70,892 matches
-
același Antonioni În Blow-Up (1966). Filmului italian Îi lipsea intelectualismul seducător al filmului francez (sau suedez), dar ce aveau toate În comun - și din abundență - era stilul. Acest stil - un amestec În proporții variabile de siguranță artistică, ambiție intelectuală și spirit cultivat - era factorul care singulariza scena europeană, mai ales În ochii americanilor. La sfârșitul anilor ’50, Europa Occidentală nu numai că-și revenise după criza economică și război, ea era din nou un magnet pentru toți cei care se voiau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au fost Înghesuiți În orașe agricole, inventate În anii ’50 de Nikita Hrușciov și perfecționate ulterior de Nicolae Ceaușescu. Noile clădiri, atâtea câte erau - școala tehnică, sediul partidului, casa de cultură -, erau modelate cu grijă după tiparul sovietic: ocazional În spiritul realismului socialist, mereu supradimensionate, rareori plăcute. Calamitatea planificării urbane din țările comuniste se explică prin industrializarea forțată, colectivizarea satelor și un dispreț agresiv față de nevoile personale. Însă urbaniștii din Occident nu s-au descurcat nici ei mai onorabil. Mai cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-au confruntat cu poliția, mai ales În nopțile de 10 spre 11 mai și 24 spre 25 mai, erau conduși de reprezentanți ai Tineretului Comunist Revoluționar (troțkist), precum și de lideri ai ligilor studențești. Însă retorica marxistă aferentă disimulează un spirit profund anarhist al cărui obiectiv imediat era răsturnarea și batjocorirea autorității. În acest sens (cum insista cu dispreț, dar pe bună dreptate, conducerea Partidului Comunist Francez), mai 1968 era o petrecere, nu o revoluție. Avea toate simbolurile unei revolte franceze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dornici să i se conformeze. Lucru cu atât mai posibil cu cât oponenții regimurilor de partid din Europa de Est Între 1956 și 1968 nu erau deloc anticomuniști. Drept răspuns la afirmația lui Sartre că revoluția ungară a fost marcată de un „spirit de dreapta”, savantul maghiar refugiat François Fejtö a replicat că la dreapta erau staliniștii. Ei erau „versaillezii”. „Noi rămânem oamenii stângii, credincioși ideilor, tradițiilor și idealurilor noastre.” Insistența lui Fejtö asupra credibilității unei stângi antistaliniste avea să fie și tonul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
despre procesele politice cehe (comandat de Dubček În 1968 și eliminat după căderea lui), „Partidul Comunist a câștigat un prestigiu și o popularitate imense, poporul s-a declarat spontan În favoarea socialismului”12. Cam hiperbolic spus, dar nu complet străin de spiritul vremii. Lucru care alimenta, la rândul său, o a doua iluzie. Cum poporul credea că partidul poate salva socialismul de propria-i istorie, conducerea partidului a ajuns și ea să creadă că putea face acest lucru fără să piardă puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
slovacă (era singura dintre reformele lui Dubček care a supraviețuit represiunii care a urmat, devenind lege pe 28 octombrie 1968). Dar, după ce eliminase orice control asupra opiniei publice, conducerea comunistă era acum presată din toate direcțiile să continue În același spirit. De ce să aștepți zece ani pentru alegeri libere și deschise? Dacă tot fusese abolită cenzura, de ce să menții proprietatea și controlul oficial asupra mass-mediei? La 27 iunie, Literární Listy și alte publicații cehe au tipărit manifestul „Două mii de cuvinte” de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
umane. Ca și În Die Ehe der Maria Braun (Căsătoria Mariei Braun) de Fassbinder, personajul principal - tot „Maria” - este simbolul unei Germanii victimizate; Heimat-ul este Însă explicit nostalgic și chiar xenofob În disprețul său pentru valorile străine și dorul de spiritul dispărut al „Germaniei profunde”. Reitz, ca Syberberg și alții, nu-și ascundea disprețul pentru serialul american de televiziune Holocaust, prezentat pentru prima oară pe posturile germane În 1979. Dacă trecutul Germaniei trebuia descris, atunci misiunea, oricât de dureroasă, le revenea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deceniu după apogeul exploziei demografice. Association Maternité a apărut În Franța În 1956 pentru a cere drepturi contraceptive; patru ani mai târziu Îi succeda Mouvement Français pour le Planning Familial, schimbarea de nume indicând clar o evoluție a stării de spirit. Campania pentru diverse libertăți sexuale s-a intensificat de-a lungul liberalilor ani ’60, iar legile care reglementau contracepția au fost peste tot relaxate (cu excepția anumitor țări din Europa de Est, precum România, unde „strategiile reproductive” naționale continuau să o interzică). La
