75,079 matches
-
Sophie Chotek, o doamnă de onoare a Arhiducesei Isabella. Isabella s-a înfuriat că Franz Ferdinand nu va alege pe una dintre cele opt fiice ale ei să devină mireasă și viitoare împărăteasă; ca urmare s-a angajat într-o luptă pentru a contracara căsătoria lui Franz Ferdinand cu Sophie. Sophie a fost demisă din serviciu, începând astfel un conflict în curs de desfășurare între Friedrich și Franz Ferdinand, care s-a căsătorit cu Sophie în 1900. Căsătoria a fost morganatică
Isabella de Croÿ () [Corola-website/Science/326182_a_327511]
-
a războiului aproape a adus victoria germană. Cu toate modificările aduse planului inițial, un contraatac francez la marginea Parisului în prima bătălie de la Marna și ofensiva rusă surprinzător de rapidă a oprit ofensiva germană și a dus la ani de luptă în tranșee. Planul a fost subiectul unor dezbateri intense între istorici și strategii militari de atunci și până în zilele noastre. Ultimele cuvinte ale lui Schlieffen au fost "nu uitați să păstrați flancul drept puternic", se referea la faptul că Moltke
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
II-lea al Germaniei a urcat pe tron în 1888, a înstrăinat treptat Germania de Rusia și Marea Britanie, născându-se temerea printre germani, că într-un viitor război Germania va trebui să lupte simultan pe două fronturi datorită alianței franco-ruse. Lupta pe două fronturi ar fi solicitat foarte tare economia, industria și armata germană. Nu se întrevedea nicio speranță pentru învingerea rapidă a Rusiei datorită spațiilor vaste și ale resurselor materiale și umane aparent nelimitate ale Rusiei. Se știa însă că
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
lui Hans Delbrück au avut o influență profundă asupra teoreticienilor militari germani, în special asupra lui Schlieffen. Prin scrierile sale, Schlieffen expunea că "modelul Cannae" ar continua să fie aplicabil în războaiele de manevră în secolul al XX-lea:, ""O luptă de anihilare poate fi executată astăzi, în conformitate cu aceleași planuri concepute de Hannibal în vremuri de mult uitate. Frontul inamic nu este scopul principal al atacului... Trupele și a rezervele nu trebui să fie concentrate în masă împotriva frontului inamic, esențial
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
frontului pentru apărarea minelor și industriei din Saarland Schlieffen a plasat trupe întărite pentru apărare. Aceste trupe aveau dublu rol: de a împiedica căderea Saarland-ului și blocarea unui număr mare de trupe franceze pentru ca acestea să nu poată participa la luptele împotriva trupelor principale de atac. Pe aripa dreaptă erau plasate cavalerie și trupe mecanizate care erau capabile de înaintare rapidă prin Olanda și Belgia. Trupele care trebuiau să treacă prin pădurile Ardeni trebuiau să treacă granița franco-germană, apoi să atace
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
este un film de comedie românesc din 2004, regizat de Cătălin Saizescu. Scenariul filmului a fost scris de Mihai Arghiropol și Cătălin Saizescu după o idee a dramaturgului Tudor Popescu și a regizorului Geo Saizescu. Acest film prezintă o luptă pentru un inel cu puteri miraculoase între două grupuri rivale, inelul ajungând printr-un bizar concurs de împrejurări la un grup de tineri care furaseră o mașină. În urma unui concurs de împrejurări, Federația Rusă restituie statului român tezaurul României aflat
Milionari de weekend () [Corola-website/Science/326185_a_327514]
-
inelul Aziz) vechi de când lumea, care avea gravat în interior o inscripție sacră pe care nimeni n-a reușit s-o descifreze și dispăruse în urmă cu 1.000 de ani. Cel care deține inelul poate citi gândurile oamenilor. În mijlocul luptelor celor două comandouri pentru a pune mâna pe bust ajunge și vedeta TV Mircea Badea, care cumpărase de la artistul Saizman (Geo Saizescu) un Pontiac identic cu cel furat de cei patru tineri. În cele din urmă, mafioții ruși pun mâna
Milionari de weekend () [Corola-website/Science/326185_a_327514]
-
a început cu un atac de noapte prin surprindere a unei grupări de nave japoneze formată din distrugătoare aparținând Marinei Imperiale Japoneze asupra Marinei Imperiale Ruse aflată ancorată la Port Arthur în provincia Manciuria (actualmente sectorul Lüshunkou al municipiului Dalian), lupta continuând pe uscat a doua zi dimineața. Lupta s-a încheiat neconcludent și în continuare au avut loc lupte sporadice în afara Port Arthur care au continuat până în mai 1904. Pierderea de la Port Arthur pentru ruși - și mai ales pentru țarul
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
