8,047 matches
-
i-au împrăștiat oasele. Cândva înainte de anul 1591, mănăstirea refăcută de jupâneasa Caplea a fost reconstruită ca schit și a primit numele de Biserica Albă-Postăvari. Conform unor legende, aici ar fi existat o icoană făcătoare de minuni la care Mihai Viteazul s-a închinat și a făcut legământul construirii mănăstirii Mihai Vodă, ținând cont și de o tradiție a vremii conform căreia o mănăstire nouă trebuia construită pe ruinele uneia vechi. Există și o legendă, cu mai multe versiuni, care explică
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
legământul construirii mănăstirii Mihai Vodă, ținând cont și de o tradiție a vremii conform căreia o mănăstire nouă trebuia construită pe ruinele uneia vechi. Există și o legendă, cu mai multe versiuni, care explică motivația construirii acestei mănăstiri, de către Mihai Viteazul. Conform acestei legende, într-o iarnă deosebit de geroasă, undeva între anii 1589-1591, Mihai, fiul vitreg al lui Pătrașcu Vodă cel Bun este prins din porunca lui Alexandru-Vodă cel Rău, pe motiv că ar fi uneltit pentru a ajunge la domnie
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
lui Dumnezeu și construiește mănăstirea. Cea mai veche menționare documentară a Mănăstirii Mihai Vodă se găsește în grammata patriarhală din 1591 întocmită de egumenul Evghenie de la Mănăstirea Simonopetra de la muntele Athos. Conform acestui document Evghenie i-a cerut lui Mihai Viteazul să clădească o nouă mănăstire, cea veche, Biserica Albă-Postăvari, metoh al Mănăstirii de la Athos aflându-se în apropierea unei mlaștini aducătoare de boli. Conform documentului din 1591 ctitoria lui Mihai Viteazul avea statut de stavropighie patriarhală și era în jurisdicția
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
Conform acestui document Evghenie i-a cerut lui Mihai Viteazul să clădească o nouă mănăstire, cea veche, Biserica Albă-Postăvari, metoh al Mănăstirii de la Athos aflându-se în apropierea unei mlaștini aducătoare de boli. Conform documentului din 1591 ctitoria lui Mihai Viteazul avea statut de stavropighie patriarhală și era în jurisdicția canonică a patriarhiei de la Constantinopol. Ulterior bisericii i se vor adăuga turnul clopotniță, mai multe case domnești, case pentru stareți, o sală de mese (trapeză) și o bucătărie (cuhnie), pivnițe. Banul
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
dăruite de Mihai, dar și un sat dar din partea soției acestuia, doamna Stanca), cumpărate cu suma de 472.000 aspri. Podul peste râul Dâmbovița, care făcea legătura cu mănăstirea a fost construit tot în această perioadă, sub îndrumarea lui Mihai Viteazul. Conform unei inscripții de pe fronstispiciul bisericii: „La 1594 s-a zidit această biserică, iar ușa în anul 1711, pe timpul egumenului Iosif din Milos”, se poate deduce că înălțarea edificiul s-a finalizat în anul 1594. Cinci ani mai târziu (august
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
construită Noua Curte Domnească, denumită ulterior Curtea Arsă datorită unui incendiu devastator, fapt care a permis mănăstirii să devină reședință domnească pentru unele figuri istorice ale României. Pentru scurte perioade de timp, în casele domnești ridicate în jurul mănăstirii de Mihai Viteazul și-au avut reședința domnească Constantin Mavrocordat (1738), Alexandru Constantin Moruzzi (1793-1796), Alexandru Ipsilanti (1796-1797). În anul 1794 diplomatul englez sir Robert Ainslie, vizitând Bucureștiul, ajunge și la curtea domnească de la Mănăstirea Mihai Vodă, pe care o descrie ca fiind
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