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost organizarea alegerilor. De acolo ni s-au tras toate. Brigadier Otelo Saraiva de Carvalho Spania e problema, Europa e soluția. José Ortega y Gasset Europa nu Înseamnă doar rezultate materiale - este o mentalitate. Europa e o stare de spirit. Jacques Delors În nordul Europei, schimbările interne și internaționale s-au produs pe fundalul imposibil de ignorat al relațiilor dintre marile puteri și al scindării continentului În Est și Vest. În Europa mediteraneană Însă, prevalau problemele locale. Până la Începutul anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un rol limitat În politică. Deși rolul tradițional al Spaniei ca bastion al civilizației creștine și pavăză În calea ateismului și materialismului era fundamentul educației primare, ierarhia bisericească nu avea acces la putere (cu excepția „cripto-călugărilor” modernizatori din Opus Dei), În contrast cu spiritul neocruciat al „catolicismului național” din primul deceniu al regimului 12. În iunie 1968, plecându-se În fața realității moderne, Franco a admis În premieră principiul libertății cultelor, permițându-le spaniolilor să practice deschis orice rit. Dar, În acel moment, religia intra
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
astfel pe mulți să abjure practic peste noapte vechile poziții de principiu. Peste viața publică mediteraneană plutea În acei ani izul bine cunoscut al promisiunilor judicios Încălcate și al amintirilor șterse la timp, ceea ce explică În oarecare măsură starea de spirit sceptică și apolitică a generației tinere din cele trei țări. Pe de altă parte, cei care, de la comuniști la falangiști, s-au agățat cu fidelitate și fără remușcări de adeziunile lor din trecut au fost depășiți rapid de evenimente. Consecvența
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comporte poate părea puțin prea ambițioasă: cei mai mulți intelectuali nu erau În măsură să sugereze ceva nici măcar unul altuia, cu atât mai puțin celorlalți concetățeni. Intelighenția din Ungaria și Polonia Îndeosebi era În mare parte străină de condițiile și starea de spirit din centrele industriale și complet ruptă de țărănime. Ba chiar se poate spune că, mulțumită comunismului (un sistem politic care, conform disidenților maghiari Iván Szelényi și György Konrád, „le-a deschis intelectualilor drumul spre puterea de clasă”), vechea distincție dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ambele alianțe militare să-și modifice conceptele strategice și să le alinieze mai mult obiectivelor defensive. Fiecare apartament din «casa europeană» are dreptul să se protejeze Împotriva spărgătorilor, dar fără a distruge «proprietatea» vecinilor”. Din aceleași motive și Într-un spirit similar, liderul sovietic a Înțeles de la Început că trebuia să iasă urgent din Afganistan, „rana sângerândă”, cum Îl descria la un Congres al partidului din februarie 1986. Cinci luni mai târziu, el anunța retragerea a 6.000 de soldați sovietici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o reîntoarcere la „principiile” leniniste. Ideea că Însuși proiectul leninist ar putea fi de vină nu a fost acceptată de liderul sovietic decât foarte târziu: scriitori declarat antileniniști precum Aleksandr Soljenițîn au fost publicați În Uniunea Sovietică abia În 1990. Spiritul obiectivelor inițiale ale lui Gorbaciov e ilustrat de tonul inimitabil al noii toleranțe oficiale față de muzica pop: cum scria Pravda În octombrie 1986, „rock’n’roll-ul are dreptul să existe, dar numai dacă este melodios, plin de Înțelesuri și bine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deschise, demonstranții au umplut din nou străzile capitalei cehe pentru a comemora Înăbușirea Primăverii de la Praga. De această dată, poliția cehă a fost În mod evident mai reținută. Regimul Jakeš hotărâse să se cosmetizeze puțin, recunoscând formal noua stare de spirit de la Moscova, Însă fără a altera În vreun fel esența guvernării. Același calcul politic explică, fără Îndoială, și atitudinea detașată a autorităților față de următoarea demonstrație majoră care a avut loc pe 28 octombrie, la aniversarea Înființării statului cehoslovac În 1918
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
oferi o direcție - și pentru a spune ceva mulțimilor adunate -, un grup condus de istoricul Petr Pithart a formulat „Principiile Programatice ale Forumului Cetățenesc”. Acestea conțineau un scurt sumar al obiectivelor generale ale Forumului și sunt revelatoare pentru starea de spirit a populației și priorităților sale În 1989. „Ce vrem?”, Întreba programul. 1. Un stat de drept; 2. Alegeri libere; 3. Dreptate socială; 4. Un mediu Înconjurător curat; 5. Un popor educat; 6. Prosperitate; 7. Întoarcerea În Europa. Amestecul de revendicări
