9,812 matches
-
cîteva fire de tutun pe care, după ce le amestecase, le scuipase În față, călăului. Ofițerul bătu din călcîie și Îi oferi tabachera sa de argint. („Domnilor, vă dau cuvîntul meu de onoare, nu-i tremura mîna mai mult decît Îmi tremură mie, cînd țin paharul ăsta. Cin! Cin!“) În lumina răsăritului, soarele cădea pieziș, ca-n cripta unui sfînt dintr-o ilustrată veche, iar fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ar trebui să arate bărbatul vieții mele! (Patetismele tinereții) Și Într-o zi aflîndu-mă În redacția Însemnărilor rusești mă pomenesc În fața lui Mendel Osipovici care mă fixa insistent. Mi-am lăsat mîinile sub masă pentru a nu se vedea cum tremură. A doua zi m-a invitat la cină Într-un restaurant rusesc din Montparnasse. Cum despre el circula legenda că, aidoma lui Byron, se uita disprețuitor la femeile care mîncau În locuri publice, mi-am stăvilit foamea și am băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dea lacrimile de plăcerea extatică de a o urmări cum dansează. „Oh - you - wonderful girl, What a wonderful girl you are...“ intona tenorul, iar Amory subscria tăcut, dar cu patimă. „All - your - wonderful words Thrill me through...“ Crescendoul viorilor a tremurat la ultimele note, fata s-a lăsat pe podeaua scenei ca un fluture strivit, iar aplauzele au explodat, făcând să răsune sala. Oh, să cazi astfel pradă iubirii, pe melodia languroasă, magică, a unui astfel de cântec! Ultima scenă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a atacat melodia Copii În pădure și o voce ușoară, de tenor, a făcut să se audă cuvintele și În alcovul lor: „Dă-mi mîna ta - Voi constata Că am plecat ca să visăm.“ Isabelle a fredonat Încet melodia și a tremurat, simțind mâna lui Amory peste a sa. — Isabelle, a șoptit el. Știi că sunt nebun după tine. Sper că și tu ții măcar puțin la mine. — Da. — Cât de mult? Există vreun băiat de care-ți place mai mult? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
șase luni nesfârșite și de ce să nu... Dac-aș putea primi ceva care să-mi amintească de tine... — Închide ușa. Vocea ei abia pâlpâia, așa că Amory nu era sigur că vorbise cu adevărat. Când a Închis, delicat ușa melodia a tremurat afară: „Lucesc razele de lună, Sărută-mă de noapte bună.“ „Ce cântec splendid!“, Își spunea ea. Totul era minunat În seara aceasta, În special scena lor romantică din cămăruță, cu mâinile lor Împreunate și cu inevitabilul Încântător de aproape. Viziunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de inutilă, de zadarnică... o moarte de animal... Amory și-a amintit de o pisică moartă ce zăcuse zdrobită pe cine știe ce ulicioară din copilărie. Cineva să meargă la Princeton cu Ferrenby. Amory a ieșit pe ușă și a Început să tremure ușor de frig În vântul din noaptea târzie, un vânt care mișca o aripă Îndoită din masa de metal răsucit, stârnind un sunet subțire, plângător. CRESCENDO! Ziua următoare a trecut val-vârtej, mulțumită milostivei pronii. Când rămânea singur, gândurile lui Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
scufundase prin stratul subțire de groază de la suprafață, iar acum se mișca Într-o regiune În care picioarele și teama de ziduri albe erau reale, lucruri vii, lucruri pe care trebuia să le accepte. Numai În profunzimea Îndepărtată a sufletului tremura o flăcăruie plăpândă, strigându-i că care-ceva care-l trage spre străfunduri, Încercând să-l vâre În dosul unei uși și să trântească ușa după el. După ce ușa aceea se va fi trântit, nu vor mai exista decât zgomot, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mizerabil! N-am ce face, a răspuns Îndărătnic Sloane. Ce naiba te-a apucat? Te-au năpădit vechile remușcări? Ai fi fost mai În formă dacă ai fi rămas până la capăt la petrecere. — Am plecat, Fred, a spus răspicat Amory. Îi tremurau genunchii și știa că dacă mai rămânea un singur minut pe stradă, avea să se prăbușească pe locul unde stătea. Voi veni la „Vanderbilt“ la prânz. A pornit grăbit și a cotit pe Fifth Avenue. Întors la hotel, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
