70,892 matches
-
Roumanie) datant du 18 avril 1956, témoigne, elle aussi, du succès de la traduction de Faust réalisée par Blaga : Recentă traducere a operei Faust de scriitorul clasic german J. W. Goethe de către Lucian Blaga a provocat în Transilvania o stare de spirit de naționalism foarte pronunțat; toată pătură intelectuală a comentat în mod viu faptul că Lucian Blaga a făcut nu numai o traducere extraordinară, dar a demonstrat că nu s-a băgat în scrieri politico-socialist comuniste și, pentru acest fapt, reacțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
qui est, dans la terminologie de Blaga, le lieu du mystère, de la minus-connaissance, puisque le tiret est identique au signe minus des mathématiques. " Notre traduction.) V. aussi Idem, p. 139 : " [...] semnul de pauză desemnează locul și timpul unui salt al spiritului de la metaforă plasticizanta la metaforă revelatorie. [...] Semnul "-" primește o a doua funcție, cea de a marca o sincopa între metaforă plasticizanta și cea revelatorie. Le tiret désigne le lieu et le temps d'un saut de l'esprit de la métaphore
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
și în alte organe. N. Simionescu și col. au descris un asemenea sistem și în insulele pancreatice (20). Personalitate de excepție a gândirii medicale românești, cu ample implicații filosofice, Gr. T. Popa este autorul unei lucrări recent publicate, intitulată „Reforma spiritului” (Ed. Viața Medicală Românească, București, 2002). Ea reprezintă textul integral al celor 3 prelegeri prezentate în Aula Academiei Române (savantul a fost ales membru al Academiei Române în 1936; a fost exclus din ea în 1948, an în care este ucis, la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92246_a_92741]
-
Medicale), ia ființă Secția de Boli de Nutriție, condusă de Ion Pavel până în 1974. În 1975, cu ocazia organizării Primului Congres Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice (manifestare anuală), președinția Societății este luată de I. Mincu și păstrată (în spiritul timpului) până în 1999. Următorii președinți au fost N. Hâncu (1999-2001), C. Ionescu-Tîrgoviște (2001-2003), D. Cheța (2003-2005). 1967 - Ia naștere specialitatea „Diabet, Nutriție și Boli Metabolice” și Catedra cu același nume condusă de Prof. I. Mincu, care a funcționat inițial numai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92246_a_92741]
-
sau potențiali). În unele cazuri (managementul de tip taylorist), managerii valorizează doar capabilitățile de execuție ale salariaților, în alte cazuri (managementul antropocentric) resursele umane se concep, creează și folosesc pe baza capabilităților intelectuale și sociale superioare (autonomie, responsabilitate, creativitate, cooperare, spirit critic etc.) printr-un proces de negociere între manager și salariat (schema 2). Schema 2. Crearea resurselor umane prin negociere În același sens, managementul resurselor umane se transformă în managementul activităților și al relațiilor omului în sfera muncii (MOM = managementul
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
care vede în acțiunea sa o expresie a comandamentelor divine. Un asemenea om acționează sub puterea de constrângere și stimulativă a mentalității „care aspiră în mod profesionist, sistematic și rațional la un câștig legitim”<footnote Weber, Max, Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993, p. 180. footnote>. Managementul resurselor umane va lua în considerare această caracteristică a credinciosului atunci când își elaborează proiectele sale de antrenare a resurselor umane în implementarea lor. Percepția socială a omului religios este generată de
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
mai noi, putem vorbi, în general, de necesitatea de a privi managementul modern ca „management inovativ” (denumit „antreprenorial”) și ca „exprimând o întreagă concepție despre om în spațiul social al muncii”. Managementul inovativ (antreprenoriatul) este privit ca „o stare de spirit” în care instrucția și educația oamenilor sunt socotite ca cea mai bună investiție pentru economia cunoașterii. „Antreprenoriatul reprezintă starea de spirit și procesul de a crea și dezvolta activitatea economică prin îmbinarea asumării riscului, creativitatea și inovația printr-un management
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
o întreagă concepție despre om în spațiul social al muncii”. Managementul inovativ (antreprenoriatul) este privit ca „o stare de spirit” în care instrucția și educația oamenilor sunt socotite ca cea mai bună investiție pentru economia cunoașterii. „Antreprenoriatul reprezintă starea de spirit și procesul de a crea și dezvolta activitatea economică prin îmbinarea asumării riscului, creativitatea și inovația printr-un management eficace, în cadrul unei organizații noi sau existente”<footnote Green Paper, Entrepreneurship in Europe, COM (2003), 27 final, 2003, http//europe.eu
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
