75,079 matches
-
căzând în primele lupte de pe frontul lui Jackson. Generalii de brigadă confederați Maxcy Gregg și T. R. R. Cobb au fost răniți mortal. Pierderile suferite de cele două armate arată ambele cât de dezastruoasă a fost tactica armatei Uniunii. Deși luptele de pe flancul sudic au produs pierderi echilibrate (circa 4.000 Confederația, 5.000 Uniunea), flancul nordic a fost total dezechilibrat, victimele unioniștilor fiind de opt ori mai multe decât ale confederaților. Oamenii lui Burnside au suferit considerabil mai mult în
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
5.000 Uniunea), flancul nordic a fost total dezechilibrat, victimele unioniștilor fiind de opt ori mai multe decât ale confederaților. Oamenii lui Burnside au suferit considerabil mai mult în atacul care inițial trebuia să fie doar o diversiune decât în lupta principală. Sudul a început să jubileze pentru marea victorie. Ziarul "Examiner" din Richmond a descris-o ca pe „o uimitoare înfrângere a invadatorului, o splendidă victorie a apărătorilor pământului sfânt”. Generalul Lee, în mod normal rezervat, a fost descris de
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
un om slab, prea slab pentru o așa ocazie și acei generali proști sau trădători pierd vremea și irosesc scumpul sânge cu șovăiri și bătălii nehotărâte.” Guvernatorul Pennsylvaniei Andrew Curtin a vizitat Casa Albă după o călătorie pe câmpul de luptă. El i-a spus președintelui: „nu a fost o bătălie, ci un măcel”. Curtin a declarat că președintele era „cu inima frântă ..., și în curând a ajuns într-o stare de agitație nervoasă la limita nebuniei”. Lincoln însuși scria: „dacă
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
ianuarie. În martie 2006, Civil War Preservation Trust (CWPT) a anunțat începerea unei campanii naționale de conservare a sitului istoric Slaughter Pen Farm, o parte din câmpul de bătălie de la Fredericksburg. Ferma de , denumită local "Pierson Tract", a fost scena luptei sângeroase din 13 decembrie 1862. În acest loc, soldații federali ai gen.-mr. George Meade și ai gen. brig. John Gibbon și-au lansat asaltul împotriva confederaților conduși de gen.-lt. Thomas "Stonewall" Jackson care apărau porțiunea sudică a liniei
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
liniei Armatei Virginiei de Nord la Fredericksburg. În ciuda pierderilor enorme, soldații federali conduși de Meade au reușit să pătrundă temporar prin linia confederată și o vreme au reprezentat cea mai bună șansă a nordului de a câștiga bătălia de la Fredericksburg. Luptele din această porțiune a câmpului, denumită ulterior Slaughter Pen, s-au soldat cu 5.000 de victime și cu cinci laureați ai Medaliei de Onoare. Slaughter Pen Farm a fost considerată a fi cea mai mare porțiune rămasă neprotejată din
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
porțiune a câmpului, denumită ulterior Slaughter Pen, s-au soldat cu 5.000 de victime și cu cinci laureați ai Medaliei de Onoare. Slaughter Pen Farm a fost considerată a fi cea mai mare porțiune rămasă neprotejată din câmpul de luptă de la Fredericksburg. Este și singurul loc de pe câmpul de bătălie unde un vizitator mai poate urmări asaltul unionist de la 13 decembrie de la început până la sfârșit. Aproape toate celelalte terenuri asociate cu atacurile unioniste de la Fredericksburg—fie din capătul de sud
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
și singurul loc de pe câmpul de bătălie unde un vizitator mai poate urmări asaltul unionist de la 13 decembrie de la început până la sfârșit. Aproape toate celelalte terenuri asociate cu atacurile unioniste de la Fredericksburg—fie din capătul de sud al câmpului de luptă, fie în fața Înălțimilor lui Marye—a fost alterat prin dezvoltare. Achiziția cu 12 milioane de dolari a terenului Slaughter Pen Farm de la câmpul de luptă Fredericksburg a fost denumită cea mai ambițioasă achiziție nonprofit a unui câmp de luptă în
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
terenuri asociate cu atacurile unioniste de la Fredericksburg—fie din capătul de sud al câmpului de luptă, fie în fața Înălțimilor lui Marye—a fost alterat prin dezvoltare. Achiziția cu 12 milioane de dolari a terenului Slaughter Pen Farm de la câmpul de luptă Fredericksburg a fost denumită cea mai ambițioasă achiziție nonprofit a unui câmp de luptă în istoria Americii. În octombrie 2006, Departamentul de Interne a acordat un grant de 2 milioane de dolari pe baza semnificației istorice a sitului Slaughter Pen
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