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Europa. Amestecul de revendicări politice generice, idealuri culturale și ecologiste și invocarea „Europei” era tipic cehesc și datora mult diverselor luări de poziție ale Cartei 77 de-a lungul deceniului precedent. Însă tonul Programului reflecta cu acuratețe starea de spirit a mulțimii În zilele euforice din noiembrie: În același timp pragmatică, idealistă și teribil de ambițioasă. La Praga și În restul țării, atmosfera era mult mai optimistă decât În cazul „tranzițiilor” din alte țări comuniste, efect al ritmului accelerat al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țară comunistă nu apăruse o personalitate cu un prestigiu similar și, deși majoritatea ideilor practice și chiar a tacticilor politice ale Forumului Cetățenesc puteau apărea și În absența lui, Havel a fost cel care a captat și canalizat starea de spirit populară, Împingându-și colegii Înainte și În același timp temperând așteptările mulțimilor. Popularitatea lui era imensă. Precum Tomáš Masaryk, cu care era comparat din ce În ce mai des, Havel, cu charisma sa incredibilă, era În ochii multora un soi de salvator al națiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
67 de ovații În picioare, Ceaușescu a fost reales secretar general al partidului și a declarat cu mândrie că nu vor exista nici un fel de reforme), unii dintre ei Îl considerau deja un impediment: rupt de realitate, Înstrăinat atât de spiritul vremii, cât și de disperarea crescândă a românilor. Dar câtă vreme se bucura de sprijinul Securității (poliția secretă), Ceaușescu părea inatacabil. E așadar logic că Securitatea a fost cea care a precipitat căderea regimului În decembrie 1989, când a Încercat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de oameni dacă frontierele celor zece state candidate din Est ar fi fost deschise fără restricții), majoritatea statelor membre din Vest au insistat să impună o limită pentru numărul de est-europeni care se puteau stabili În Occident - Încălcând astfel flagrant spiritul și chiar litera tratatelor și proclamațiilor elaborate timp de un deceniu. Germania, Austria și Finlanda au impus limite stricte pentru primii doi ani, cu opțiunea prelungirii lor pentru Încă cinci ani. Le-au urmat Belgia, Italia și Grecia. Numai Irlanda
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Uniunea Europeană nu Își va transcende niciodată originile funcționale. Nu va fi nimic mai mult decât suma și numitorul comun al intereselor separate ale membrilor săi. Dar, dacă patriotismul din Europa va găsi o cale să se depășească pe sine, adoptând spiritul Franței idealizate de Heine, „Întinzându-se și dilatându-se pentru a cuprinde toată lumea civilizată”, atunci se poate spera la mai mult. În secolul XX (secolul Americii), Europa a alunecat În abis. Vechiul continent și-a revenit lent și nesigur. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
independentă” a României, Începând cu 1958, n-ar fi, În aceste condiții, decât Încercarea liderilor comuniști de la București de a se menține la putere, În condițiile În care jucaseră un rol important În ștergerea urmelor revoluției maghiare din 1956. În spiritul unui adevăr trecut, de regulă, sub tăcere, Tony Judt subliniază rolul politicienilor occidentali În Întărirea poziției liderilor comuniști români pe care, mai ales după 1965, i-au sprijinit economic și i-au ajutat În promovarea ideilor dezastruoase care aveau să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și cultul unor sfinți ocrotitori ai viticultorilor. Mai este, de asemeni, elementul cu ajutorul căruia putem măsura gradul de atașament față de tradiție, față de o anume "art de vivre", astfel, acolo unde apare, vinul unifică nu doar epocile și civilizațiile dar și spiritele. El ritmează existența noastră, procesul metamorfozei tăcute a boabelor de strugure în elixirul nobil făcându-ne să luăm aminte la propria transformare lăuntrică. Ca traducător al unei cărți precum Istoria vinului, credem că este dificil să se păstreze un echilibru
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
a înțelege și de a explica, dar și plăcerea de a povesti și de a povesti cu tâlc, umorul și cordialitatea îi dau acestei cărți cuprinzătoare un "buchet" poetic aparte, făcând din ea o operă minunată în care se regăsesc spiritul cartezian al juristului dar și deschiderea spre lume a umanistului. Fie ca această carte să aibă puterea de a trezi în cititor pofta de a-și alcătui o întreagă bibliotecă de cărți despre vin și, mai apoi, bineînțeles, și o
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
existau deja ulcioare pe care erau menționate varietatea viței, desemnarea podgoriei, "anul producției de vin", numele proprietarului și al stăpânului cramei, ceea ce determina o protecție a denumirii originare. Etichetarea permitea mai ales suveranului și elitei domnitoare să alcătuiască într-un spirit savant o hartă a vinurilor bune din Egipt: cele din delta Nilului, bineînțeles, dar și podgoriile din regiunea Memfis (vinurile de Letopolis, azi Cairo, și cele de Peluzia, de exemplu) foarte apreciate de Pepi al II-lea, faraon al celei
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]