8,223 matches
-
de 28 de ani, cu inima sfâșiată. Având în continuare nevoie de un moștenitor, în anul următor s-a căsătorit cu Prințesa Maria Ana de Neuburg, o fiică a lui Filip Wilhelm, Elector al Palatinatului, și soră prin alianță cu unchiul lui, Leopold I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman. Cu toate acestea, nici din această căsătorie nu a rezultat vreun moștenitor. Către sfârșitul vieții Carol a devenit din ce în ce mai hipersensibil și ciudat, la un moment dat cerând să fie exhumate cadavrele familiei
Carol al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310732_a_312061]
-
După întoarcere Sofia a născut alți patru fii și o fiică. În scrisori Sofia l-a descris pe George drept un copil responsabil și conștiincios care ar putea fi un exemplu pentru frații lui mai mici. Din cauza deceselor a doi unchi ai săi fără ca aceștia să lase moștenitori, George a devenit moștenitor atât al tatălui său cât și al teritoriilor unchilor săi. Tatăl lui George l-a luat la vânătoare și la călărie și i-a prezentat chestiuni militare; conștient de
George I al Marii Britanii () [Corola-website/Science/310769_a_312098]
-
un copil responsabil și conștiincios care ar putea fi un exemplu pentru frații lui mai mici. Din cauza deceselor a doi unchi ai săi fără ca aceștia să lase moștenitori, George a devenit moștenitor atât al tatălui său cât și al teritoriilor unchilor săi. Tatăl lui George l-a luat la vânătoare și la călărie și i-a prezentat chestiuni militare; conștient de viitorul său nesigur, Ernest Augustus și-a luat fiul în vârstă de cincisprezece ani în campania din războiul franco-olandez cu
George I al Marii Britanii () [Corola-website/Science/310769_a_312098]
-
ar fi controlat și Spania. Ca parte a efortului de război, George a invadat statul vecin, Brunswick-Wolfenbüttel, care era pro-francez. Invazia a reușit cu puține pierderi de vieți omenești. Ca recompensă, anexarea prealabilă la Hanovra a ducatului de Saxa-Lauenburg a unchiului lui George care a murit fără moștenitori, a fost recunoscută de către britanici și olandezi. Deși atât Anglia cât și Scoția au recunoscut-o pe Anne ca regină a lor, numai parlamentul engez a recunoascut-o pe Sofia ca moștenitoare prezumptivă. Parlamentul
George I al Marii Britanii () [Corola-website/Science/310769_a_312098]
-
care a îndeplinit rangul de mitropolit al Moldovei (1865-1875) și apoi pe cel de mitropolit-primat al Ungro-Vlahiei (1875-1886). Mitropolitul (din botez Constantin Miclescu) s-a născut la data de 16 aprilie 1822, în orașul Suceava, dintr-o veche familie boierească, unchiul său fiind viitorul mitropolit al Moldovei, Sofronie Miclescu. A fost călugărit la Huși la 18 iunie 1842, sub numele Calinic, de către unchiul său, episcopul Sofronie Miclescu. A fost hirotonit ierodiacon (23 aprilie 1843), ieromonah (31 noiembrie 1848), fiind hirotesit apoi
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]
-
Miclescu) s-a născut la data de 16 aprilie 1822, în orașul Suceava, dintr-o veche familie boierească, unchiul său fiind viitorul mitropolit al Moldovei, Sofronie Miclescu. A fost călugărit la Huși la 18 iunie 1842, sub numele Calinic, de către unchiul său, episcopul Sofronie Miclescu. A fost hirotonit ierodiacon (23 aprilie 1843), ieromonah (31 noiembrie 1848), fiind hirotesit apoi protosinghel și arhimandrit. Între anii 1851 și 1858 este egumen la Mănăstirea Slatina, când a înființat o școală în satul Mălini pentru
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]
-
la minte Mitropolit Calinic”. Părerea mentorului Junimii era evident subiectivă, pentru că, așa cum remarca N. Iorga, “tânărul și mlădiosul Calinic Miclescu era un ierarh ce aparținea mai mult clasei sale decât cercului călugăresc în care intrase prin înrâurirea Mitropolitului Sofronie (1851-1860), unchiul său”. În dimineața zilei de 3 aprilie 1866, în curtea Mitropoliei și a Palatului Roznovanu, aflat peste drum, se adunase o mulțime de ieșeni, "înarmați cu ciomege și arme, ridicați din mahalale de Toderiță Lățescu, boier de neam vechi, dar
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]
-
fost dus la Mănăstirea Sf. Spiridon, iar apartamentul de la Mitropolie i-a fost sigilat. Au fost operate numeroase arestări în rândul rebelilor, iar Mitropolitul Moldovei a fost pus sub acuzare. Probabil, ar fi căzut și el în definitivă dizgrație, asemenea unchiului său Sofronie, cu ani în urmă, dacă Prințul Carol, care tocmai intrase în țară, nu semna la Golești un decret de amnistiere, ce a salvat viața Miropolitului Calinic și a iertat pe opozanții moldoveni, absolviți de “crime și delicte politice
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]
-
la cele veșnice la 14 august 1886, în București. "De piatră la rinichi și bășică" - scrie Constantin Bacalbașa în "Bucureștii de altădată". A fost înmormântat la Mănăstirea Neamț, în pridvorul mic, în partea de vest, chiar în același mormânt cu unchiul său Sofronie Miclescu. Despre înmormântarea lui Calinic Miclescu avem mărturia Marucăi Cantacuzino-Enescu. În memoriile sale, fosta nevastă a lui Mihail Cantacuzino scrie că "jumătate din Moldova l-a condus în trăsura, în caruță și pe jos, în ultima lui paradă
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]
-
și mai sugestiv din proza portugheză, situându-se la același nivel cu Garret și Eça de Queiróz. Un alt povestitor demn de reținut este Rodrigo Paganino (1835 — 1863) care incearca sa moralizeze clasele obidite în "Contoș do Tio Joaquim" (Poveștile unchiului Ioachim). El este un precursor, in ce priveste stilul naiv și conținutul optimist și confirmist, al romanelor țărănești ale lui Júlio Dinis. Dintre aceste încercări literare, astăzi mai mult sau mai putin uitate, nu trebuie reținută decât opera lui C.M.
