7,855 matches
-
acolo - dincolo - ceva strălucește, se arată fără să fie văzut. Mai mult: strălucește fără să fie, în pustiul determinațiilor ființării. "În zarea drumului" totul se îndreaptă către această zare: "Roțile curg îndărăt", "pe cumpăna acelui ceas/ Din care toate sunt uitare"54. Nu e vorba de o întoarcere în timp, în locul și în clipa din care ai plecat; vederea se întoarce în ea însăși în nelocul și în netimpul în care niciodată nu a fost, se răsucește spre lăuntru, în interiorul imposibilității
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se trece? Nimic decât trecerea care stă să treacă, supraviețuiește reducției, zăbovește în ea însăși. Ceva rămâne, rezistă, în felul unui posibil existent care subzistă, face semn, se preface în urmă vizibilă: "Și ningeri de clipe se prefac fericit în uitare/ Deasupra mâinilor noastre pustii/ Lăsând o urmă amorfă în timp și în noapte/ Ca ape albe în ape/ Ca goale oglinzi în oglinzi". Tot ce dispare din vedere cade în pustiul fără de timp al uitării, se desensibilizează în departele pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
clipe se prefac fericit în uitare/ Deasupra mâinilor noastre pustii/ Lăsând o urmă amorfă în timp și în noapte/ Ca ape albe în ape/ Ca goale oglinzi în oglinzi". Tot ce dispare din vedere cade în pustiul fără de timp al uitării, se desensibilizează în departele pe care mâinile nu îl mai pot atinge. Coboară în pre-manifestarea nevăzută, în timpul ce stă în suspensia trecerii 3. Lasă în trecere o urmă amorfă, semnul fără formă al inaparentului. Semnul acesta e singurul care se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
veșnic nou, și astfel rămâne în vedere, în ochii ce nu se mai pot închide 7. Ce văd ei, învăluiți de necuprinsul nevăzutului? Ochii ce judecă timpul trăit și pierdut și-i adună sporul,/ Lăsându-i iubirii ce e al uitării/ Și uitării timpul". Privirea aruncată în urmă iese din timp, din calea înaintării, discerne deschisul netimpului, adună sporul pe care îl lasă în urmă timpul trăit și pierdut. Cu alte cuvinte, citește pe chipul lumii timpul uitat, cel rămas în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și astfel rămâne în vedere, în ochii ce nu se mai pot închide 7. Ce văd ei, învăluiți de necuprinsul nevăzutului? Ochii ce judecă timpul trăit și pierdut și-i adună sporul,/ Lăsându-i iubirii ce e al uitării/ Și uitării timpul". Privirea aruncată în urmă iese din timp, din calea înaintării, discerne deschisul netimpului, adună sporul pe care îl lasă în urmă timpul trăit și pierdut. Cu alte cuvinte, citește pe chipul lumii timpul uitat, cel rămas în nevedere, scurs
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
adună sporul pe care îl lasă în urmă timpul trăit și pierdut. Cu alte cuvinte, citește pe chipul lumii timpul uitat, cel rămas în nevedere, scurs în pustiu, în golul larg al ochilor deschiși. Aici, în albul acestui prag nevăzut, uitarea timpului este iubirea, veșnicia fidelității 8. În prezentul care închide viitorul, daimonul vine la nesfârșit și luminează urmele zilei, trece mereu așa. Mircea Ivănescu sau imaginea absenței de imagine Dialectica prezenței și absenței care dă imaginea ca fenomen de substrat
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înțelegere până la izvorul imaginii. O cale a imaginii înseși, căci versanții acestui relief, deși sunt dispuși simetric unul față de altul, nu figurează un pisc "imaginar" ridicat în centrul poemului. Dimpotrivă, pe primul versant se coboară pe treptele lumii apuse, ale uitării sensurilor comune, pe când pe al doilea se urcă spre zarea noilor imagini care țâșnesc din temelia minimului atins. Astfel încât sclipirile dispariției și cele "de peste zări", ale unei neașteptate apariții, creează între ele spațiul posibilului, intervalul care se deschide într-un
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
între ele spațiul posibilului, intervalul care se deschide într-un peisaj mișcat, scos din tiparele așezării sale reale, fluidizat și redus la câteva repere subzistente: "Sclipiri de vieți, aceleași, ale timpurilor și cele de peste zări,/ Între țărmul singuratic și somnul uitării, apus;/ Vânt în răscruce și o stea de primejdii pe mări/ Ajung pentru navigatorii de sus". Coborâm, străbătând etapele acestei reducții, nu numai sub nivelul mării, al apelor ce își deschid adâncul, ci și sub nivelul vederii, căci "Ochiul știind
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
De aceea, ajungerea până în adâncul sinelui implică premergerea 65, atingerea unui capăt viu, nu așezarea, nu rămânerea în odihna ajungerii. Ești preajma Non-Imaginii, în raza chipului Altuia răsărit în suflet. Nu se ajunge până aici decât trecând de sine, în uitarea de sine și de lumea propriei imagini. În datele imediate ale lumii sensibile, ceea ce se vede nu este, iar ceea ce este nu se vede. Doar pulbere, negură și risipire - non-imagini pe un ecran cernit. Apoi, "am atins cu sufletul meu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
