70,946 matches
-
bugetul de stat sau din donațiile voluntarilor, fundațiilor, naționale sau internaționale. Ca atare, acordarea de asistență nu presupune contribuții anterioare, asistența oferindu-se după alte criterii decât asigurările sociale. Asistența socială privind femeile se înscrie pe linia generală a scopului fundamental al asistenței sociale, acela de a restaura o anumumită capacitate de funcționare socială, apreciată ca normală pentru respectiva comunitate; crearea oportunităților de dezvoltare personală, astfel încât să fie posibilă o viață demnă și autonomă, să se realizeze împlinirea personală așteptată. Practica
Asistența socială a femeilor () [Corola-website/Science/325261_a_326590]
-
căci în sens tradițional sociologia echivalează cu neutralitate axiologică și cu obiectivitate iar feminismul își asumă în mod deschis angajarea, implicarea. Caracteristica importantă a sociologiei feministe este înscrierea demersului într-o perspectivă teoretică care acordă un rol și o importanță fundamentală diviziunilor de gen din viața socială. S.g. problematizează inegalitățile de gen contribuind la o înțelegere mai bună a mecanismelor prin care se produc și se reproduc inegalitățile sociale între bărbați și femei. Sociologia feministă nu este doar o sociologie cu
Sociologie feministă () [Corola-website/Science/325267_a_326596]
-
Articulată în ultimii 20 de ani, critica feministă a limbajului încorporează un set comun de preocupări și teme în ciuda unui număr mare de perspective și pradigme teoretice sau a unor rezultate empirice de multe ori contradictorii. Astfel, fundamentală studiului limbajului dintr-o perspectivă feministă este tema „tăcerii și a excluderii”, care ridică deopotrivă și problema găsirii unei voci autentice în care femeile să se exprime. Tema reprezentării, în care sensul cultural al genului este construit și contestat, reprezintă
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
variază în funcție de țară, între trei saptămâni până la doi ani. În spațiul familial, androcentrismul este reflectat în primul rand în construcția social-normativă a familiei: familia ideală se compune dintr-un bărbat-cap al familiei, care muncește în afara casei, soția care are rolul fundamental de a-i sprijini, ajuta și îngriji pe soț și copiii. Deși familiile tradiționale reprezintă o realitate socială cu o pondere din ce în ce mai mică (doar 10% din familiile americane, de pildă, respectă această rețetă), imaginea social dezirabilă a familiei s-a
Androcentrism () [Corola-website/Science/325260_a_326589]
-
femeilor, reguli ce subsumează existența feminină eticii grijii (cf. Carol Gilligan), sacrificiului de sine pentru realizarea celuilalt (soț, copii) și conformării la un model masculin de atractivitate sexuală. Concepția comună privind psihosociologia genului este bazată pe asumpția existenței unor diferențe fundamentale de opinii, abilități, caracter, aspect fizic, etc. Mai mult, se consideră că doar un set de trăsături caracterizează bărbații în general și deci definesc masculinitatea și doar un set de mărci definește femeile și feminitatea. “Acest model unitar al caracterului
Feminitate () [Corola-website/Science/325303_a_326632]
-
doctrine și practici, conținutul mediatic, structura veniturilor, politicile sociale, designul locuinței, etc. În această perspectivă, ordinea socială patriarhală se caracterizează printr-o masculinitate hegemonică ce subordonează alte tipuri de masculinitate, precum și ansamblul femeilor. Totuși, idealul cultural de masculinitate hegemonică diferă fundamental de personalitățile reale, modelele de masculinitate fiind adesea figuri fantasmatice, constructe ficționale (John Wayne, Sylvester Stallone, Arnold Schwartzeneger). Ceea ce acest ideal cultural implică este de fapt menținerea practicilor care instituționalizează dominația bărbaților asupra femeilor. Feminitatea “tradițională” se construiește în jurul polului
Feminitate () [Corola-website/Science/325303_a_326632]
-
parte, împreună cu delegatele a peste 60 de reuniuni de femei din Transilvania, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia pe 1 Decembrie 1918, votând pentru unirea cu România și pentru Rezoluția Adunării, în care a fost prevăzută, printre reformele democratice fundamentale, și acordarea votului universal și pentru femei. R.F.R. de la Brașov va continua lupta pentru emanciparea femeii și în perioada interbelică în cadrul Uniunii femeilor române din România-Mare, afiliată la Consiliul General al Femeilor din România (Carpați, 1926). 2. Reuniunea Femeilor Române
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