surprindere a unei grupări de nave japoneze formată din distrugătoare aparținând Marinei Imperiale Japoneze asupra Marinei Imperiale Ruse aflată ancorată la Port Arthur în provincia Manciuria (actualmente sectorul Lüshunkou al municipiului Dalian), lupta continuând pe uscat a doua zi dimineața. Lupta s-a încheiat neconcludent și în continuare au avut loc lupte sporadice în afara Port Arthur care au continuat până în mai 1904. Pierderea de la Port Arthur pentru ruși - și mai ales pentru țarul Nicolae al II-lea - a fost nu numai
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
Marinei Imperiale Japoneze asupra Marinei Imperiale Ruse aflată ancorată la Port Arthur în provincia Manciuria (actualmente sectorul Lüshunkou al municipiului Dalian), lupta continuând pe uscat a doua zi dimineața. Lupta s-a încheiat neconcludent și în continuare au avut loc lupte sporadice în afara Port Arthur care au continuat până în mai 1904. Pierderea de la Port Arthur pentru ruși - și mai ales pentru țarul Nicolae al II-lea - a fost nu numai de neconceput, dar de asemenea a avut efect psihologic teribil asupra
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
a Flotei Combinate, constând din șase nave de linie (pre-dreadnought): Hatsuse, Shikishima, Asahi, Fuji și Yashima, conduse de nava amiral Mikasa și Divizia a 2-a, constând din crucișătoarele blindate Iwate, Azuma, Izumo, Yakumo și Tokiwa. Aceste mari nave de luptă și crucișătoare au fost însoțite de aproximativ 15 distrugătoare și în jur de 20 de nave torpiloare mai mici. În rezervă au fost păstrate crucișătoarele Kasagi, Chitose, Takasago și Yoshino. Cu această forță de mare, bine instruită și bine-armată cu
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
celălalt baza rusă la Dalny. La aproximativ 22:30, în data de 8 februarie 1904, escadra japoneză de atac format din 10 distrugătoare a întâlnit patrula rusească de distrugătoare. Rușii s-au conformat ordinelor de a nu se angaja în luptă și s-au întors să raporteze despre contact la sediul central. Ca urmare a întâlnirii, două distrugătoare japoneze s-au ciocnit și au rămas în spatele și restul s-au împrăștiat. La aproximativ 00:28, 9 februarie 1904, primele patru distrugatoare
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
răsturnat) și Retvizon care a fost găurită în provă). Celelalte distrugătoare japoneze au avut mai puțin succes, multe dintre torpile au fost prinse în plasele antitorpilă , care au fost eficiente în apărarea contra torpilelor și au apărat navele vitale de luptă rusești. Alte distrugătoare au ajuns prea târziu pentru a beneficia de surpriză, și au lansat atacurile lor mai mult individual decât în grup. Cu toate acestea, ele au fost capabile de a avaria nava cea mai puternică a flotei ruse
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
rezultatele au fost relativ slabe. Din șaisprezece torpile lansate doar trei și-au atins ținta restul fie au greșit ținta, fie nu au explodat. Dar norocul a fost împotriva rușilor în măsura în care două din trei torpile au lovit nave lor de lupta cele mai bune: Retvizon și Țesarevici care au fost scoase de acțiune pentru săptămâni, așa cum a fost și Pallada. După atacul de noapte, amiralul Tōgō a trimis subordonatul său, viceamiralul Dewa Shigetō, cu patru crucișătoare într-o misiune de recunoaștere
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
ora 08:00 să descopere navele ancorate în Port Arthur și pentru a evalua pagubele. Pe la ora 09:00 amiralul Dewa a fost destul de aproape pentru a număra navele flotei ruse prin ceața dimineții. El a observat 12 nave de luptă și crucișătoare, trei sau patru dintre ele păreau a fi tare canarisite (înclinate transversal) sau eșuate. Navele mai mici în afara intrării în port erau în dezordine aparentă. Dewa s-a apropiat la aproximativ 6.900 m de port, dar nimeni
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
m de port, dar nimeni nu a observat navele japoneze, el a fost convins că atacul de noapte a paralizat cu succes flota rusă, a părăsit repede portul pentru a raporta amiralului Tōgō. Neștiind că flota rusă era gata de luptă, amiralul Dewa l-a îndemnat pe Tōgō că este momentul extrem de avantajos pentru flota principală japoneză să atace rapid. Deși Tōgō ar fi preferat să ademenească flota rusă departe de protecția bateriilor de coastă, concluziile greșit optimiste ale lui Dewa
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
Arthur japonezii au dat de crucișătorul rus Boyarin, care era în patrulare. Boyarin a tras spre Mikasa de la distanță mare, apoi s-a întors și a fugit. În jurul orei 12:00, la o distanță de aproximativ 5 mile, a început lupta între flotele japoneză și rusă. Japonezii au tras foc concentrat cu tunurile lor de 12" asupra bateriilor de coastă rusești, iar cu tunurile lor de 8" și 6" împotriva navelor rusești. Canonada a avut rezultate slabe de ambele părți, dar