de luptă, fie în fața Înălțimilor lui Marye—a fost alterat prin dezvoltare. Achiziția cu 12 milioane de dolari a terenului Slaughter Pen Farm de la câmpul de luptă Fredericksburg a fost denumită cea mai ambițioasă achiziție nonprofit a unui câmp de luptă în istoria Americii. În octombrie 2006, Departamentul de Interne a acordat un grant de 2 milioane de dolari pe baza semnificației istorice a sitului Slaughter Pen Farm. Banii au fost furnizați prin decizie a Congresului de la Fondul de Conservare al
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
de dolari pe baza semnificației istorice a sitului Slaughter Pen Farm. Banii au fost furnizați prin decizie a Congresului de la Fondul de Conservare al Terenurilor și Apelor. Fondul susține eforturile non-federale de a achiziționa și conserva terenuri ale câmpurilor de luptă ale Războiului Civil American. Programul este administrat de American Battlefield Protection Program, un departament al National Park Service. În plus, Central Virginia Battlefields Trust (CVBT) a investit 1 milion de dolari în campania de strângere de fonduri pentru Slaughter Pen
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
în sprijinul lui Arnulf, printre care și un contingent de cavaleri normanzi conduși de William FitzOsborn. Forțele lui Robert au atacat armata lui Arnulf (mult superioară numeric) înainte ca aceasta să se poată organiza, iar Arnulf însuși a căzut în luptă. Victoria categorică a lui Robert "Frizonul" l-a făcut pe regele Filip I să încheie pacea și să îl învestească cu stăpânirea asupra Flandrei. Un an mai tîrziu, Filip i s-a căsătorit cu fiica vitregă a lui Robert "Frizonul
Adela de Franța () [Corola-website/Science/324538_a_325867]
-
de Flandra, însă el a fost contestat de către fratele mai mic al lui Balduin, Robert Frizonul. În pofida sprijinului primit din partea regelui Filip I al Franței, forțele Richildei au fost înfrânte în bătălia de la Cassel, în care Arnulf a căzut în luptă, Richilde însăși a fost capturată, iar regele Filip a sfârșit prin a-l învesti pe Robert Frizonul cu comitatul de Flandra. Richilde și fiul ei mai tânăr, Balduin au continuat să păstreze Hainaut și au întreprins câteva tentative de a
Richilde de Hainaut () [Corola-website/Science/324535_a_325864]
-
Armatei a VI-a Panzere aflată sub comanda generalului Sepp Dietrich care trebuia să penetreze frontul aliat între Monschau și Losheimergraben pentru a trece Meuse înainte de a cuceri Anversul. Pe flancul stâng al acestui dispozitiv se afla "Kampfgruppe" (grupul de luptă) Peiper format din unități blindate și motorizate. Odată ce infanteria avea să creeze o breșă în liniile americane, Peiper avea ca misiune să cucerească podurile de peste Meuse din jurul localității Huy trecând prin Ligneuville, Stavelot, Trois-Ponts și Werbomont.. Drumurile cele mai praticabile
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
vehiculele, avangarda lui Peiper a deschis focul în direcția convoiului american, imobilizând vehiculele din capul coloanei și obligând întregul convoi să se oprească. Lipsiți de armament greu, americanii aveau doar revolvere și arme ușoare în fața germanilor, și au încetat repede lupta și s-au predat. În timp ce coloana germană își urma drumul către Ligneuville, prizonierii pe care germanii i-au pus împreună cu alți bărbați capturați de SS mai devreme în aceeași zi, au fost puși pe o câmpie în lungul drumului. Mare
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
posibil ca Peiper să refuze să recunoască de față cu un ofițer american că a permis comiterea lor, și cu atât mai puțin să vrea să mai comită și altele în acel moment. După aceea, "Kampfgruppe" Peiper, reechipat, a reluat lupta din Ardeni și i s-au mai imputat și alte asasinate de prizonieri de război la 31 decembrie 1944 la Lutrebois și între 10 și 13 ianuarie 1945 la Petit Thier. Numărul exact de ucideri de prizonieri de război și
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
au făcut în curând impopular, astfel încât până la finele anului orașele Bruges, Gent, Lille și Saint-Omer l-au proclamat pe Thierry drept conte. Susținătorii săi proveneau din facțiunea flamandă din Imperiul romano-german și până la sosirea sa acestea deja se angajaseră în luptă împotriva lui Guillaume Clito. Ludovic al VI-lea a fost excomunicat de către Raymond de Martigné, arhiepiscopul de Reims, într-un moment în care regele deja asediat Lille. În noul context și în condițiile în care regele Henric I al Angliei
Thierry de Alsacia () [Corola-website/Science/324541_a_325870]
-
În vara anului 1190, i s-au alăturat unchii săi, Theobald al V-lea de Blois și Ștefan I de Sancerre, precum și vărul său Henric al II-lea de Champagne. În 4 octombrie 1190, Henric a fost serios rănit în luptă în luptele cu musulmanii și a murit din cauza rănii câteva zile mai târziu.
