. Chipeșul polițist, rănit adânc de săgeata lui Cupidon, s-a metamorfozat în Sherlock Holmes și a aflat fără mare dificultate elementele componente ale C.V.-ului domnișoarei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
elementele care apropie cele două religii decât cele care le separă. Petrecerea a avut loc acasă, în noua locuință, în prezența unui grup restrâns de persoane, mai ales din prieteni de-ai tatălui meu, polițiști, cu soțiile lor, precum și câteva tinere, foste colege ale mamei, de la "Fabrica de nasturi". Mama a renunțat la munca din fabrică. A devenit casnică. Începea o nouă etapă în viața lor. Pacea, liniștea și bunăstarea, înțelegerea și dragostea erau atributele acestei căsnicii. Dumnezeu își coborâse privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a lui NOE -, formată din vreo șase persoane. Atât. I-ai înecat, așa, ca pe niște șobolani scârboși! Fără pic de milă sau remușcare! Fără popă, fără cruce, fără lumânări, fără agheasmă... Mame cu prunci la sân, fete, băieței, tineri, tinere, bărbați și femei, bătrâni și bătrâne, toți, de-a valma, pluteau, cu burțile umflate în sus, ca niște hipopotami hidoși intrați în putrefacție, pe suprafața tulbure a Oceanului Planetar. De ce, Doamne? De ce? Să vă iubiți unul pe altul precum v-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Mircea Sântimbreanu 417 Mircea Horia Simionescu 423 Radu G. Țeposu 431 Laurențiu Ulici 437 Mircea Zaciu 443 CAPITOLUL III Așa cum i-am cunoscut... 449 În loc de prefață... ARGUMENT Pe Angela Baciu am cunoscut-o pe când avea doar 24 de ani, o tânără promițătoare și plină de elan poetic. Pe atunci lucram la prima antologie bilingvă româno-germană care a apărut în Germania după 1989. Tânăra poetă mi-a atras atenția prin volumul ei de debut din 1994, " Fragmente dintr-o cavatină" Editura "Porto-Franco
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cunoscut... 449 În loc de prefață... ARGUMENT Pe Angela Baciu am cunoscut-o pe când avea doar 24 de ani, o tânără promițătoare și plină de elan poetic. Pe atunci lucram la prima antologie bilingvă româno-germană care a apărut în Germania după 1989. Tânăra poetă mi-a atras atenția prin volumul ei de debut din 1994, " Fragmente dintr-o cavatină" Editura "Porto-Franco" din Galați. Astfel, am introdus-o alături de marii poeți contemporani în: "Streiflicht" Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik, in Deutsche übertragen von Christian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
În 1987 mă aflam, împreună cu colega mea, fotoreportera Elena Ghera, într-un muzeu din Berlin (Bodemuzeum). Sunt expuse aici mai multe mumii egiptene: unele în sarcofagele lor, altele în sarcofage din sticlă. M-am oprit parcă sedus lângă sarcofagul unei tinere, probabil din suita faraonului. Am privit-o îndelung. Eram parcă teleportat în lumea ei din acea odinioară milenară, o vedeam vie, strălucitoare la curtea faraonului. Nu știu cât timp am stat așa, dus; știu doar că am revenit în muzeu trezit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de profil (Bacău, Bușteni) îți livrau materialul pe care se imprimă (chiar cu repartiție guvernamentală) numai dacă dădeai din urechi. N-aveam un administrator care să alerge cât de cât, nu aveam o rabla de utilitară, nimic! Numai o inima tânăra, nebună, nebună și, evident, îmi spun astăzi, total inconștientă... Tipărirea Longitudinilor a fost o aventură de neimaginat pe care am trăit-o la cea mai înalta tensiune, cel mai adesea singur, uneori, însoțit de câte un prieten la fel de izăltat. Necazul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
