7,838 matches
-
ca și mine și se apucă să-mi povestească de tovarășii lui din sat. Îmi spuse de prietenii din copilărie, cei cu care făcuse șotii, cei cu care Învățase să ia urmele și cu care se dusese apoi la primele vânători. Cei cu care se dusese pentru prima oară ca să cheme fetele la joc, În zilele de sărbătoare. Mulți dintre ei, Însă, luaseră partea lui Scept, așa că ajunseseră să se urmărească unii pe alții ca să se dea Umbrei. - Până să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
plecau spre Miazănoapte. Iar noi pornirăm mai departe, spre Miazăzi. 28. Și iată că Într-o bună zi zărirăm Îndărătul nostru un nor de praf - era departe-departe, spre Miazănoapte, tocmai unde cerul se proptea pe pământ. I-am adunat pe vânătorii cei vânjoși pe care ni-i lăsase Bulut, iar aceștia Îmi spuseră: - Vânători. Mulți. Cei mai mulți. Printre vânătorii lăsați de Bulut, era unul tare dibaci și sprinten, pe nume Tek. L-am chemat deoparte și l-am trimis să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că Într-o bună zi zărirăm Îndărătul nostru un nor de praf - era departe-departe, spre Miazănoapte, tocmai unde cerul se proptea pe pământ. I-am adunat pe vânătorii cei vânjoși pe care ni-i lăsase Bulut, iar aceștia Îmi spuseră: - Vânători. Mulți. Cei mai mulți. Printre vânătorii lăsați de Bulut, era unul tare dibaci și sprinten, pe nume Tek. L-am chemat deoparte și l-am trimis să vadă ce era cu mulțimea aceea de oameni care venea după noi. - O să meargă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zi zărirăm Îndărătul nostru un nor de praf - era departe-departe, spre Miazănoapte, tocmai unde cerul se proptea pe pământ. I-am adunat pe vânătorii cei vânjoși pe care ni-i lăsase Bulut, iar aceștia Îmi spuseră: - Vânători. Mulți. Cei mai mulți. Printre vânătorii lăsați de Bulut, era unul tare dibaci și sprinten, pe nume Tek. L-am chemat deoparte și l-am trimis să vadă ce era cu mulțimea aceea de oameni care venea după noi. - O să meargă și Kikil cu tine. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu tine. E tare ager. Tek se uită Îndelung la norul de praf. - Sunt oamenii răi ce vin pe urmele lui Krog, cine altcineva? Hai mai bine să ne repezim spre Miazăzi, să ne Îndepărtăm de ei cât mai mult. Vânătorii mei se pricep de minune să ascundă orice fel de urme. - Bun Înțeles că așa vom face. Numai că vreau ca tu și Kikil să-i iscodiți pe urmăritori. Să-mi spuneți cum sunt. Din ce neamuri. În ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sulițe au. - Of, of, Krog. Suntem prea puțini ca să Începem lupta de sânge cu ei. - Nu vreau luptă de sânge, Tek. Fă cum ți-am zis și apoi vino să-mi spui ce și cum. Vreau să știu ce vorbesc vânătorii ăia răzvrătiți. Vreau să știu dacă râd sau dacă le e frică. Tek se ghemui și-mi puse o mână pe picior și cealaltă pe barbă, așa cum făceau cei din neamul lui În fața Vindecătorilor, apoi Îl strigă pe Kikil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cei ce-i vedeam acasă, numai că plutea, gata-gata să se prăvălească din văzduh doar ca să ne facă una cu pământul. În față se Întindeau câmpii acoperite cu ierburi Înalte, Îmbrăcate În gheață și răsucite de vânt. Îi auzeam pe vânătorii cei vânjoși cum Îi luau În râs pe mărunțeii cu care venisem din pădure, dar oamenii lui N’jamo erau dârji și nu rămâneau În urmă, oricât de iute am fi mers. Dacă lungeam pasul, Începeau să țopăie precum țâncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o parte și În alta. Noi te-am urmat pentru că ești toiagul Tatălui. I-am privit. Înlemniți, se uitau la mine cu ochii holbați, neîndrăznind nici să sufle. Nici măcar dinții nu și-i mai arătau. - Ia trimite la mine un vânător din ăsta mai cu minte, măi Logon, măi. Dacă sunt scoborâtor din Tatăl, o să-mi dea el vreun gând bun, dar până atunci, vreau să vorbesc cu unul dintre ăștia. Logon dădu să mă strângă de umăr, dar se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Dacă sunt scoborâtor din Tatăl, o să-mi dea el vreun gând bun, dar până atunci, vreau să vorbesc cu unul dintre ăștia. Logon dădu să mă strângă de umăr, dar se opri În ultima clipă. Spuse: - O să-ți trimit un vânător cu