create secțiuni mai întâi la București, apoi la Brașov, Sibiu, Cernăuți, Chișinău și în alte orașe mai importante ale țării. De la început, A.E.C.P.F.R. și-a concentrat preocupările spre sensibilizarea opiniei publice în vederea înscrierii în noua constituție postbelică a drepturilor fundamentale ale femeii. În anii 1919 -1920, membrele secțiunii București au inițiat un amplu ciclu de conferințe cu participarea unor personalități culturale și politice (N. Iorga, Vasile Goldiș, I. G. Duca, Polizu - Micșunești, C. Dissescu, I. Teodorescu ș.a.) având drept temă
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
Principateșor Române; colaborează la ziarele unioniste ca: Steaua Dunării, Reforma, Dacia, Românul. Sfidând ironia cu care era privită semnătura unei femei în presă, Sofia Cocea abordează în articolele sale, cu o maturitate demnă de orice fruntaș politic al vremii, problemele fundamentale ale restructurării societății românesți; dezvăluie gravitatea problemei agrare, piedicile puse de cercurile conservatoare în calea împroprietăririi țăranilor, starea de înapoiere în care trăia grosul populației, în primul rând femeile, lipsite de educație și victime ale unor mentalități anacronice; salută cu
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
1864, care prevedea pentru prima dată înfiițarea de școli secundare pentru fete. Convinsă că “tăria unei nații este dependentă de treapta pe care se află femeia”, în scrierile sale argumenta necesitatea stringentă de a înscrie în legislația țării a drepturilor fundamentale ale femeii. Maria Flechtenmacher (1883-1888) Maria Flechtenmacher, născută Mavrodin, publicistă, actriță, soția compozitorului Al. Flechtenmacher; între anii 1878 - 1881, scoate la București “ziarul social, literar și casnic”, Femeia română, care apărea de două ori pe săptămână și avea abonați în
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
milioane de membre; în anii de după război, face parte dintre feministele care au realizat unificarea asociațiilor de femei din România, sub patronajul Consiliului Național al Femeilor Române și susținea mișcarea petiționară pentru stipularea în noua constituție a țării a drepturilor fundamentale ale femeilor; între 1926 - 1929 a fost aleasă membră în Comitetul de conducere al Alianței pentru votul și acțiunea civilă și politică a femeilor cu sediul la New York. Eugenia de Reuss-Ianculescu, Femeia română și politica, în Drepturile femeii, Anul II
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
zilelor ia formă treptat în mintea sa; după o lungă conversație cu amicul său, Artur Gerber, ajunge totuși la concluzia că "nu e încă timpul". În iunie 1903, după luni de muncă asiduă, cartea sa, "Sex și Caracter — o cercetare fundamentală" — o încercare "de a situa relațiile sexuale într-o lumină nouă și decisivă" — este publicată la editura vieneză Braumüller & Co. Cartea este o reelaborare a tezei sale de doctorat, la care sunt adăugate alte trei capitole esențiale: (XII) Natura femeii
Otto Weininger () [Corola-website/Science/324659_a_325988]
-
prin etică mass-media totalitatea valorilor și normelor, în formă codificată sau nu, exprimate sub forma unor demersuri sistematice, privitoare la limitelor libertății de expresie și la mijloacele exercitării profesiunii. Cu alte cuvinte, ce putem face, cum putem face. Problema etică fundamentală a sistemului mass-media este de a cuantifica responsabilitățile fiecărei părți, indentificând, din acest punct de vedere, trei nivele decizionale: jurnalistul (individul, angajatul în media), redacția din care face parte (ca structură colegială și profesională) și patronatul, ca instituție tutelară. Produsul
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
Art. 206 CP). În ambele cazuri este acceptată proba verității „dacă afirmarea sau imputarea a fost săvîrșită pentru apărarea unui interes legitim”(Art.207 CP), fără a fi definit cu precizie ce este „interes legitim”. Prezentarea adevărului trebuie să fie fundamentală pentru jurnaliști, deoarece adevărul este sursa principală de legitimitate și credibilitate a acestora. Adevărul comun - un enunț care corespunde realului sau corespunde intenției inițiale, a ceea ce se pretinde a fi Adevărul jurnalistic este un demers legat de un fapt oarecare
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
religiile existente susținând că fiecare ""cale"" dacă este urmată cu perseverență permite atingerea scopului ultim pe care și-l propun toate religiile, și anume accesul către divinitate. Astfel că, în afară de dedicarea către cultul lui Rama, Krishna, Kali și altor zeități fundamentale din panteonul hindus, studiază și islamul și creștinismul.
