70,892 matches
-
grup de noțiuni înrudite pe care încerca tot timpul să le definească: sol, națiune, religie, instinct, organism, suflet, idee, rasă termeni specifici naționalismului romantic din secolul al XIX-lea. Ca și Michelet, Iorga considera drept esențială definirea națiunii și a "spiritului" care o modelează, devenit conștiința ei, dăinuind în artă, artefacte, comportamente, structuri și perspective sociale și transformîndu-se în factori determinanți ai comunității unei națiuni. Evoluția continuă și organică a "rasei" și a "ideii" pe "sol" era pentru Iorga dovada sigură
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
viitorul unei națiuni nu este o repetare a experiențelor trecute, ci mai curînd o urmare firească a acestei evoluții. Geniul original al națiunii trebuie să se dezvolte liber; amestecul străin nu poate decît să-i dăuneze. Dacă această conștiință (acest "spirit") se află în captivitate, ea trebuie eliberată. Concluzia evidentă este că orice națiune trebuie să fie independentă. Din momentul în care toate națiunile vor deveni independente, toate statele naționale se vor uni într-un sistem bazat pe prietenie al armoniei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
imperiu, o asemenea deviere nefirească "va epuiza acestă națiune" și o va face să decadă. Iorga a invocat multe exemple din istorie: sub Alexandru cel Mare, grecii au cucerit Orientul Mijlociu și au adus aici elenismul, dar și-au ucis vechiul spirit, care nu a mai înviat de atunci. Imperiul lui Attila, ca și cel al lui Genghis-Han s-au destrămat. Greșeala lui Napoleon a constat în a fi utilizat resursele națiunii franceze ("epuizînd Franța") în încercarea sa de a domina lumea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cum îi spunea Iorga) este o aproximare a adevărului. El căuta semnificativul, dar știa diferența dintre simnificativ și important. Uneori este superficial, dar niciodată lipsit de profunzime. Era convins că analiza documentelor, a evenimentelor și a personalităților ca produse ale spiritului culturii este esențială. Indivizii au importanța lor în istorie, dar trebuie totuși înțeleși în contextul timpurilor lor. Cu toate că nu a aparținut nici unei școli istorice, Iorga credea cu tărie în metoda sa istorică pe care o numea istoriologie. Prin urmare, dat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și intoleranți față de alte puncte de vedere. Iorga nu a pretins niciodată că este un gînditor deductiv; a rămas un impresionist și un naționalist romantic, bizuindu-se pe instinctele și pe spontaneitatea geniului său, fiind mai curînd o ilustrare a spiritului de finețe al lui Pascal decît al spiritului geometric al lui Descartes. Vorbind despre propria sa operă istorică, Iorga afirma că "el era un judecător mai sever al ei decît fusese vreunul din profesorii lui"52. După ce criterii își judeca
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu a pretins niciodată că este un gînditor deductiv; a rămas un impresionist și un naționalist romantic, bizuindu-se pe instinctele și pe spontaneitatea geniului său, fiind mai curînd o ilustrare a spiritului de finețe al lui Pascal decît al spiritului geometric al lui Descartes. Vorbind despre propria sa operă istorică, Iorga afirma că "el era un judecător mai sever al ei decît fusese vreunul din profesorii lui"52. După ce criterii își judeca Iorga opera? Cum interpreta el istoria? Care erau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
menit să fie un ziar de scandal! El era purtătorul de cuvînt al lui Nicolae Iorga, intelectualul român par excellence, slujindu-i drept linie întîi în lupta sa pentru naționalismul cultural românesc 65. El i-a insuflat ziarului propriul său spirit și puține dintre paginile acestuia erau potolite. Lui Iorga îi era greu să opteze între etica jurnalistică și justiție, îndemnul lui fiind mai curînd: "Noi sau ei!" A menționat odată că "poți cădea la pace cu moartea o singură dată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
astfel notorietatea. Iorga i-a onorat de prea multe ori pe aceștia consacrîndu-i provocatorului său spațiu editorial în "Neamul românesc" pe care acesta nu-l merita. Erudiția sa îl făcea să facă remarci ironice, și, de dragul de a-și exercita spiritul biciuitor își rezerva spațiu pentru replici sarcastice, uitînd de înțelepciunea mai înaltă de a lăsa unele vorbe de duh nerostite. Ego-ul său formidabil dădea impresia că se simțea aproape infailibil și că era singurul care deținea adevărul în probleme istorice