spate! Iute ca fulgerul, Amory s-a răsucit pe călcâie. N-a văzut nimic altceva decât sticla neagră a geamului. — A dispărut, s-a auzit vocea lui Tom după Încă o secundă de tăcere terorizată. Ceva se uita la tine. Tremurând violent, Amory a căzut Înapoi În fotoliu. — Trebuie să-ți povestesc, a zis. Am avut o pățanie teribilă. Cred că noi... că eu l-am văzut pe Diavol sau ceva... foarte asemănător. Tu ce fel de chip ai zărit acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu, a adăugat el iute, mai bine nu-mi spune. I-a povestit totul lui Tom. Era miezul nopții când a terminat și după aceea, cu toate luminile aprinse și cam adormiți, cei doi băieți și-au citit unul altuia, tremurând, din Noul Machiavelli până când zorii coborât au peste Witherspoon Hall și ziarul The Princetonian a fost aruncat la intrare și păsările de mai au salutat soarele după ploaia nopții abia Încheiate. NARCIS ÎN TIMPUL LIBER În timpul perioadei de tranziție petrecute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cel mai mare om din ultimele sute de ani! a izbucnit Burne. I-ai văzut vreodată În fotografie capul bătrân, aspru și păros? Au discutat până la trei dimineața, sărind de la biologie la religia organizată, iar când Amory s-a vârât, tremurând, În pat, mintea Îi colcăia de idei și era În continuare șocat de faptul că altcineva descoperise pârtia pe care ar fi putut Înainta el. Era atât de evident că Burne Holiday Își dezvolta personalitatea... iar Amory se amăgise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Amory, cât e de minunată! Nici nu vreau să știi. Nu vreau să știe nimenea. Dinspre fereastră s-a auzit Încă un oftat - unul resemnat. — Ea este, viața, speranța, fericirea mea... toată viața mea de acum. A simțit că-i tremură o lacrimă pe geană. — O, Doamne, Tom! DULCE-AMAR — Șezi așa cum ședem noi, i-a șoptit ea. El s-a instalat În fotoliu și și-a deschis brațele, așa Încât ea să se cuibărească În ele. Știam că vei veni În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Amory Blaine, care-și „dăduse adresa“ la etc., etc., fusese rugat să părăsească un hotel din Atlantic City, fiind surprins În cameră cu o doamnă ce nu era soția sa. Pe urmă a tresărit și degetele au Început să-i tremure, fiindcă exact deasupra anunțului citit a descoperit un paragraf mai lung, ale cărui cuvinte inițiale erau: „Domnul și doamna Leland R. Connage anunță logodna fiicei lor, Rosalind, cu domnul J. Dawson Ryder din Hartford, Connecticut...“ A lăsat ziarul să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fost superb. Fiule, trebuie să te las acum. Muncă. Culcă-te la loc, să fii în formă pentru lecția noastră”. „Da. Vrei să vorbești cu Mutti?” „Nu. La revedere, Stefan”. „La revedere, t-t-tata”. Mal puse receptorul în furcă. Mâinile îi tremurau și ochii i se acoperiră o peliculă de lacrimi. *** Centrul din Los Angeles era mut, de parcă ar fi dormit puternic după o beție. Singurii cetățeni vizibili erau câțiva vagabonzi stând la coadă pentru gogoși și cafea în față la Union
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cei de la LAPD. Eram și eu acolo atunci, iar cei cu care lucram au catalogat întreaga rezolvare ca un gunoi, pur și simplu. În plus—” Loew ridică vocea - exact în momentul în care Mal simți că vocea lui începea să tremure. „Gentlemen, vă rog”. Întreruperea îi permise lui Mal să înghită, să-și ascută privirea și să-l săgeteze pe Dudley Smith. Polițistul ripostă cu un zâmbet blând, zicând: „Destulă ceartă pentru un amărât de latino mort”, apoi îi întinse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui sângerie și și-o apăsă pe fața de masă. Când pânza începu să se înroșească, zise: — Grecul e ca și mort! Să fiu al dracului dacă nu! Ca un câine turbat! Doi ospătari se apropiară, dar rămaseră țintuiți locului, tremurând. Țărănoii de la masa de alături aveau niște fețe tare speriate. O bătrânică căscase gura atât de tare, că falca de jos îi ajungea până la farfuria de supă. Buzz le făcu semn ospătarilor să plece, se strecură lângă Cohen și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cuprinde pe toți trei dintr-o singură privire. Marty a mierlit-o azi-noapte. Cred c-a fost luat de aici chiar după numărul vostru de la miezul nopții. Trei reacții curate: trompetistul speriat - probabil se temea de polițiști în general, toboșarul tremurând, saxofonistul șocat, dar revenind în forță: — Toți avem alibiuri, dacă nu știi cumva. Danny se gândi: Odihnește-te în pace, Martin Mitchell Goines. — Știu asta, așa că hai s-o luăm metodic. Știți cumva dacă Marty avea vreun