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
flori, 1896). Cămilo Ferreira Botelho Castelo Branco a rămas în istoria literaturii portugheze prin vastă să opera literară. Rămas de mic orfan de tată și de mama, Cămilo a fost educat într-o vilă din Trás-os-Montes (sătucul Samarda) de un unchi din partea tatălui. Acesta l-a pus să studieze latină și operele scriitorilor clasici din secolele XVI și XVII. Și-a petrecut o parte din tinerețe la Vila Real din Trás-os-Montes, unde a iubit prima oara o taranca din regiune. Contactul
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
care el însuși le făcuse în Bucovina cu mult înaintea altora. În primul deceniu al secolului al XX-lea, Arthur Verona a făcut eforturi considerabile pentru a-și fixa conceptele picturii de "plein-air". Așa cum a menționat și Paul Verona, picturile unchiului său din această perioadă oricât de multe personaje aveau sau oricât de mari erau, au fost realizate în stilul plei-airismului în maxim două sau trei ședințe de lucru. Paul Verona a evocat de altfel și un anumit stil de lucru
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
preot, la Roma. Revenit în țară, a fost numit profesor de religie și limba italiană la liceul comercial de băieți, apoi la Academia de Teologie din Blaj, la catedra de Morală și Pastorală, pe care, odinioară, a onorat-o și unchiul său, Ioan Coltor, rector la Institutul Vancean (întemeiat de mitropolitul Ioan Vancea). În timpul copilăriei și al primei tinereți, Ioan Suciu a avut de trăit două evenimente unice: mutarea forțată a familiei la Beiuș, împreună cu clerul Blajului, iar la sfârșitul anului
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]
-
român Mihai Neamțu susține importanța educației informale primită de tânărul Donald în familie: „"Pe linie maternă, etosul scoțian i-a predat visul independenței financiare. Pe linie paternă, cultura germană i-a transmis cultul muncii și credința în lucrul bine făcut."” Unchiul său John G. Trump, profesor la Massachusetts Institute of Technology în 1936-1973, a fost implicat în cercetări militare, inclusiv în dezvoltarea radarului pentru aliați în cel de al doilea război mondial; el a participat și la proiectarea primelor generatoare de
Donald Trump () [Corola-website/Science/308771_a_310100]
-
în loc de zece), aflate mai la apus, din cauză că pierduse în fața expansiunii otomane controlul asupra zonei cetății Golubăț. Conform viziunii sale, imediat ce ajunge în Țara Românească, Nicodim începe demersurile pentru întemeierea unei mănăstiri. Este sprijinit de domnitorul Vlaicu Vodă (1364-1377), al cărui unchi era. În anul 1370 începe, împreună cu călugării pe care i-a raliat cauzei sale, ridicarea mănăstirii Vodița, lângă satul Vârciorova, proces care a continuat până în 1375. Această biserică era clădită după modelul bisericii Crușevița din Serbia. Vladislav îi va dărui
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
a născut la 1 februarie 1848 în comuna Sebeș, cătunul Sebeșel. Încă de pe băncile școlii comunale, Henția a manifestat o deosebită atracție pentru desen. După absolvirea școlii primare, în 1862 Sava Henția s-a stabilit la București, adus fiind de unchiul său dinspre mamă, fotograful Zaharia Dănciulescu (sau după Ion Frunzetti - Dăciulescu) Dănciulescu avea un atelier și a intenționat să-l fololească pe Henția la retușurile care se făceau în acele timpuri la producția de fotografie. Sava Henția și-a găsit
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
(n. 9 septembrie 1737, Bologna, Italia — d. 4 decembrie 1798, Bologna) a fost un medic italian, unchiul lui Giovanni Aldini. Galvani a studiat la început teologia, ulterior medicina, între anii 1762-1775 fiind însă profesor de medicină la catedra de anatomie din Bologna. Succesul operei sale „De renibus atque urethris volatilium” l-a determinat să se ocupe cu
Luigi Galvani () [Corola-website/Science/308972_a_310301]
-
Cesarea Palestinei, tipograf fiind Pop Stoica Iacobici. 4. Evanghelia - tipărită la Blaj în anul 1765 sub episcopul Atanasie Rednic. Cartea a fost cumpărată pentru biserica din Măgura cu 12 florinți de Șandor On făt la biserică în Măgura și de unchiul său Nicolae și fiul său Ursu în anul 1774 martie 20. A fost dată pomană pentru sufletele lor și a părinților, cu blestem împotriva celor care ar fura cartea sau ar înstrăina-o. A fost reparată în anul 1846 iulie