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să dispară!" Șeicaru a tras concluzia cuvenită și a plecat, luînd cu el cei mai talentați ziariști și fondîndu-și propriul ziar71. Incidentul acesta explică mai mult decît suficient eșecul carierei politice a lui Iorga. După părerea lui Iorga, cultura reprezintă spiritul națiunii, care are o evoluție paralelă cu procesul istoric organic al experiențelor națiunii. În ea, ca într-o oglindă, se reflectă procesul istoric. Cultura determină vitalitatea, valoarea și locul națiunii printre alte națiuni 72. Dintre toate manifestările acesteia, literatura era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acolo unde ea nu are marea misiune de a călăuzi și eleva moralitatea. În țara noastră, literatura trebuie să fie conștientă de misiunea aceasta și să și-o îndeplinească cu fală"81. Pentru Iorga, literatura era un "comandament social" în spiritul naționalismului lui Eminescu, un fel de "realism naționalist." Criteriile sale de critică literară își aveau originea în conceptele sale politice și sociale. Asistăm în intervalul 1900-1910 la formarea dogmaticului Iorga. Nu va renunța niciodată la conceptul său de engagé în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
romans à clef și piese alegorice, dar nici una dintre operele lui din acest domeniu nu se ridică la înălțimea pretențiilor sale. Iorga era vanitos și a devenit oarecum obsedat de "Teatrul popular" și de importanța acestuia în educarea poporului în spiritul "naționalismului cultural". Șeicaru își amintește că sălile goale ale "Teatrului popular" îl aduceau la disperare pe Iorga. L-a angajat pe regizorul profesionist Victor Ion Popa, care a adunat o trupă excelentă și a alcătuit un bun repertoriu. Atunci cînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
motivațiile lui? Așa cum spunea el odată: "Faima ruginește dacă nu o lustruiești zilnic"104. Chiar și Titu Maiorescu remarca: "Iorga seamănă cu un paing care-și țese pînza, lucrînd tot timpul la ceva". Era înzestrat cu putere imediată de decizie, spirit de disciplină, vitalitate și energie care îi amplificau impulsivitatea. Iorga scria " În fața morții, oricine trebuie să aibă un singur gînd: să muncească mai repede, pentru că urmează să se tragă linia". Și încă una " Trîndăvia este o sinucidere gingașă și moale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
răspuns. Circulă și acum o istorioară care îl prezintă pe Iorga citind o carte în timp ce pășește de colocolo prin fața a trei stenografi, oprindu-se din cînd în cînd ca să le dicteze acestora simultan o carte, o piesă și un editorial. Spiritul relatării lui Stahl este dominat de caracterul apocrif al incidentului. Fără ajutorul magnetofonului, al procesoarelor de cuvinte, al computerelor, al avioanelor sau al altor "înalte tehnologii", Iorga se bizuia pe etica muncii, mintea și excepționala lui memorie. Să ne întrebăm
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
săptămînă apăreau între 500 și 2 000 de exemplare din "Sămănătorul". Pînă în 1903, revista a respectat linia stabilită de Haret; după intrarea lui în redacție (la invitația lui Ilarie Chendi), Iorga a început să impună naționalismul eminescian și un spirit combativ, odată cu apariția articolului său Cu ocazia dispariției "Tribunei"149. Iorga a preluat efectiv conducerea revistei abia în luna iunie 1905, dar chiar și înainte de aceasta influența lui era hotărîtoare. Dacă n-ar fi fost el, "Sămănătorul" ar fi devenit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
iar Goethe și Schiller se născuseră și fuseseră educați în timpul domniei lui. Îl făceau răspunzător pe Iorga, spunînd: "Dumneavoastră sînteți apostolul majorității studenților, iar ei vă urmează orbește". Ea considera că " Singura mea crimă este că am fost educată în spiritul culturii franceze". Alexandru Marghiloman a trimis o scrisoare de dezaprobare prudentă 166. Așa cum era de așteptat, corpul studențesc a salutat evenimentele. Bilețelele și scrisorile lor au fost de 20 de ori mai numeroase decît cele trimise de boierime. I-au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
literaturii române și a înaltelor interese ale poporului român, care trebuie considerate ca alcătuind o unică ființă spirituală"172. În timpul întrunirilor de la Iași i-a venit lui Iorga ideea fondării unui ziar care să devină purtătorul de cuvînt al noului spirit. Ziar care va apărea nu mult după aceea: "Neamul românesc". Ziarul era parțial finanțat de aristocrație: Nicolae Filipescu, Gheorghe și Barbu Știrbei și alți descendenți ai familiilor istorice făceau donații. Iorga vorbea despre familia Știrbei ca despre "prieteni statornici ai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un om al secolului al XIX-lea. Nu compara incendierea bibliotecii de la Louvain cu o acțiune napoleoniană, ci cu un act demn de Attila Hunul. Distrugerea Catedralei de la Reims și folosirea "Bertei cea Grasă" reprezentau pentru Iorga o încarnare a spiritului lui Nietzsche, a "fiarei blonde"26. Iorga considera tehnologia germană drept o "civilizație care dezonorează și distruge însăși civilizația". Asista îngrozit la nașterea omului secolului al XX-lea, pe care îl numea o "nouă specie". În conversația avută cu comandantul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la Iași ca să-i aline și să ridice moralul oamenilor 57. Sarcina Misiunii Militare Franceze era crearea unei armate noi, cu sprijinul generalilor Alexandru Averescu și Constantin Prezan de la Marele Stat Major Român. Dar, așa cum spune Iorga, "crearea unui nou spirit" a căzut pe umerii altora; iar partea leului, fără exagerare, i-a revenit lui Iorga 58. De Paști, Iorga și-a propovăduit credința. Într-un editorial, Două cuvinte despre Paști, el explica: "Paștele este sărbătoarea învierii, iar noi o păstrăm