bibliotecarul cum mă vede, se urcă pe o scară și-mi scoate o lucrare sosită pentru mine de la Berlin, de ani și ani. Parcul șanțului turcesc, unde au fost săpăturile armatei turcești când cu asediul Vienei, roiește de tineri și tinere. Mă urc prin Grinzing, pe dealul Kahlanberg de unde e cea mai frumoasă priveliște asupra Vienei. Traversăm și Praterul, renumit pentru uriașa lui roată „Riedenrad”. În fine, merg și În Gersthofen prin Wahringenrstrasse, unde În strada Ferro nr. 4/8 am
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cu lumânări aprinse pe acest canal, pentru purificarea și întărirea lui. În momentele cele mai critice ale dezvoltării cumplitei maladii, a mai intervenit un personaj important în viața Anei, un personaj care o iubea ca pe propria mamă: Diana, o tânără sahaja yoghină, care i-a propus să meargă împreună în India, la Belapur, la spitalul-ashram din Mumbay, unde să fie supusă unui tratament sahaj, bazat pe proceduri energetice de purificări și meditații dintre cele mai intense. Argumentul sărăciei pecuniare, survenită
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
fiind de legitimații și de telefoane mobile, am fost invitați în biroul directorului - cât era de călduros, după frigul suportat în mașină! Spre surprinderea noastră, directorul s-a dovedit a fi un tip primitor, deschis, dezinhibat. Mai era prezentă o tânără despre care Diana ne-a spus că ar fi fost agent de legătură - ce-o mai fi și asta?! Le-am vorbit mai întâi lor despre Sahaja Yoga, despre corpul subtil și au acceptat să facă experimentul. Directorul a spus
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
catedra de indologie) și către doamna Lienhard (fostă elevă a lui Wikander, la Lund, în anii ’40), Dr.h.c.Dr. Manfred Mayrhofer (professor emeritus al Universității din Viena, catedra de indo-europenistică) și Mac Linscott Ricketts (Virginia, SUA). Din rândul mai tinerelor generații, pentru care epoca studiilor celor doi corespondenți este în primul rând posteritate științifică, le sunt profund recunoscătoare domnilor Giovanni Casadio (Universitatea din Salerno), Frantz Grenet (École Pratique des Hautes Études) și Jean Kellens (Collège de France). Constelația benefică a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
într-un fotoliu ușor de paie, cadru de prim-plan favorit în pictura scandinavă clasică atunci când a încercat sugestia fragilității umane, figurată îndeobște în variante feminine; decor simplu, uneori chiar frust, al epuizării, bolii sau presimțirii morții. Paloarea morbidă a tinerei fete la Edvard Munch, frângerea extenuată a femeii lui Christian Krohg sau tristețea severă și îndoliată la Ernst Josephson, cearcănele trandafirii ale bolnavei învelite în pled la Carl Larsson, nimic din trăsăturile interioare ale acestui convoi pictural al tăcutei tristeți
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nimerit. Cu un fricos căruia trebuie să-i cauți ouțele cu lupa. Și tot el vrea s-o tulească, de parcă pe el l-ar fi pocnit mâncătorul de suflete. Și chiar atunci cei doi țigani, după ce împart niște bani cu tânăra frumoasă, se fac dispăruți în noapte. — Hai, hai, acum e momentul, domnișorule Cristian ! Du-te la ea. Nu pot... O trăsură se apropie de tânăra făptură, fapt ce-l sperie pe Pribeagu, gândind că n-o vor mai vedea niciodată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
