15,959 matches
-
Prin unificare sau verificare cu trăsăturile substantivului-controlor, nominalele Gabi și Andronescu primesc valoarea +feminin, la nivelul Formei logice. Grupul determinant Ciocoii vechi și noi, care are valorile formale [masculin], [plural], manifestate prin acordul adjectivelor interne, primește prin unificare cu trăsătura verbului valoarea de număr [singular] și valoarea de gen [nespecificat] (= neutru), ca în (12)a. Exemplul (12)b corespunde unei structuri sintactice cu elipsa unui nominal feminin de tip cartea, acordul verbului făcându-se conceptul, potrivit acestui nominal neexprimat. O analiză
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
prin acordul adjectivelor interne, primește prin unificare cu trăsătura verbului valoarea de număr [singular] și valoarea de gen [nespecificat] (= neutru), ca în (12)a. Exemplul (12)b corespunde unei structuri sintactice cu elipsa unui nominal feminin de tip cartea, acordul verbului făcându-se conceptul, potrivit acestui nominal neexprimat. O analiză cu acord conceptual se poate presupune și pentru (12)a, unde se poate presupune că nominalul care denumește generic conceptul este romanul (de genul neutru). Trebuie însă să introducem condiția ca
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
potrivit acestui nominal neexprimat. O analiză cu acord conceptual se poate presupune și pentru (12)a, unde se poate presupune că nominalul care denumește generic conceptul este romanul (de genul neutru). Trebuie însă să introducem condiția ca trăsăturile interpretabile ale verbului și ale adjectivului să fie verificate de / unificate cu trăsăturile substantivului-controlor. Dacă nu am avea această condiție, orice acord semantic ar fi posibil, ceea ce nu se întâmplă: (14) a. *Echipa au făcut testul antidoping. b. *Vedeta e obosit. (despre un
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
făcut testul antidoping. b. *Vedeta e obosit. (despre un bărbat) Prin urmare, vom adopta ipoteza că acordul se face în primul rând pe baza trăsăturilor morfosintactice, iar în lipsa acestora sau în anumite condiții sintactice și semantice, pe baza trăsăturilor semantice. Verbul și adjectivul au trăsături nevaluate (engl. unvalued), care trebuie să fie valuate prin raportare la un nominal sau un substitut al unui nominal. Valuarea se face pe baza trăsăturilor morfosintactice. În absența acestora, valuarea se face pe baza trăsăturilor semantice
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pentru gen, astfel încât acordul se face pe baze semantice. În (14)a și b acordul semantic este blocat deoarece controlorul acordului are trăsături morfosintactice specificate: +feminin, +singular, ceea ce impune ca acordul să se facă formal. În general, în minimalism, trăsăturile verbului și adjectivului sunt considerate neinterpretabile, ele fiind dependente de trăsăturile substantivului-sursă. În Fetele au cântat, GD fetele are trăsătura de număr +plural interpretabilă, pentru că fetele desemnează mai multe entități. Verbul are trăsătura de număr non-interpretabilă, pentru că verbul desemnează un singur
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acordul să se facă formal. În general, în minimalism, trăsăturile verbului și adjectivului sunt considerate neinterpretabile, ele fiind dependente de trăsăturile substantivului-sursă. În Fetele au cântat, GD fetele are trăsătura de număr +plural interpretabilă, pentru că fetele desemnează mai multe entități. Verbul are trăsătura de număr non-interpretabilă, pentru că verbul desemnează un singur eveniment, nu mai multe. Pluralul verbului-predicat este analizat ca o consecință a pluralului nominalului-subiect, nu ca o consecință a faptului că denotă mai multe evenimente. Dacă presupunem că verbul are
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în minimalism, trăsăturile verbului și adjectivului sunt considerate neinterpretabile, ele fiind dependente de trăsăturile substantivului-sursă. În Fetele au cântat, GD fetele are trăsătura de număr +plural interpretabilă, pentru că fetele desemnează mai multe entități. Verbul are trăsătura de număr non-interpretabilă, pentru că verbul desemnează un singur eveniment, nu mai multe. Pluralul verbului-predicat este analizat ca o consecință a pluralului nominalului-subiect, nu ca o consecință a faptului că denotă mai multe evenimente. Dacă presupunem că verbul are trăsături interpretabile, consecința semantică este că în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
entități. Verbul are trăsătura de număr non-interpretabilă, pentru că verbul desemnează un singur eveniment, nu mai multe. Pluralul verbului-predicat este analizat ca o consecință a pluralului nominalului-subiect, nu ca o consecință a faptului că denotă mai multe evenimente. Dacă presupunem că verbul are trăsături interpretabile, consecința semantică este că în Fetele au cântat avem mai multe evenimente [a cântatt], câte unul pentru fiecare entitate din ansamblul desemnat de GD subiect. Acest lucru nu pare greșit, deoarece, într-adevăr, intuitiv putem spune că
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