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
bazați pe ceea ce știm despre ideile lui Iorga, se pare că era și sincer. Ne aflăm în fața chintesenței lui Iorga, care, fără să renunțe la principiile lui, era gata să coopereze chiar și cu revoluționarii ruși. În ce măsură a calmat oare spiritele apelul său? Iorga considera că apelul fusese bine primit de ruși88. La care se adăugau și intervenția energică a ambasadelor străine, acțiunile hotărîte ale lui Iorga și natura oscilantă a predominantei anarhii revoluționare. Dar poate că cel mai important factor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cel mai important factor a fost acela că semințele revoluționare rusești căzuseră pe o stîncă românească sterilă; iar Reforma Agrară și împroprietărirea oamenilor a făcut ca stînca aceasta să fie și mai solidă. Dar devenise clar tuturor că pentru imunizarea spiritului românesc față de contagiunea revoluționară și pentru ridicarea generală a moralului era nevoie de mai mult decît cîteva cuvinte. După propria relatare a lui Iorga, următorul pas important era improvizația. Întors de la Socola, Iorga (îndemnat de Barbu Știrbei), a scris, pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o nouă armată română instruită și echipată de francezi era gata la sfîrșitul primăverii anului 1917. După afirmațiile lui Iorga, trupele nu erau doar instruite și echipate de francezi, dar aveau și un aspect francez și (spera el), chiar și spiritul cu care erau îmbibate părea francez. Generalul Berthelot și personalul său făcuseră o treabă bună, după cîte se părea. Această armată română nu era de neglijat; era o forță alcătuită din 300.000 de ostași fortificați acum și psihologic de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să explice cum un popor preocupat permanent de gîndirea abstractă și idealistă putea, în momentul următor, să fie gata să se dedea la cea mai irațională și înregimentată acțiune militară. După părerea lui Iorga, era vorba despre o confruntare între spirit, gîndire, bun simț și pumn. Acestea constituiau dominanta poporului german, care dăduse dovadă de o mare complexitate spirituală. O altă carte interesantă este Originea și dezvoltarea statului austriac (Iași, 1918). Iorga a prezentat creșterea Statului și a Imperiului Austriac, care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și dusă la bun sfîrșit de liderul românilor transilvăneni, marele democrat Iuliu Maniu. Iorga îl descria în ziarul său, explicînd că Maniu își avea sorgintea în atmosfera glorioasă a Centrului Ecleziastic al Bisericii Unite de la Blaj și că era purtătorul spiritului acestuia. Iorga continua, spunînd că toată ura și toate abuzurile comise de unguri împotriva lui Maniu nu i-au putut schimba spiritul și nici diminua calitățile lui pozitive. Pentru că "în Transilvania, toată lumea știe în ultimii douăzeci de ani că dacă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
își avea sorgintea în atmosfera glorioasă a Centrului Ecleziastic al Bisericii Unite de la Blaj și că era purtătorul spiritului acestuia. Iorga continua, spunînd că toată ura și toate abuzurile comise de unguri împotriva lui Maniu nu i-au putut schimba spiritul și nici diminua calitățile lui pozitive. Pentru că "în Transilvania, toată lumea știe în ultimii douăzeci de ani că dacă este vorba despre cineva fără prihană al cărui drum este drept și cinstit, oricine trebuie să-și arunce privirile spre calea urmată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cînd, în urma Dictatului de la Viena, Transilvania a fost împărțită. Era oare Ungaria din perioada interbelică mulțumită de aplicarea principiului autodeterminării, care îi lăsa numai teritoriile cu o majoritate maghiară incontestabilă? Autorul cărții de față, educat în Ungaria, are unele îndoieli. Spiritul general era: "Nem! Nem! Soha! (Nu! Nu! Niciodată!) Ungaria nu va accepta niciodată Acordul de la Versailles!" Ideea generală "Dreptate pentru Ungaria!" nu era autodeterminarea, ci, așa cum spunea un cîntec: "Mindent vissza ami a miénk volt!" ("Vrem înapoi tot ce a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]