domnișoară, sare din nou spontan Pribeagu, are o alergie ciudată la toamnă. Nicidecum nu este timorat de frumusețea dumneavoastră inegalabilă. De l-ați vedea vara, e un armăsar adevărat și plin de energie ca un iepuraș bezmetic. — Vai, mulțumesc, râde tânăra. Dar sunt sigur că tânărul domn... — Cristian... Cristian Vasile, se prezintă în sfârșit. — Ei, sunt sigură că domnul Vasile a mai trecut prin nenumărate alergii, sărăcuțul, doar nu este la prima toamnă. — Dar, domnișoară, intervine Cristi, abia acum îmi dau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și niciodată, domnule Vasile. — Perfect, perfect ! Dar dacă din întâmplare, zic, dacă din totală întâmplare, se nimerește să intru într-o cafenea și să vă găsesc ? Mai exact, în această seară... Spuneți-mi numele ei ca să știu s-o evit. Tânăra râde. — Domnule Vasile, nu mă cunoașteți și ar fi mai bine nici să nu doriți asta. Eu nu sunt o simplă modistă care să iasă cu oricine. — Hai, Cristi, că n-are sens ! îi întrerupe iritat Mamutu’. Un loc, atât
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
întrerupe iritat Mamutu’. Un loc, atât. Un loc e tot ce eu cer, promit să stau la o distanță rezonabilă și să am prieteni mai tăcuți, iar Cristi îi sărută mâna domnișoarei în semn de despărțire. Un simplu loc ? Iar tânăra se întoarce și se urcă în trăsură. Cristi se duce și el, resemnat, spre prietenii lui, care îl așteptau la câțiva metri. — La Răcaru, domnule Vasile, strigă ea, după care trăsura pornește în viteză, iar ropotele puternice ale cailor tulbură
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
simandicoase cofetării, da, da. — O, Doamne, Sachi ! Gata ! — Da, sigur, gata, gata ! Mă gândeam doar. Auzi, de ce nu te urci tu să reciți o poezie, dacă ești așa pornit ? — A, da, era să uit că mie mi-a luat mințile tânăra dudu- iță, eu am insistat să batem jumătate de oraș, eu am aflat unde merge și, bineînțeles, dincolo de toate cele, cu o orchestră în spate, o poezie merge de minune, nu un cântec ! Da, eu sunt cel nebun, cum de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și vezi-ți un pic de drum, nu vezi că n-ai nimerit crâșma ? Dar evreul nimic și nimic. Tăcea și se uita în jos, fără să clintească un mușchi. Fără nicio intenție de a pleca, blocat parcă. Până și tânăra îi spune că ar fi mai bine să meargă în altă parte, dar degeaba. Haide, Iacob, să mergem mai sus, la o cofetărie poate. Hai, ridică-te ! — Tichie jegoasă, ascult-o pe cumătra și dispari ! — Hei, sare deodată tipa, nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Încotro pe-aici ? — Nu ne-am rătăcit, mamaie, am venit să ne băgăm și noi la o cursă, să închiriem și noi o caleașcă de la nea Jean Știrbu, să ne facem de cap. — Apăi nu știu despre cine vorbești matale, tinere, dar n-am auzit de niciun Jean Știrbu vreodată și aicia șăd de când m-oi născut. — Hai, mamaie, că nu suntem de la poliție, râde Fernic. Suntem și noi niște băieți cu chef de distracție. Și nici bine nu termină de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Îmi spui și mie cine e doamna ? se răstește tipa goală, de sub cearșaf. Dar Cristi râdea tot mai tare : — Nu tu, mamă, m-ai învățat să bat la ușă, să nu deran- jez ? Acum uite în ce situație te găsești. Tânăra admiratoare a fost condusă de doamna Apostolescu afară, iar Virginia a primit un ceai cald și scuze din partea gazdei, în timp ce Cristi și-a tras câteva haine pe el. — Cu ce drum prin capitală, mamă ? Ai venit să-l vezi pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Atanasiu, pentru că nu era loc de doi Tănase pe aceeași scenă -, lansează la Columbia memo- rabilă piesă Cine iubește și lasă, culeasă de folcloristul Harry Brauner, completată pe cealaltă parte a discului de M-am jurat de mii de ori. Tânăra venită din mahalaua Cărămidarilor era deosebit de frumoasă, inteligentă, curajoasă și rebelă, cu o voce impunătoare, gravă, toate calitățile ce mai târziu aveau să o transforme într-o adevărată divă. Însă atunci, la începu turi, succesul avea să mai întârzie, mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]