forme, să decupeze un spațiu pe care îl umple ca obiect / subiect ce dă de văzut. Dă de văzut pentru că are un conținut conturat, arătându-se în imaginea plină a prezenței. De data aceasta însă, timpul rămâne în afara scenei, pura uitare a celor existente 78; nu el e cauza deformării și a dezimaginării, căci atât ruginirea cât și subțierea sunt acte de ecranare a fenomenalității repliate în sine. Asemănarea (cu destinul frunzelor și cu cel al pietrelor din albia râului Lethe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
retrag/ Ca să cadă/ În râpa adâncă a preexistentului,/ În neștiutul unde țâșnesc/ De foarte departe, nevăzute și albe/ Izvoarele grele și lente/ Și greu suitoare/ Ale trecutului viu" (Trecutul viu, în Poezia, ed. cit., p. 94). 4 "Neuitatul din centrul uitării,/ Nevăzutul din sfera luminii" (Și zile albe treceau, în Poezia, ed. cit., p. 112), "infinit nevăzutul acestui puțin/ Răsfrânt în oglinzi infinite" (Aparență, în vol. Pasărea Phœnix, Editura Cartea Românească, București, 1986, p. 73). 5 Imaginea supraexpusă a lumii nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cit., p. 73). 8 Adică, subliniază Emmanuel Lévinas, "o răpire dincolo de orice proiect, de orice dinamism", inclusiv temporal, "un nu încă mai îndepărtat decât viitorul", dar care există deja, e singurul care există, "ca strălucire și semnificație". De aceea, în uitarea timpului, "dragostea caută ceea ce nu are structură de ființare, ci viitorul la modul infinit, ceea ce trebuie să se nască", reînceperea la infinit, dincolo de timp și totodată origine a timpului, "ca un început necurmat și, prin aceasta, ca infinit" (Totalitate și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe care îl reflectă în imagine, primind ființă și lumină, căci "strălucitor se oglindește în mine străfundul prăpastiei ce trebuie atins" (Limba despicată, vol. Atotsfârșitul, în op. cit., p. 176). 60 Iată câteva locuri ale eclipsării sacrului, on-toposuri ale nestării, ale uitării ființei și a chipului ei divin: "Lacuri de cenușă ale căror unde nemișcate n-ar mai fi în stare/ Să recunoască chipul Focului din care au purces" (Vești dintr-un tărâm de ceață, vol. Trandafirul și clepsidra, în op. cit., p.
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ale căror unde nemișcate n-ar mai fi în stare/ Să recunoască chipul Focului din care au purces" (Vești dintr-un tărâm de ceață, vol. Trandafirul și clepsidra, în op. cit., p. 76), " Când urmele spre sacru s-au șters și uitarea/ se vădește cu puterea unei stihii" (Fragmentele, 73, în op. cit., p. 118), "un tărâm al rătăcirii/ Unde amprenta ființei și semnele sacrului s-au șters" (Astrul nomad, vol. Kaspar Hauser, în op. cit., p. 130), " Un anotimp al rătăcirii, când ființarea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Editura Tipo Moldova, Iași, 2013, p. 296. 76 Datat 10 sept. 2008, în Memoria frunzelor, Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2010, p. 31. 77 Vol. Centura de castitate, Editura Cartea Românească, București, 2007, p. 27. 78 Cf. Platon, Republica, 621 a-c. Uitarea e însă și nepăsare (Platon vorbește mai întâi de "râul Nepăsării" și apoi de Lethe ca fiind "râul de uitare"), accentul căzând nu doar pe simpla amnezie, ci pe nepăsarea ori indiferența față de adevăr, în ultimă instanță pe uitarea de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
31. 77 Vol. Centura de castitate, Editura Cartea Românească, București, 2007, p. 27. 78 Cf. Platon, Republica, 621 a-c. Uitarea e însă și nepăsare (Platon vorbește mai întâi de "râul Nepăsării" și apoi de Lethe ca fiind "râul de uitare"), accentul căzând nu doar pe simpla amnezie, ci pe nepăsarea ori indiferența față de adevăr, în ultimă instanță pe uitarea de ființă. 79 Nichita Danilov, op. cit., p. 92. 80 "A rupe, în consecință, o dată pentru totdeauna, cu metaforele ce reprezintă conștiința
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
c. Uitarea e însă și nepăsare (Platon vorbește mai întâi de "râul Nepăsării" și apoi de Lethe ca fiind "râul de uitare"), accentul căzând nu doar pe simpla amnezie, ci pe nepăsarea ori indiferența față de adevăr, în ultimă instanță pe uitarea de ființă. 79 Nichita Danilov, op. cit., p. 92. 80 "A rupe, în consecință, o dată pentru totdeauna, cu metaforele ce reprezintă conștiința ca un cerc luminos în jurul căruia n-ar exista pentru ea decât întuneric. Dimpotrivă, umbra este în centru" (Gabriel