minte... Tu zi ce vrei, și noi aia o să facem... Păi, da, că la asta erau cuvintele cele mai bune. Unul vroia ceva și ăilalți spuneau că da. Chiar Începusem să mă gândesc la vremurile alea, În care unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îl chema Barra. - Soarele o să apună de atâtea ori, Îmi arătă el trei degete de la mâna moale până să ne prindă ei din urmă. Dacă vrei, am putea să-i Înfruntăm aici. Oamenii mei sunt câtă frunză și iarbă, iar vânătorii tăi sunt tare dibaci, după cum văd, se hlizi el. L-am privit pe Logon, apoi pe Tek. Pe Kikil n-a mai fost nevoie, căci el pufnise deja În râs : - Mai devreme sau mai târziu, tot o să dăm lupta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ia zi, am schimbat vorba, crezi că termină Logon luntrele alea până ajung vrăjmașii aici? - Scept e om aprig, iar oamenii lui sunt vânjoși, că de-aia n-am reușit să-i spulberăm până acum. Scept ăsta o să-și alerge vânătorii de-o să le dea sângele pe nas. Dacă nu apucăm să plecăm iute-iute spre ghețarul cu Gemeni, tot o să luptăm, așa cum am poftit eu, Îmi făcu el cu ochiul. - Parcă ziceai că vrăjmașilor le cam dă ghes frica. - Pfuuh, pufni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cei patru. Se trântiseră Îndărătul unei tufe Înghețate, departe de noi. Nu-i ghiceai decât după culoarea Închisă a pieilor de bivol cu care se acoperiseră. - Sunt singuri? Barra Îmi făcu semn că da. Iar Tek: - Ia să trimit câțiva vânători de-ai mei să iscodească mai adânc. - Bine. Iar tu, Barra, trimite pe cineva la Logon să-i spună să grăbească plecarea. Am lăsat pândari sus pe culme, iar câțiva dintre oamenii lui Tek o și luară de-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și de alta a țărmului, cu gând să le pice În spate celor patru. Între timp, primele luntre ale lui Logon porniră către Gemeni, scârțâind și aplecându-se greoi sub bătaia vântului. Copiii mai curajoși chiuiau, mamele lor Îi Înghionteau, vânătorii Împingeau În apă cu vâslele, iar Logon veghea ca tot mai multe luntre să pornească spre Gemeni. Era o zi În care norul cel uriaș se spărsese, parcă, În bulgări mulți-mulți. Vântul bătea puternic către Miazăzi iar Gemenii, Îndepărtați deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bătea puternic către Miazăzi iar Gemenii, Îndepărtați deja, luceau palid printre alți munți plutitori de gheață. Dincolo de Gemeni, se Întrezărea o pâclă cenușie pe care o știam cu toții - era semn de ninsoare apropiată. Lucrul acesta Îi Înspăimântă peste măsură pe vânătorii lui Tek, care ne tot spuneau că e semn tare rău. După ei, era neîndoios că Gerul cel Greu se apropia căci, pe vremea asta, trebuia să se Încălzească, nu să vină iarna. Auzindu-i, Logon, Barra și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu se mai auzea decât clipocitul apei, amestecat cu pârâitul ghețurilor care se crăpau. Ne-am zgâit În larg, ne-am Încordat privirile și am prins să adulmecăm ori de câte ori prindeam o boare ce adia dinspre Mare. Spre dimineață, unii dintre vânătorii lui Tek ne chemară la ei și ne puseră să adulmecăm un firicel mărunt de vânt care abia se târa pe deasupra gheții. Nu-l simțeai nici dacă stăteai În picioare și nici dacă stăteai Întins. Ne puserăm În genunchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ni se păru că simțim o urmă de miros de sudoare. Părea o sudoare tare ușoară, dar mirosul trebuie că venea de prea departe ca să nu se fi desfăcut În nenumărate fuioare Înainte să fi ajuns la noi. Unul dintre vânătorii lui Tek aținti mâna Înspre un loc anume de pe Marea cea mare, Între două stele strălucitoare, și ne spuse, sigur pe el: - De acolo vine. Acolo e tare departe. Iar am aprins focurile și ne-am apucat să chiuim din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