așezată pe o ridicătură de teren, aproape de malurile râului Dâmbovița, având o vedere plăcută asupra regiunilor învecinate. În 26 octombrie 1802 are loc în România un cutremur de gradul 7,9. Mișcarea tectonică afectează destul de mult edificiul construit de Mihai Viteazul. În 1825 clădirile complexului mănăstirii au fost reparate pentru a-i servi primului domn pământean, Grigore al IV-lea Ghica, ca reședință domnească, între anii 1822-1828. Între anii 1827-1837 mănăstirea este restaurată, iar în 1838 a fost zugrăvită pe dinăuntru
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
a face loc simbolului comunismului din România, Casa Poporului, dar și pentru a-i mulțumi pe protestatari, persoanele de decizie ale regimului au ajuns la un compromis și anume mutarea bisericii de pe dealul pe care a fost ctitorită de Mihai Viteazul. Translatarea în pantă a bisericii, pe o distanță de 289 m și coborâtă pe verticală cu 6,2 m, a avut loc în anul 1985. Operațiune în sine de translatare a edificiului, de pe Dealul Mihai Vodă, fosta stradă a Arhivelor
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
un egumen grec (1711). Construcția are și câteva rânduri de cărămidă special tăiată și așezată în dinți de fierăstrău, reprezintă transpunerea unui model folosit și la construcția Bisericii Curtea de Argeș. În interiorul bisericii pereții sunt pictați cu ctitorii lăcașului de cult: Mihai Viteazul, soția acestuia Stanca, Boierul Stoica și voievodul Constantin cu soția lui, Ioana. În fundul curții, în axa mare a bisericii a existat o clopotniță, care era totodată și turnul de intrare în mănăstire. Clopotnița, deși a fost refăcută de mai multe
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
prezenta mai multe elemente de patrimoniu deosebit de prețioase. Printre acestea pot fi amintite: o cruce de sidef, o ușă sculptată din lemn, foarte veche - prezenta și o inscripție în slavonă, 2 vase de argint - unul prezenta un înscris de la Mihai Viteazul, iar al doilea din 1685, un potir din 1620, un disc de argint aurit. Pe lângă toate acestea au existat de-a lungul vremii diverse înscrisuri pe pereții mănăstirii (pisanii) și diverse tablouri votive. Din inscripțiile dispărute doar două au fost
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
o impresionantă petrecere la care au luat parte cei doi voievozi cu boierii lor. Profitând de moment, vornicul Dumbrava, în fruntea unei armate de boieri moldoveni însărcinați să își prezinte omagiile, se alătură domnitorului Moldovei proaspăt mazilit, Ioan Vodă cel Viteaz și ia cu asalt zona. În lipsa unei armate consistente, Alexandru al II-lea și fratele său sunt zdrobiți în lupta care s-a dat la Jiliște, lângă Râmnicu Sărat. În această luptă de supraviețuire își află moartea eroica Albu din
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
Interministerială pentru executarea Tratatului de Pace, funcție pe care o deține până la trecerea sa în cadrul disponibil (1 ianuarie 1948). În decursul îndelungatei sale cariere militare, generalul Victor Siminel a fost distins cu 16 decorații militare românești și străine: Ordinul „Mihai Viteazul”, Coroana României; Steaua României; Legiunea de Onoare în grad de cavaler (Franța); Ordinele „Sfântul Stanislav” și Sfânta Ana” (Rusia), Crucea de Fier clasa I și clasa a II-a (Germania), Polonia Restituta, Leul Alb, Coroana Iugoslaviei ș.a. Generalul Siminel a
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
apare ca mare logofăt în locul lui Trotușan, care a fost ucis împreună cu alți trei boieri - Mihul, Crasnaș și Cosma - de către Petru Rareș, pentru "„hiclenie împotriva domnului.”" În anul 1596, un anume Mitrea Fălcoianu a fost decapitat la porunca lui Mihai Viteazul sub acuzația de "hiclenie". În timpul lui Radu Mihnea, Barcan din Merișani, mare stolnic al lui Radu Șerban, a încercat să organizeze un complot împotriva domniei. Pentru participarea la acest complot, în 1616 Radu Mihnea l-a acuzat de hiclenie pe