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
slabe de ambele părți, dar japonezii au deteriorat grav navele "Novik", "Petropavlovsk", "Poltava", "Diana" și "Askold". În curând a devenit evident că amiralul Dewa a făcut calcule eronate, rușii și-au revenit din atacurile inițiale distrugătoare și navele lor de luptă s-au pus în mișcare. În primele cinci minute ale luptei nava "Mikasa" a fost lovită de un obuz care a ricoșat, care a căzut peste marinari, rănind inginerul șef, locotenentul de pavilion, și alți cinci ofițeri și bărbați, distrugând
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
Petropavlovsk", "Poltava", "Diana" și "Askold". În curând a devenit evident că amiralul Dewa a făcut calcule eronate, rușii și-au revenit din atacurile inițiale distrugătoare și navele lor de luptă s-au pus în mișcare. În primele cinci minute ale luptei nava "Mikasa" a fost lovită de un obuz care a ricoșat, care a căzut peste marinari, rănind inginerul șef, locotenentul de pavilion, și alți cinci ofițeri și bărbați, distrugând pupa. La 12:20 Amiralul Tōgō Heihachirō a decis să schimbe
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
La 12:20 Amiralul Tōgō Heihachirō a decis să schimbe cursul și să scape din capcană. A fost o manevră extrem de riscantă, care expunea la flota la tirul greu al bateriilor de coastă rusești. În ciuda loviturilor de tun, navele de luptă japoneze au terminat manevra de întoarcere și s-au retras rapid în afara razei de acțiune a tunurilor rusești. Navele 'Shikishima", "Mikasa", "Fuji" și "Hatsuse" au fost toate avariate, primind 7 lovituri. Câteva lovituri au primit crucișătoarele amiralului Hikonojo Kamimura în
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
și "Hatsuse" au fost toate avariate, primind 7 lovituri. Câteva lovituri au primit crucișătoarele amiralului Hikonojo Kamimura în clipa în care acestea au ajuns la punctul de cotitură. Rușii, în schimb au primit aproximativ 5 lovituri, distribuite între navele de luptă "Petropavlavsk", "Pobeda", "Poltava" și "Sevastopol".. În acest timp crucișătorul Novik s-a apropiat la 3,000 m de crucișătoarele japoneze și a lansat o salvă de torpile. Toate torpilele și-au ratat ținta, deși Novik a primit o torpilă bine
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
Novik a primit o torpilă bine țintită, care a lovit nava sub linia de plutire. Deși bătălia navală de la Port Arthur nu a avut ca rezultat pierderi majore de nave de război, Marina Imperială Japoneză fost respinsă de pe câmpul de luptă de tirul combinat al navelor de luptă rusești și bateriilor de coastă, atribuindu-le doar o victorie minoră. Rușii au avut 150 de pierderi de vieți omenești la aproximativ 90 de morți pentru partea japoneză. Deși nu a fost scufundată
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
care a lovit nava sub linia de plutire. Deși bătălia navală de la Port Arthur nu a avut ca rezultat pierderi majore de nave de război, Marina Imperială Japoneză fost respinsă de pe câmpul de luptă de tirul combinat al navelor de luptă rusești și bateriilor de coastă, atribuindu-le doar o victorie minoră. Rușii au avut 150 de pierderi de vieți omenești la aproximativ 90 de morți pentru partea japoneză. Deși nu a fost scufundată nicio navă nici de-o parte, nici
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
avut doar capacități de reparare foarte limitate la Port Arthur. Era evident, că viceamiralul Dewa Shigetō nu a reușit facă recunoaștere de la distanță destul de mică și că o dată adevărata situație a fost evidentă, obiecția amiralului Togo să se angajeze în luptă cu navele inamicului sub focul bateriilor de coastă rusești a fost justificată. Declarație oficială de război între Japonia și Rusia a fost comunicată la 10 februarie 1904 după o zi de bătălie. Atacul, realizat în mare măsură împotriva unui inamic
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
modern. Consiliile locale de conducere și-au continuat însă existența, autoritatea centrală fiind stabilită ferm doar în 1825. Noul stat nu a fost recunoscut de marile puteri europene ale timpului. Tânărul stat elen, după o serie de victorii inițiale în lupta cu otomanii, a fost amenințat cu dispariția datorită conflictelor interne care au degenerat în război civil și a intervenției armatei turco-egiptene condusă de Ibrahim Pașa. În momentul în care Ibrahim Pașa a intervenit pentru înăbușirea mișcării revoluționare elene, marile puteri
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]