senin, celor ca Vishu le era mai ușor, căci se uitau numai În văzduh, după stele. Vishu, de pildă, știa atâtea animale și oameni din stele cât de patru ori toate degetele unui om: Începea cu Leul Adormit, continua cu Vânătorul, cu Peștele Săritor, cu Pasărea cu Gât, cu Pruncul și tot așa, până ce spunea toate stelele și Încotro trebuia să pui cârma când le aveai În față, astfel Încât să duci luntrea unde pofteai. Dar, cel mai mult, Îmi plăcură acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Gupal! - făcu femeia, iar Vindecătorul ne scoase pe toți afară, cu gesturi blânde. Ne așezarăm pe o piatră rotundă, În mijlocul satului. Oamenii Încercau să nu ne bage În seamă, dar nu reușeau să-și ia ochii de la noi. Între timp, vânătorii noștri se răspândiseră de jur Împrejur, afundându-se În pădure, urcându-se sus pe stânci sau ascunzându-se prin tufișuri. - Voi nu numărați zilele pruncului? Întrebă Gupal după o vreme. Până și eu știu că trebuie să treacă două sute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Câțiva oameni aduseseră o burtă dintr-un fel de vin pișcător, din cel pe care Îl Întâlnisem pe la mai toți cei la care ajunsesem. Era rece, era amărui și deodată mă Întremă. Vestea că aveam gemeni se răspândise deja, iar vânătorii noștri chiuiau de bucurie. Cei din neamul Cipusik veniră cei dintâi, iar Vindecătorul lor Îmi spuse că nu puteam să am decât gemeni după ce o Împuiasem pe Nunatuk pe ghețarul pe care toate neamurile mele Îl știau drept Gemenii. - Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ochii noștri și le-au tăvălit bine prin sare Înainte să le arunce pe pietre Încinse, de unde trebuia să și le ia fiecare, fierbinți și sfârâitoare, ca să le zdrobească În gură. Oamenii lui Gupal au jucat și au cântat, iar vânătorii noștri s-au bucurat și ei din plin. Cel mai mult mi-au plăcut niște băieți care nu cântau din gură: făceau sunete și triluri ca de pasăre, suflând În niște oase goale pe dinăuntru! Ohoo, și cu cât foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
l-am mușcat de beregată cu toată puterea. - Îl omor, răcni maldărul ăla de carne care mă strivea În brațe. - Nu-l omorî! Scept Îl vrea viu, strigă cel de afară și, În clipa aceea, În casă se năpustiră alți vânători din neamul coarnelor de cerb. Se stârni o Învălmășeală nemaipomenită și vedeam limpede că n-aveam cum să răzbesc. Deja mă târau afară din casă, iar strigătul de groază al lui Nunatuk mă făcu să mă zbat din toate puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mă zbat din toate puterile. Unde erau ticăloșii ăia de pândari pe care Îi lăsase Logon de pază? Am reușit să-l mușc până la sânge pe cel ce mă strivea. Îmi dădu drumul și se trase Îndărăt, horcăind, dar ceilalți vânători se și năpustiseră asupra mea. Am Împărțit câțiva pumni, Însă uriașii erau prea mulți. - Krog! răcni Nunatuk și se repezi, ca vai de ea, În Învălmășeală. Unul dintre netrebnicii ăia o izbi În țâțe și-o azvârli Înapoi În culcuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Logon, Kikil! Nu-l lăsa să fugă! strigă din nou glasul bine cunoscut. Aș fi putut să-l strig, dar nu mai aveam obraz să-i rostesc numele nici măcar În minte. 37. - Enkim! am strigat Într-un târziu. Între timp, vânătorii noștri se iveau din toate colțurile - purtau torțe și deja puseseră mâna pe câteva iscoade de-ale vrăjmașilor. - Vedeți de Kikil! le strigă Enkim. El a luat urma netrebnicului. Veni lângă mine și mă ajută să mă ridic, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tu? Nu-mi răspunse. - Și mai ziceai că ești fiul lui Minos, care mi-a fost prieten... Tot n-a răspuns. L-am lăsat și mă dusei la Gupal. Dupna și cu ai lui reușiseră să scape din sat, dar vânătorii mei Îi prinseseră În pădure, pe când treceau apa care curgea mereu. Îi dăduseră Umbrei pe mulți, dar pe Dupna Îl aduseseră În mijlocul satului, viu și plin de sânge. În fața lui stătea Hadat. Îl privea Împietrită, de nici nu știai: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lăsase părul și barba să crească, iar Runa Își azvârlise Într-o râpă sulițele, pietrele de mână și arcul, astfel Încât nimeni să nu-i recunoască, după care se amestecaseră cu puhoaiele de oameni care mă urmăreau. Se lipiseră de niște vânători de pripas, care Își părăsiseră pământurile de unii singuri, astfel Încât ai fi zis că Runa și Enkim porniseră la drum cu vrăjmașii mei de la bun Început. Ajunseseră la capătul tuturor pământurilor odată cu cei din fruntea mulțimilor conduse de Scept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]