Hiclenie () [Corola-website/Science/308204_a_309533]
-
navale române și germane din Marea Neagră. În această calitate, a executat numeroase misiuni de luptă pentru asigurarea minărilor, apărarea litoralului și a convoaielor care executau transporturi pe mare. A fost decorat cu Ordinul Coroana României, iar ulterior, cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a (prin Decretul regal nr. 656/12 martie 1943). În anul 1943, a fost numit în funcția de comandant al Forței Navale Maritime Române, aflată în subordinea Comandamentului german Amiral Marea Neagră. Este înaintat la gradul de contraamiral
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
1677-1680, în satul de atunci Ghiriș-Arieș (azi Câmpia Turzii, județul Cluj) s-a construit Biserica Reformată-Calvină (cu contribuția financiară, lăsată prin testament, a fostului principe al Transilvaniei Ferenc Rhédei), cel mai vechi edificiu al orașului (situat în centrul localității - Piața Mihai Viteazul nr.1). Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj () elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. Este o clădire fortificată din piatră, împrejmuită cu ziduri defensive (păstrate parțial până în zilele noastre). Zidurile
Biserica Reformată-Calvină din Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/307492_a_308821]
-
avansat locotenent, apoi căpitan (în 1915) și maior (1 aprilie 1917). În perioada primului război mondial, ofițerul Gabriel Marinescu din Regimentul 2 Vânători a luptat în linia întâi în funcția de comandant de batalion. A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul" (cea mai înaltă distincție militară de război a României, instituită prin Înaltul Decret Regal nr. 2.968/26 septembrie 1916, semnat de Regele Ferdinand Întregitorul) prin Înaltul Decret Regal nr. 849/11 august 1917, "„pentru spiritul de sacrificiu de care
Gabriel Marinescu () [Corola-website/Science/307489_a_308818]
-
Regulamente a M.Ap.N. În 1961, generalul Iacob Teclu a fost numit membru al Consiliului de Stat. Generalul Teclu a fost decorat atât pentru activitatea militară desfășurată, cât și pentru serviciul credincios în slujba Partidului Comunist. Menționăm următoarele decorații: Ordinul "Mihai Viteazul", cl. III cu spade (DR 3232/ 11.11.1946); Medalia de aur "Secera și Ciocanul". I s-a conferit Titlul de "Erou al Muncii Socialiste" prin Decretul 439/9 mai 1969 emis de Consiliului de Stat al Rpublicii Socialiste România
Iacob Teclu () [Corola-website/Science/307500_a_308829]
-
la Debrețin. Împreună cu generalul Mihail Lascăr, Nicolae Cambrea a condus Comisia Electorală a Armatei, la Alegeri generale în România, 1946, falsificate de comuniști. Prin Decretul Regal nr. 3232/11 noiembrie 1946, generalul Nicolae Cambrea a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul, cl. III cu spade. În perioada 2 mai - 25 noiembrie 1949, generalul de corp de armată Nicolae Cambrea a condus Regiunea a III-a Militară, cu sediul la Cluj. Este decorat la 20 august 1949 cu Ordinul „Apărarea Patriei” clasa
Nicolae Cambrea () [Corola-website/Science/307503_a_308832]
-
atacul a două divizii rusești, fiind citat prin ordin de zi de către comandanții Diviziei 294, Corpului 4 și Armatei 4 blindate germane, fapta sa fiind comentată elogios și de postul de radio Berlin. Regimentul a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul" clasa III-a și unui număr de 50 militari le-a fost conferit Ordinul Crucea de Fier" clasele I-a și a II-a. Referindu-se la comportarea generalului Tataranu, comandantul Corpului 4 german, generalul Jaeneke aprecia ca acesta a