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lăuntric ce o plonjă, de la înălțimea de turn medieval împietrit la care-și tortura torționarul, într-o scurtă levitație extatică. Explorând zenitul vindicației nimerise într-o bulă de antigravitație. Îi alergau prin vine mieri de pe pajiștile cu flori otrăvite ale uitării, ce-o conduceau complice și așezau cu grijă într-un iatac necunoscut, infinit de ospitalier, al propriului trup. El se rigidiză spasmodic de câteva ori, mai înainte de a se destinde brusc și larg, a foc de artificii, până dincolo de orizonturile
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lăsă în final ridicat de furculiță către un destin ce, după observația lui Ian, ar fi putut fi încă și mai vitreg. E de crezut că resemnarea ar fi permis episodului est-european al afacerii să alunece benefic și definitiv în uitare dacă firul povestirii s-ar fi desfășurat, într-adevăr, până la capăt. Dar povestirile nici nu încep și nici nu contenesc la soroacele hotărâte de oameni; în mâna lor predispusă prestidigitației, ghemul își disimulează stângace sporul prin metamorfoza pulsului, care-i
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
controlează instituțiile (universitățile, mediile academice, științifice) canonicitatea producției de idei? Cum incorporează și traduce gândirea cotidiană (care se exprimă prin conversații, evocarea amintirilor, transmisia zvonurilor, pasiunile mulțimii) memoria comună? Cum se (re)construiește identitatea socială, ce rol joacă memoria și uitarea În construirea prezentului și proiectarea viitorului? Fără Îndoială, istoria se construiește și se reconstruiește prin valorificarea unor parcele inegale de memorie și uitare, astfel că ajungem uneori la rezultate contradictorii, neașteptate, În total dezacord cu evoluția comunității sau a actorilor
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
transmisia zvonurilor, pasiunile mulțimii) memoria comună? Cum se (re)construiește identitatea socială, ce rol joacă memoria și uitarea În construirea prezentului și proiectarea viitorului? Fără Îndoială, istoria se construiește și se reconstruiește prin valorificarea unor parcele inegale de memorie și uitare, astfel că ajungem uneori la rezultate contradictorii, neașteptate, În total dezacord cu evoluția comunității sau a actorilor sociali, scrie Patrick Rateau În cartea citată. Unii au sensul trecutului, percep durata ca pe ceva palpabil și prezent, discursul istoric Îi implică
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
să renunțe la ce nu le e util. Au ajuns la concluzia că rememorarea evenimentelor dureroase sau măcar inconfortabile nu le rezolvă prezentul. Ei suspendă timpul. Și consideră conservarea și transmiterea trecutului prejudiciabilă pentru identitatea dorită. În consecință, pentru aceștia, uitarea colectivă devine o „terapie civică” profitabilă. Funcționarea gândirii sociale este ghidată, fără Îndoială, de valorile și ideologia ce domină câmpul social. Valorile, În sens de adevăruri intrinseci, absolute, de idealuri incorporate, cantonate axiologic, Împărtășite colectiv, sunt așezate la temelia unui
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
oamenii care „se nasc servi” și sunt „crescuți astfel”, care se supun de bună voie, devin „lași și efeminați”, ba chiar Își „pierd vivacitatea (...) au inimile degradate și incapabile de ceva măreț”. Odată Îngenuncheate, chiar popoare Întregi cad brusc În „uitarea libertății” și se obișnuiesc cu ascultarea, cu servitutea. La Început, oamenii au fost supuși prin constrângere, Învinși prin forță, dar „cei ce vin după ei se supun fără regret și fac bucuroși ceea ce au făcut cei dinainte prin constrângere”. Vor
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
controlează instituțiile (universitățile, mediile academice, științifice) canonicitatea producției de idei? Cum incorporează și traduce gândirea cotidiană (care se exprimă prin conversații, evocarea amintirilor, transmisia zvonurilor, pasiunile mulțimii) memoria comună? Cum se (re)construiește identitatea socială, ce rol joacă memoria și uitarea În construirea prezentului și proiectarea viitorului? Istoria se construiește și se reconstruiește prin valorificarea unor parcele inegale de memorie și uitare: ajungem uneori la rezultate contradictorii, neașteptate, În total dezacord cu evoluția comunității sau actorilor sociali. Unii au sensul trecutului
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
evocarea amintirilor, transmisia zvonurilor, pasiunile mulțimii) memoria comună? Cum se (re)construiește identitatea socială, ce rol joacă memoria și uitarea În construirea prezentului și proiectarea viitorului? Istoria se construiește și se reconstruiește prin valorificarea unor parcele inegale de memorie și uitare: ajungem uneori la rezultate contradictorii, neașteptate, În total dezacord cu evoluția comunității sau actorilor sociali. Unii au sensul trecutului, percep durata ca pe ceva palpabil și prezent, discursul istoric Îi implică, incorporează valori și norme, manifestă solidarități de grup, memoria
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]