putem spune că avem atâtea evenimente [a cântat] câte entități sunt cuprinse în ansamblul denotat de GD fetele. Totuși, o serie de contexte contrazic această analiză a trăsăturilor verbale interpretabile. Predicatele colective ar putea reprezenta o problemă pentru ipoteza că verbul are trăsătura de număr interpretabilă. În general, se consideră că predicatele colective denotă un singur eveniment, în care două sau mai multe entități sunt implicate colectiv. În enunțul de mai jos avem un singur eveniment [ridicare], făcut de Ion și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu enunțul bipropozițional: (17) Ion și Vasile au ridicat dulapul fiecare / pe rând. În aceste enunțuri, atât GV, cât și SCoord au fie interpretare colectivă, fie interpretare distributivă. De fapt, interpretarea colectivă a SCoord este indusă de interpretarea colectivă a verbului. Ea poate fi declanșată de adverbe ca împreună. Interpretarea distributivă poate fi declanșată de adverbe ca separat sau sintagme adverbiale ca pe rând. Deși în Ion și Vasile au ridicat dulapul împreună avem un singur eveniment [ridicare], verbul nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
colectivă a verbului. Ea poate fi declanșată de adverbe ca împreună. Interpretarea distributivă poate fi declanșată de adverbe ca separat sau sintagme adverbiale ca pe rând. Deși în Ion și Vasile au ridicat dulapul împreună avem un singur eveniment [ridicare], verbul nu poate avea formă de singular. Prin urmare, forma de plural a verbului nu este impusă de numărul de evenimente [a ridicat], ci este legată de faptul că avem două entități care participă la acest eveniment: (18) a. *Ion și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
poate fi declanșată de adverbe ca separat sau sintagme adverbiale ca pe rând. Deși în Ion și Vasile au ridicat dulapul împreună avem un singur eveniment [ridicare], verbul nu poate avea formă de singular. Prin urmare, forma de plural a verbului nu este impusă de numărul de evenimente [a ridicat], ci este legată de faptul că avem două entități care participă la acest eveniment: (18) a. *Ion și Vasile a ridicat dulapul. b. Ion și Vasile au ridicat dulapul. Am putea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
denotat de GD echipa: (21) Echipa a făcut / *au făcut testul antidoping. Chiar dacă în evenimentul [a făcut testul antidoping] sunt implicate mai multe entități (membrii echipei), pluralul este imposibil în limba română 8. Exemplele de mai sus arată că morfologia verbului nu reflectă numărul de evenimente sau numărul de entități implicate în eveniment. Trăsăturile GV sunt dependente de caracteristicile morfosintactice ale GD subiect. Abia în absența unor trăsături morfosintactice ale subiectului, verbul își validează trăsăturile pe baze semantice. Nu putem lega
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
română 8. Exemplele de mai sus arată că morfologia verbului nu reflectă numărul de evenimente sau numărul de entități implicate în eveniment. Trăsăturile GV sunt dependente de caracteristicile morfosintactice ale GD subiect. Abia în absența unor trăsături morfosintactice ale subiectului, verbul își validează trăsăturile pe baze semantice. Nu putem lega numărul flexionar al GV de numărul de evenimente. Semantica unui GV plural este mai complexă, într-un mod comparabil cu semantica unui GD plural. Ajungem astfel la problema pluralizării predicatului. Începând
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Maria, a căzut 2>, <Ion + Maria, a căzut 1 + a căzut 2>} Același operator star implicat în formarea de sume cumulative în domeniul nominal ar acționa și în domeniul verbal, formând sume cumulative ale evenimentelor. Astfel, și nominalul plural, și verbul plural sunt concepute ca având referință cumulativă, ca la Krifka (cf. principiul universal al lui Krifka: "În limbile naturale, predicatele simple sunt, în general, cumulative")9. Conform analizei lui Kratzer pentru limbi ca engleza (care s-ar putea extinde și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
puțin două mecanisme de pluralizare. Unul este cumulativitatea lexicală, care pare a fi universal. Celălalt este reprezentat de trăsătura flexionară [plural]. Trăsătura [plural] este întotdeauna interpretabilă și denotă întotdeauna operatorul star, care se poate aplica mai multor categorii lingvistice (substantiv, verb). Trăsătura [plural] își are originea întotdeauna într-un GD10 și pluralizează proiecțiile nominale sau verbale, în funcție de locul acestei trăsături în GD. Această ipoteză a lui Kratzer se bazează pe ipoteza lui Sauerland, privind marcarea semantică a trăsăturilor Φ (2008). Conform
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care GV ce denotă un singur eveniment are formă de plural (Ion și Vasile au ridicat dulapul împreună) și altele în care GV ce denotă mai multe evenimente are formă de singular (Echipa a făcut testul antidoping). Prin urmare, pluralizarea verbului are întotdeauna o sursă nominală, atât în contextele distributive (implicând mai multe evenimente și mai multe entități), cât și în cele colective (implicând un singur eveniment și mai multe entități). Chiar dacă pluralul nu este marcat morfologic pe verb, ca la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