Ramakrishna () [Corola-website/Science/326060_a_327389]
-
Institutlul are în subordine 7 stațiuni experimentale viticole: Blaj, Bujoru, Drăgășani, Iași, Murfatlar, Miniș și Odobești. Activitatea de cercetare se desfășoară în următoarelor secții și laboratoare: "Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Iași" este o unitate de cercetare fundamentală și aplicată în domeniul viticulturii și vinificației subordonată Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească, singurul institut de cercetare-dezvoltare agricolă în domeniul viticulturii al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”. Stațiunea a fost înființată în anul
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
Facultatea de Teologie din București, dar nu a profesat acolo. La 2 decembrie 1948 este transferat la Institutul Teologic Universitar din Sibiu unde a profesat până la pensionarea sa, în 1980. Acolo, a activat ca profesor titular la Catedra de Teologie Fundamentală și Istoria religiilor (din 2 decembrie 1948), apoi ca profesor la Catedra de Istorie bisericească universală (din 1 septembrie 1952). A fost pensionat la 1 octombrie 1980. El a pregătit mai mulți viitori ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, printre care
Milan Șesan () [Corola-website/Science/326121_a_327450]
-
de acest subiect - Grecia clasică, Renașterea și epoca modernă -, autorul întreprinde o incursiune detaliată, comparativă, bogată informațional, prin marile momente ale cosmologiei. De la gânditorii ionieni la cei renascentiști, de la cei premoderni la cei contemporani, Collingwood se apleacă asupra unor concepte fundamentale precum materie-minte, spațiu-timp sau mișcare-nemișcare. El punctează, de asemenea, ecoul paradigmatic peste timp al unor nume precum Pitagora, Aristotel, Copernic, Newton, Kant, Hegel, Einstein sau Whitehead. Filosoful își încheie lucrarea cu propria sa teză asupra studiului cosmologiei: orice demers de
Robin George Collingwood () [Corola-website/Science/326151_a_327480]
-
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit și Acvacultură este o unitate de cercetare fundamentală și aplicată în domeniul acvaculturii subordonată Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” din România. Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit și Acvacultură este situat în municipiul Galați și a fost înființat în 2002, continuând activitatea din domeniul
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit și Acvacultură Galați () [Corola-website/Science/326156_a_327485]
-
reprezintă suma principiilor fundamentale ale existenței prin care lumea este interpretată, dezvoltată în cele mai avansate culturi ale antichității, precum: Chină, India, Mesopotamia, Grecia, Romă etc În India antică, filosofia se dezvoltă în strânsă corelație cu religia, iar primii filosofi au fost preoții care
Filosofia antică () [Corola-website/Science/326143_a_327472]
-
să-și autoproclame independența. Forțele liberale din Europa Occidentală au primit cu mare satisfacție declarația de independență elenă, pe care o considera prima schimbare după conservatorul Congres de la Viena. Grecii au convocat o adunare constituantă, care a emis o lege fundamentală provizorie și a lansat următorul manifest prin care își explicau opțiunea pentru independență. Alexandru Ipsilanti a fost ales șeful Filiki Eteria în aprilie 1820 și a preluat sarcina planificării insurecției elene. Ipsilanti visa să mobilizeze întreaga populație creștină din Balcani
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
lui Petros Mavromichalis. Cea mai importantă sarcină a acestei Adunări a fost revizuirea Constituției adoptate la Epidaurus în 1822 de către reprezentanții aleși la Prima Adunare Națională. Noua constituție aprobată pe 13 aprilie, numită „Legea Epidaurus” pentru a sublinia continuitatea legii fundamentale, s-a dovedit mult mai bine fundamentată din punct de vedere legal decât precedenta lege fundamentală. Ea asigura puteri crescute ale legislativului față de executiv, limitând dreptul de veto al guvernului. Noua constituție a marcat progrese legislative în domeniul apărării drepturilor
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Epidaurus în 1822 de către reprezentanții aleși la Prima Adunare Națională. Noua constituție aprobată pe 13 aprilie, numită „Legea Epidaurus” pentru a sublinia continuitatea legii fundamentale, s-a dovedit mult mai bine fundamentată din punct de vedere legal decât precedenta lege fundamentală. Ea asigura puteri crescute ale legislativului față de executiv, limitând dreptul de veto al guvernului. Noua constituție a marcat progrese legislative în domeniul apărării drepturilor omului: garantarea proprietății, a egalității în drepturi a tuturor locuitorilor Greciei, nu doar a etnicilor greci
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
să acționeze în numele lui. Adunarea Națională a aprobat pe 1 mai 1827 „Constituția Politică a Greciei”. Aceasta a fost prima constituție care nu a mai fost etichetată „provizorie”, semnalând dorința grecilor pentru obținerea independenței totale față de Imperiul Otoman. Noua lege fundamentală avea 150 de articole și a stabilit o serie de principii care au rămas valabile până în ziua de azi in Constituția Greciei. Constituția a stabilit o separare clară a puterilor în stat, investind guvernatorul Greciei cu puteri executive și un
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Σύνταγμα). Adunarea Națională s-a dizolvat la scurtă vreme după adoptarea constituției ca urmare a neînțelegerilor dintre diferitele facțiuni politice. După sosirea lui Otto în Grecia în februarie 1833, regența care a guvernat țara până la majoratul regelui a ignorat legea fundamentală iar, după majorat, Otto însuși nu a respectat constituția, domnind ca monarh absolut. Grecia independentă a primit o nouă constituție doar după lovitura de stat din 3 septembrie 1844. Constituția greacă din 1822 a fost un document adoptat de Prima
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]