dușman? Probleme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Danny. Saxofonistul îi zâmbi, își linse muștiucul și trase cu ochiul. Danny rezistă tentației de a-i îndesa instrumentul pe gât și ieși rapid din club pe una din ușile laterale. Răcoarea aerului îi îngheță transpirația și-l face să tremure. Neoanele pulsatorii îi rănesc privirea. Mici frânturi de muzică se sudau într-un zgomot uriaș, iar somnambulul din vârful clubului Zombie arăta ca Apocalipsa. Danny știa că era speriat și s-a îndreptat direct spre vedenie. Gorila de la ușă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și pe planeta Marte. Marty e la ananghie? Bourbonul îl încălzi prea tare pe Danny. Își slăbi cravata și veni mai aproape de Healy. — A fost omorât azi-noapte. Fața lui Healy se contorsionă. Danny văzu cum fiecare din trăsăturile lui frumoase tremura și zvâcnea. Se uită în altă parte, lăsându-l să-și consume șocul și să redevină muzicianul dezinvolt. Când se întoarse, Healy se ținea strâns de bar. Genunchiul lui Danny atinse accidental coapsa muzicantului - era doborât de tensiune. — Cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nervos, ca și cum dacă ar mai fi zis ceva ce nu trebuia, s-ar fi declanșat un pocnet de pistol. Încercă o altă abordare. — Lucruri frumoase. Ar fi păcat ca Jack D. să le găurească cu niște gloanțe. Vocea lui Audrey tremura. — Mickey și Jack încearcă să îngroape securea războiului. Jack vrea să intre în niște combinații cu el. Poate ceva droguri, poate un cazinou în Vegas. Meeks, mi-e drag Mickey și eu îi sunt dragă lui. Buzz auzi ultimele cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
priviră o vreme. Buzz zise: — Bună, Mal. Mal Considine îi răspunse: — Frumoasă cravată, Meeks. Pe cine-ai sugrumat ca s-o iei? Buzz râse. — Ce mai face fosta, locotenente? Mai poartă chiloți cu găurice? Considine îl fixă intens, cu buzele tremurându-i. Buzz nu clipi. Avea gura uscată. Duel mexican. Jumate-jumate: Considine sau Dragna. Poate că mai amâna puțin să semneze acordul împotriva Pericolului Roșu. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL ZECE Două nopți de coșmaruri și o zi plină de fundături. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de puto de LAPD și puta de Curtea de Justiție a municipalității. Ăsta ieste belitul de verdad! Dudley avansă până când între el și Lopez nu mai rămase decât arcul de cerc al unui pumn la rinichi. Benavides se trase înapoi, tremurând. Duarte murmură că tipii de la Comitetul de Apărare din Sleepy Lagoon trimiseseră scrisori anonime în care îl învinovățeau pe un alb de moartea lui José Diaz, dar nimeni nu le dăduse crezare. Benavides îl trase la adăpost. Mal îl prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a mai dat nici un semn de trei zile, iar regizorul are nevoie rapid de niște retușuri la dialoguri. Danny nu pierdu vremea. — Duane e mort. Ca și amicul lui, George Wiltsie. Asasinați. Tânărului îi scăpă geanta. Mâinile începură să-i tremure în timp ce își aranja ochelarii. — Aa-aa-asasinați? — Exact. — Și tu e-e-ești polițist? — Detectiv la comitat. Îl știai bine pe Lindenaur? Tânărul își luă geanta și se prăbuși pe un scaun. — N-nu, nu bine. Doar aici, la serviciu, superficial. — Te vedeai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
arătă ca o zgripțuroaică la pândă. Cine ți-a spus asta? Mal dădu iarăși din umeri. Un tip căruia îi plăcea să se distreze și să vâneze fete la picnicurile de la Sleepy Lagoon. Nu țin minte cum îl chema. Zgripțuroaica tremura de nervi. Mâinile lui Claire se frângeau, iar picioarele îi bâțâiau, izbind în masă pe dedesubtul tăbliei. Mal se uită atent la ochii ei și văzu că erau micșorați. Poate că amesteca pastile cu votcă. Se scurseră câteva secunde. Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Confidential Magazine că te lași călărit de cioroi travestiți. Ai înțeles? Hartshorn era roșu ca racul și-i curgeau lacrimile. Buzz îi dădu drumul și văzu urma lăsată de mâna lui mare, pe care o strânse pumn. Hartshorn se îndreptă tremurând spre bar și ridică un decantor de whiskey. Buzz schiță un croșeu în perete, oprindu-și pumnul în ultima fracțiune se secundă. — Povestește-mi despre Loftis, ce naiba! Ajută-mă să plec dracului de-aici! Sticla lovită de sticlă produse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]