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
în limba latină. Este considerată o lucrare de sinteză, care reflectă concepția despre lume a unei epoci. Cu o ironie estompată, Capellanus anumeră regulile dragostei cavalerești ca încununare și încheiere a unei povești fermecătoare. Povestea sună în felul următor: un viteaz britanic, călărind prin codrul regelui Arthur, se întâlnește cu o fată minunată, care-i spune că fără ajutorul ei cavalerul nu-și poate duce la bun sfârșit angajamentul. Ca să-i câștige dragostea fata pretinde să-i aducă șoimul care stă
Trubadur () [Corola-website/Science/307555_a_308884]
-
la 4 decembrie 1942, a fost decorat cu Ordinul militar german "Crucea de cavaler a Crucii de Fier", fiind unul dintre cei 18 militari români care au primit acest înalt ordin german. De asemenea, a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a (prin Decretul regal nr. DR905/31 martie 1943) și avansat la gradul de locotenent-colonel. A fost mutat apoi la Regimentul Motorizat 3 Vânători de Munte din cadrul Diviziei 1 Blindate. În cursul ofensivei sovietice din perioada 20-23
Gheorghe Răscănescu () [Corola-website/Science/307574_a_308903]
-
de ajutor (locțiitor) al comandantului. În anul 1942 a fost înaintat la gradul de colonel. Colonelul Ioan L. Hristea a comandat faimosul Regiment 2 Călărași „General David Praporgescu". Prin Decretul Regal 2886/1943, lt-col. a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a. În timpul Bătăliei de la Stalingrad, Regimentul 2 Cavalerie Călărași a apărat o breșă de 80 km a frontului pentru a salva retragerea Armatei a 4-a Române. În mod incredibil, Hristea a apărat acest sector împotriva atacurilor
Ioan Hristea () [Corola-website/Science/307575_a_308904]
-
Basarabia. Unele din creațiile sale au fost traduse în rusă și lituaniană. Dumitru Matcovschi a scris, de asemenea, și piese de teatru, precum "Președintele", "Cântec de leagăn pentru bunici", " Piesă pentru un teatru provincial", "Pomul vieții", "Abecedarul", "Ion Vodă cel Viteaz", "Sperietoare", "Tata", "Troița", "Bastarzii" etc. "Troița" a fost ecranizată în 1993 prin premiera filmului televizat de lung metraj cu același nume. Multe din versurile lui Matcovschi au fost transpuse pe note de către compozitori ca Ion Aldea-Teodorovici, Petre Teodorovici, Mircea Oțel
Dumitru Matcovschi () [Corola-website/Science/307602_a_308931]
-
de doctor în științe juridice la Universitatea București cu teza "„Dimensiunea constituțională a libertății individuale”". În anul 2013 a absolvit cursurile Institutului Diplomatic Român. În anul 2015 a absolvit cursurile Colegiului Național de Informații la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”. De asemenea, a urmat o serie de cursuri postuniversitare cu specializări în științe penale, drept constituțional, drept administrativ, management, științele educației și învățământ universitar, managementul administrației publice și managementul penitenciar. vorbește limba engleză (foarte bine) și limba franceză (bine). El
Silviu Barbu () [Corola-website/Science/307642_a_308971]
-
și la lume împarțite” (1887), „Starostele sau datinile de la nunțile românilor ardeleni” (1890), „Povești din popor” (1895, editat sub auspiciile ASTREI și premiat de Asociație), „Bocete” (1897), „Românul în sat și la oaste, apreciat din cântecele lui poporale” și „Pântea Viteazul: tradițiuni, legende și schițe istorice” (1898), „Zidirea lumii. Adam și Eva. Originea Sfintei Cruci și cele 12 Vineri: după tradiții poporale și manuscrise vechi” (1901, ed. a 9-a în 1915), „De la moară: povești și snoave” (1903) etc., volumele de
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]