urmare, pluralizarea verbului are întotdeauna o sursă nominală, atât în contextele distributive (implicând mai multe evenimente și mai multe entități), cât și în cele colective (implicând un singur eveniment și mai multe entități). Chiar dacă pluralul nu este marcat morfologic pe verb, ca la multe forme verbale din limba engleză, verbul este marcat semantic pentru plural (The boys arrived). Și dacă nominalul-subiect nu este marcat morfosintactic pentru plural, sursa pluralizării verbului este tot nominalul, mai precis, trăsăturile semantice ale acestuia. În ceea ce privește adjectivul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în contextele distributive (implicând mai multe evenimente și mai multe entități), cât și în cele colective (implicând un singur eveniment și mai multe entități). Chiar dacă pluralul nu este marcat morfologic pe verb, ca la multe forme verbale din limba engleză, verbul este marcat semantic pentru plural (The boys arrived). Și dacă nominalul-subiect nu este marcat morfosintactic pentru plural, sursa pluralizării verbului este tot nominalul, mai precis, trăsăturile semantice ale acestuia. În ceea ce privește adjectivul, acesta se poate acorda semantic în anumite contexte, când
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și mai multe entități). Chiar dacă pluralul nu este marcat morfologic pe verb, ca la multe forme verbale din limba engleză, verbul este marcat semantic pentru plural (The boys arrived). Și dacă nominalul-subiect nu este marcat morfosintactic pentru plural, sursa pluralizării verbului este tot nominalul, mai precis, trăsăturile semantice ale acestuia. În ceea ce privește adjectivul, acesta se poate acorda semantic în anumite contexte, când GD nu are trăsături specificate sau nu este lexicalizat (ca în (Tu) ești obosită). În altele, când GD prezintă o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
teorii 5.1. Proiecția Acord Ipoteza unui centru Acord este legată de articolul lui Jean-Yves Pollock din 1989 referitor la centrul funcțional Flexiune (engl. Inflection), cel care mediază relația dintre subiect și predicat și care cuprinde informația gramaticală asociată cu verbul, de tipul Timp, Aspect, Mod, Acord ș.a. La momentul apariției articolului lui Pollock, propoziția era concepută ca proiecția maximală a centrului Flexiune. Acesta cuprindea un set de trăsături nominale și verbale, de tipul Mod, Timp, Acord. Subiectul propoziției se afla
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
La momentul apariției articolului lui Pollock, propoziția era concepută ca proiecția maximală a centrului Flexiune. Acesta cuprindea un set de trăsături nominale și verbale, de tipul Mod, Timp, Acord. Subiectul propoziției se afla în poziția de specificator al Flexiunii, iar verbul, în poziția de complement. Propunerea teoretică avansată de Pollock este cunoscută sub numele de "ipoteza Flexiunii divizate" (split-Infl hypothesis) și pornește de la observarea poziției față de verb a negației și a adverbelor de tipul souvent, often ("adeseori"), în franceză și în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Mod, Timp, Acord. Subiectul propoziției se afla în poziția de specificator al Flexiunii, iar verbul, în poziția de complement. Propunerea teoretică avansată de Pollock este cunoscută sub numele de "ipoteza Flexiunii divizate" (split-Infl hypothesis) și pornește de la observarea poziției față de verb a negației și a adverbelor de tipul souvent, often ("adeseori"), în franceză și în engleză, contrastiv. Pollock afirmă că există (cel puțin) două poziții flexionare cu statut de centru unde verbul se poate ridica, nu una singură, cum se afirma
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
divizate" (split-Infl hypothesis) și pornește de la observarea poziției față de verb a negației și a adverbelor de tipul souvent, often ("adeseori"), în franceză și în engleză, contrastiv. Pollock afirmă că există (cel puțin) două poziții flexionare cu statut de centru unde verbul se poate ridica, nu una singură, cum se afirma până atunci. Cât despre natura celor două centre flexionare, aceasta este legată de trăsăturile care compun flexiunea verbală și care, în limbile romanice, sunt Timpul și Acordul. Prin urmare, Acordul este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un centru, care are o proiecție maximală, cu specificator și complement, conform teoriei X-bară. Proiecția maximală a Acordului (GAcord) este propoziția însăși, complementul său este Timpul, iar specificatorul său este subiectul propoziției. Prima proiecție lexicală este GV, complementul Timpului. Ridicarea verbului la cea mai înaltă proiecție funcțională este ridicare la Acord: (24) GAcord subiect Acord' Acordo GTimp Timp' Timpo GV Capacitatea Acordului de a atrage verbul este un subiect mult discutat, fiind corelată cu natura trăsăturilor care compun Acordul (caracterul lor
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]