România până în 1992), 1992, p. 10. footnote>: Schema 27. Noile provocări pentru șeful de personal „Meșteșugarul” cu strategia „a pune preț pe făurirea produselor de înaltă calitate și pe rezolvarea problemelor”; „Luptătorul din junglă”, care „este o întruchipare a eticii spiritului de inițiativă a secolului al XIX-lea”<footnote Ibidem, p. 10. footnote>. Ei pot fi „lei”, luptători loiali, sau „vulpi” care folosesc șiretenia; „Oamenii de campanie”, care „prețuiesc mai presus decât orice armonia, bunele relații și spiritul de comunitate”<footnote
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
întruchipare a eticii spiritului de inițiativă a secolului al XIX-lea”<footnote Ibidem, p. 10. footnote>. Ei pot fi „lei”, luptători loiali, sau „vulpi” care folosesc șiretenia; „Oamenii de campanie”, care „prețuiesc mai presus decât orice armonia, bunele relații și spiritul de comunitate”<footnote Ibidem. footnote>; „Jucătorul” (apărut în deceniul al șaptelea al secolului XX), „care-și concentrează eforturile asupra victoriei și gloriei”<footnote Ibidem, p. 11. footnote>. Unele forme flexibile, ad-hoc, de organizare a activităților de personal se potrivesc și
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de redacție al cotidianului „Azi” din București. Prima carte, romanul Conul de umbră, îi apare în 1975 și e urmat de alte două - Cădere liberă (1978) și Careul de fugă (I-II, 1985-1990), de proză scurtă - Alb (2000), eseuri - Etica spiritului revoluționar (1975), Hamlet-între vocație și datorie morală (1998) și de scenariul cinematografic Probleme personale (1981, după o idee din Cădere liberă). I s-au decernat Premiul Uniunii Scriitorilor (1975, 1978, 1999), Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj (2002) ș.a. Romanele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
care fusese provocat și de obsesia despărțirii de Sonia, se produce în momentul când Micu descoperă niște scrisori certificând superficialitatea femeii iubite. Cădere liberă propune o analiză a raporturilor de putere într-un oraș de provincie. Universitarul și activistul Cremene, spirit lucid și caracter incomod, are, pe lângă dezamăgirile generate de contactul cu tot felul de superiori incompetenți și dogmatici, revelația întâlnirii unui prim-secretar de partid de altă factură decât cei dinainte. Dar el își pierde treptat tăria de caracter și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
Apar și aici tipuri umane variate: „contele”, reprezentant al vechii orânduiri sociale și etice, antagonică celei actuale, prilej de înfierări ale epocii comuniste, ori Alina, un personaj feminin complicat, rafinat. SCRIERI: Conul de umbră, Cluj-Napoca, 1975; ed. Cluj-Napoca, 1992; Etica spiritului revoluționar, București, 1975; Cădere liberă, Cluj-Napoca, 1978; ed. Cluj-Napoca, 1995; Careul de fugă, I-II, Cluj-Napoca, 1985-1990; ed. 2, Cluj-Napoca, 2002; Hamlet - între vocație și datorie morală, Cluj-Napoca, 1998; Alb, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Ion Vlad, Romanul și „autobiografia”, TR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
Aman”din Craiova. Și lucrarea Geneza ideilor social-politice și filosofice în literatura română veche (1987) beneficiază de pe urma efortului documentar al autorului. Începând din 1990, N., manager cu inițiative lăudabile în producția Editurii Scrisul Românesc, intră într-o zonă în care spiritul critic nu funcționează pe măsura intențiilor, având drept consecință supraevaluări cu mize naționaliste și localiste: susține caracterul literar al declarațiilor lui Tudor Vladimirescu, se străduiește să descopere frânturi de zicere artistică în relatările martorilor la evenimentele din timpul domniei lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
caracteristice care le deosebesc de alte grupări similare. În favoarea individualității se poate aduce și un alt argument: încercările de a găsi legi generale în literatură au eșuat întotdeauna. Așa-numita lege a literaturii engleze descoperită de Louis Cazamian, "oscilația ritmului spiritului național englezesc" între doi poli, sentiment și intelect (însoțită de afirmația subsecventă că aceste oscilații devin cu atât mai rapide cu cât ne apropiem de epoca actuală) este sau banală, sau falsă. 40 Ea nu mai rezistă de loc când
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
intermitent. *8 În descrierea unui personaj scriitorul poate să nu sugereze de loc imagini vizuale. Cu greu am putea să ne reprezentăm vreunul dintre personajele lui Dostoïevski sau Henry James, dar în schimb ajungem să cunoaștem complet starea lor de spirit, mobilurile acțiunilor lor, aprecierile, atitudinile și dorințele lor. Cel mult, scriitorul sugerează un contur schematic sau o singură trăsătură fizică - practica frecventă a lui Tolstoi sau Thomas Mann. Faptul că multe ilustrații nu ne mulțumesc, deși sunt executate de artiști
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
pentru care ajutorul istoriei și arheologiei pare deosebit de util. La Boeckh studiul literaturii este numai o ramură a filologiei, concepută ca o știință globală a civilizației, și mai ales o știință a ceea ce el, cu romantismul său german, a numit "Spiritul Național". Astăzi, din cauza etimologiei acestui termen și pe baza conținutului majorității scrierilor specialiștilor, prin filologie se înțelege adesea lingvistica, și, în special, gramatica istorică si studiul formelor vechi ale limbilor. Deoarece termenul are atât de multe și divergente înțelesuri, este