Henric I de Bar () [Corola-website/Science/324552_a_325881]
-
anului 1190, i s-au alăturat unchii săi, Theobald al V-lea de Blois și Ștefan I de Sancerre, precum și vărul său Henric al II-lea de Champagne. În 4 octombrie 1190, Henric a fost serios rănit în luptă în luptele cu musulmanii și a murit din cauza rănii câteva zile mai târziu.
Henric I de Bar () [Corola-website/Science/324552_a_325881]
-
Ludovic al VI-lea al Franței și a atacat Normandia. Ca diversiune, contele Theobald al II-lea de Champagne, fiind cumnat cu regele Henric I, a pus la cale o revoltă a baronilor francezi împotriva lui Ludovic; implicându-se în luptele cu răsculații, Robert a condus o armată pentru a asedia orașul Meaux, însă în apropiere de acesta a fost rănit mortal, a căzut de pe cal și s-a înecat în râul Marna. Robert al II-lea a fost căsătorit cu
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
cruciaților, s-a întors în grabă. Avangarda trupelor turcești a fost surprinsă și zdrobită de către trupele cruciate ale lui Raymond și Robert de Flandra în 20 mai, iar în 21 mai, armata cruciată l-a înfrânt pe Kilij într-o luptă decisivă care a durat până târziu în noapte. Pierderile au fost mari de ambele părți, iar sultanul a fost nevoit să se retragă, în ciuda rugăminților celor din Niceea. Restul cruciaților a sosit pe parcursul aceleiași luni, conduși de Robert Curthose, urmat
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
în Aversa, însă cei din Gaeta l-au ales ca duce pe Atenulf. Guaimar al IV-lea de Salerno, suzeran atât al Aversei cât și al Gaetei, a intervenit de partea lui Asclettin și l-a înfrânt pe Atenulf în luptă, luându-l prizonier. Totuși, în paralel cu aceste evoluții, Pandulf de Capua, aliatul natural al lui Atenulf, asalta posesiunile abației de la Montecassino împreună cu Lando. Acesta din urmă l-a capturat pe abatele Richer și, în schimbul eliberării abatelui, a obținut eliberarea
Atenulf I de Gaeta () [Corola-website/Science/324566_a_325895]
-
a fost un organ politic al românilor din Transilvania, care a desfășurat o dublă activitate, politică și administrativă, având funcțiile unui organism statal central. se formează ca o etapă, necesară, următoare de organizare a luptei naționale a românilor din Transilvania în toamna anului 1918. Consiliul Național Român Central se formează la începutul lunii octombrie 1918 după o întâlnire la Budapesta a reprezentanților Partidul Național Român și reprezentanții mișcării social-democrate din Transilvania în care, și unii
Consiliul Național Român Central () [Corola-website/Science/324571_a_325900]
-
reședință al comunei cu același nume din județul Bacău, Moldova, România. La recensământul din 2002 avea o populație de locuitori. Cimitirul eroilor - ridicat prin grija Asociației "Cultul Eroilor", în onoarea luptătorilor din primul război mondial. Cișmeaua din sat () - monument închinat luptelor din zonă, alături de Cimitirul Eroilor. Construit de către Cercul Militar al Subofițerilor reangajați din Bacău, monumentul poartă însemnele lozincilor militare rostite de soldații români, precum " Nici pe aici nu se trece" sau "Învingem, ori murim", lozincă a ostașilor de la Mărăști.
Bogdănești, Bacău () [Corola-website/Science/324587_a_325916]
-
-lea de Neapole. Acest tânăr, Ioan al V-lea, a guvernat sub disputata regeneță a bunicii sale, Emilia. Unchiul său, Leon I a uzurpat ducatul, pentru a fi înlocuit după doar câteva luni, în vreme ce celălalt unchi, Leon al II-lea, lupta cu Emilia pentru regență. Abia în 1025 această criză a fost rezolvată. După aceea, Ioan al V-lea l-a adăpostit pe fugarul Sergiu al IV-lea de Neapole și l-a sprijinit în recucerirea orașului, cu sprijinul mercenarilor normanzi
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
Deir Yassin a fost un sat arab în apropiere de Ierusalim, pe drumul dinspre Țel Aviv. La 9 aprilie 1948 satul a fost cucerit în lupta de organizațiile militare eveiești extremiste și între 81 - 120 bărbați, femei și copii arabi au fost omorâți. 4 dintre evrei au murit în lupta și zeci evrei au fost răniți. Liderii evrei din Țară Israel l-au etichetat ca fiind
Masacrul de la Deir Yassin () [Corola-website/Science/324586_a_325915]