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
polonez și luptător pentru independența și reîntregirea patriei natale. Este considerat unul dintre cei mai buni poeți romantici polonezi din secolul al XIX-lea, alături de Zygmunt Krasiński, Juliusz Słowacki și Cyprian Kamil Norwid. S-a născut în 1798 pe moșia unchiului său din Zaosie lângă Navahrudak (Nowogródek) care făcea parte atunci din Imperiul Țarist, astăzi aparține de Belarus. Regiunea se afla la marginea provinciei Lithuania Propria care a făcut parte din Marele Ducat al Lituaniei pânâ în 1795, când s-a
Adam Mickiewicz () [Corola-website/Science/309859_a_311188]
-
Saint-Lazare" înainte chiar de încheierea școlii de către contele de Provence, viitorul rege Ludovic al XVIII-lea, mare maestru al ordinului. Din 1776 până în 1782, este menționat cu gradul de sublocotenent în regimentul de la Sarre care aparținea ducelui de La Rochefoucauld, împreună cu unchiul său, locotenent-colonelul Charles. În această perioadă își urmează cariera militară, în garnizoanele de la Metz, Rouen și Lille, apoi obține scrisori de serviciu pentru Saint-Domingue, unde îl chemau probleme de familie. Acolo, se căsătorește cu domnișoara "de Fontenelle", de la care are
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
în infirmeria lagărului. Eliberat la 23 aprilie 1964, Derdena Mihai își însușește și numele de botez al tatălui său, Stere, ca, în acest fel, să se deosebească de un nepot de frate (botezat tot Mihai ca să-l pomenească onomastic pe unchiul său, despre care se zvonise că decedase încă din 1957, de tuberculoză pulmonară, în penitenciarul Jilava). Își continuă, din 1967 până în 1969, studiile la Facultatea de Filologie a Universității din București, prin cursuri fără frecvență, devenind profesor de limbă și
Mihai Stere Derdena () [Corola-website/Science/309892_a_311221]
-
unui ofițer din cadrul armatei coloniale din India Britanică. La numai opt ani își pierde mama care suferea de tuberculoză, iar doi ani mai târziu și tatăl care suferea de cancer. Revine în Anglia pentru a fi luat în grija unui unchi, iar în perioada 1885 - 1889 studiază la "King’s School" din Canterbury. A studiat literatura și filosofia la Universitatea din Heidelberg, apoi medicina la Londra. În 1954, într-un eseu realizează lista celor mai bune zece romane din punctul său
William Somerset Maugham () [Corola-website/Science/309898_a_311227]
-
său de nobil și la restabilirea terenurilor imperiale. Cu toate acestea, la 30 aprilie , presedintele districtului militar din Lublin, ținând cont de perioada petrecută în arest și de cei 16 ani ai săi, a decis să-l plaseze în custodia unchiului său, Klemens Olszewski. La 7 mai, Prus a fost eliberat și a intrat în familia lui Katarzyna Trembińska, o rudă de-a să și mama viitoarei sale soții,Oktawia Trembińska. Prus s-a înscris la școala gimnazială din Lublin (unde
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
chiar la câteva ore după anunțarea datei de lansare a cărții, pe 1 februarie 2007. După moartea lui Dumbledore, Voldemort continuă să obțină sprijin. Atunci cand Harry împlinește șaptesprezece ani,protecția oferită de mama lui și de casă mătușii și a unchiului său este ruptă, iar el fuge la Burrow cu prietenii săi (dintre care mulți folosesc Polyjuice Potion să se dea drept Harry astfel încât să inducă în eroare orice Devorator al Morții, care îi urmăresc). Aceștia sunt atacați, dar se ajunge
Harry Potter și Talismanele Morții () [Corola-website/Science/309893_a_311222]
-
schimb pe Henric al IV-lea ca rege, iar acesta, în schimb, a recunoscut-o ca moștenitoare legitimă, prin Tratatul de los Toros de Guisando, în detrimentul Ioanei, a cărei paternitate nu era clară. În 1475, Ioana s-a căsătorit cu unchiul ei, regele Portugaliei, dar căsătoria lor a fost anulată de papă din cauza relației de rudenie. Henric a încercat să o căsătorească pe Isabela cu oameni folositori lui, dar ea a refuzat toate propunerile. Ea l-a ales pe Ferdinand, moștenitorul
Isabela I a Castiliei () [Corola-website/Science/309911_a_311240]