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
a fost realizat, la începutul secolului al XIX-lea, de fondatorii istoriei literare: de oameni ca frații Schlegel, Bouterwek, Sismondi și Hallam.*11 Dar apoi dezvoltarea naționalismului, combinată cu efectele unei specializări tot mai mari, a dus la cultivarea în spirit provincial, tot mai îngust, a studiului literaturilor naționale. Totuși în cursul celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, sub influența evoluționismului, idealul unei istorii literare universale a fost re înviat. 80 Primii care au practicat "literatura comparată
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Al. Castaing și Ileana Cantuniari); Christos Yannaras, Libertatea moralei, București, 2002; Julian Marias, Perspectiva creștină, București, 2003; Juan Marse, Cozi de șopârlă, Iași, 2003. Repere bibliografice: Paul Dugneanu, Mihai Cantuniari. Substanțializarea discursului poetic, LCF, 1980, 12; Costin Tuchilă, Mihai Cantuniari. Spiritul pierdut al barocului, VR, 1980, 12; Paul Dugneanu, „Nova”, CNT, 1981, 14; Costin Tuchilă, Un paradox baroc, RL, 1981, 25; Tartler, Melopoetica, 149-152; Gheorghe Grigurcu, Solitudine și caligrafie, RL, 1985, 38; Grigurcu, Existența, 432-435; Dicț. scriit. rom., I, 449-450; Grigurcu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
Provincialismul se devoră pe sine însuși, fiind formă fără fond, loc fără spațiu, prezent fără trecut. O anumită deficiență de materie epică, determinată și de caracterul caleidoscopic, fragmentar al narațiunii, se face simțită în mai multe scrieri ale lui S., spirit nonconformist și incomod, prezență intelectuală deosebită în contextul cultural basarabean. A tradus din A. N. Ostrovski, Maxim Gorki, Vasili Șukșin, Aleksandr Vampilov, Viktor Rozov ș.a. SCRIERI: Era târziu, Chișinău, 1968; Vămile, Chișinău, 1972; ed. îngr. Dumitru M. Ion, București, 1990
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
Grigore Arbore, „Poeme”, LCF, 1974, 37; Piru, Poezia, II, 409-413; Mincu, Poezie, 192-193; Barbu, O ist., 140-142; Iorgulescu, Scriitori, 24-25; Laurențiu Ulici, Conștiință și opțiune, CNT, 1979, 8; Dan Alexandru Condeescu, Sensibilitate și cultură, LCF, 1979, 13; Mircea Iorgulescu, Un spirit reticent, RL, 1979, 20; Alboiu, Un poet, 136-137; Laurențiu Ulici, Grigore Arbore, „Retrageri”, CNT, 1983, 17; Grigurcu, Existența, 324-330; Dicț. scriit. rom., I, 102-103; Manolescu, Enciclopedia, 56-57. R.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
sportivă, sunt aici principalele ținte asupra cărora moralistul R. își fixează atenția. E. Lovinescu îl reținea în Istoria literaturii române contemporane din 1937 la secțiunea Poezia epică urbană, capitolul Epica umoristică și satirică: „Tânărul caricaturist [...] e ultimul nostru umorist, cu spirite dislocate, dar cu o notație plină de fantezie și de pitoresc”, iar G. Călinescu, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent din 1941, îl plasa în secțiunea Momentul 1932, menționându-l, după Mircea Damian și Stoian Gh. Tudor, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
Lumea scenei revine în Teatru în bețe (1943) - suită de benzi desenate prilejuind lui Pamfil Șeicaru să scrie în cuvântul înainte (intitulat Neagu Rădulescu, istoric literar și artistic): „Mai mult decât un caricaturist, Neagu Rădulescu reprezintă o splendidă manifestare a spiritului critic, rezumând în câteva linii o judecată precisă, clară, de o seducătoare independență. Albumul lui este un capitol introductiv dintr-o vastă istorie a vieții literare și artistice românești.” Romanul Sunt soldat și călăreț (1937), cu sursa în experiența de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
În anii '70, generația de istorici de artă din care făceau parte Theodor Enescu și Amelia Pavel, Paul Constantin, Petre Oprea, își îndreaptă atenția spre momentul simbolist și Art nouveau în arta românească, reprezentate de artiștii de la Tinerimea Artistică, în spiritul unei obiectivități care își propune să facă dreptate unui curent de gândire și artistic scufundat, fără să adere necondiționat la valorile plastice promovate de simbolism (este mai ales cazul lui Theodor Enescu atunci când scrie despre Luchian). Intruziunea literarului în arta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
egalitate cu școlile artistice europene. Este un punct de vedere integrator în care nu se mai simt complexele unei arte minore intrate târziu în circuitul european, o perspectivă curajoasă cu toate riscurile pe care le presupune. Ceea ce nu înseamnă absența spiritului critic și nici a precauțiilor necesare atunci când discută în același plan pe Böcklin și Franz von Stuck cu Kimon Loghi, pe Cecilia Cuțescu-Storck cu Hodler sau pe Paciurea cu Rodin. Artiști ca Luchian, Cecilia Cuțescu Storck, Kimon Loghi beneficiază de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]