70,892 matches
-
evidente ilustrări ale lui, ci și o serie de inefabile care-l definesc într-un mod subtil. Mi s-a părut neprofitabil și ineficient să utilizez exclusiv un criteriu valoric pentru a analiza fenomenul simbolist în artele plastice; împrumutând dimpotrivă spiritul democratismului și eclectismului estetic pe care îl înregistrează fenomenul secesionist european. Pentru eficiența observațiilor, operele "maeștrilor" și ale "minorilor" sunt tratate de pe poziții de egalitate. În plus, consider că fenomenul simbolist/decadent în artele plastice ca și în literatură este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care survin în urma confruntării ei cu pierderea unui exclusivism aristocratic. Art Nouveau-ul se află în acest câmp de tensiuni sociale, culturale, care se reflectă și în cadrul dimensiunii sale simboliste, iar Amelia Pavel discută chiar de un Jugendstil simbolist. Un anumit spirit Art-Nouveau, în varianta Erotic Style, pare să disemineze cu rapiditate în toate mediile, fenomenul coincide cu o inflație de romane "decadente" pe teme erotice cu pasiuni inavuabile și ambiguități sexuale, iar fenomenul ia amploare în cinematografie începând cu Kinetoscopul, până la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Călinescu, Anghel Chiciu, Alexandru Severin, Teodor Burcă, generație care își trăiește plenar devenirea artistică între 1910 și 1915, interval după care fie și-au reformulat viziunea estetică, fie au căzut sub incidența unei critici impenitente, care socotea literaturizarea sculpturii în spirit simbolist drept o eroare estetică amendată de pe pozițiile unei alte vârste a modernității. Definitoriu pentru decadentism este amploarea pe care o ia o altă temă romantică, ceea ce ar completa teza lui Mario Praz conform căreia decadentismul nu reprezintă decât o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de rezonanță, tratările clasice, de gen, cuprinzând episoade revelatoare din Noul Testament, fiind înlocuite cu crearea unei atmosfere mistice în pictură prin prezențe nebuloase, misterioase, revelatoare. În pictura română lipsesc "satanismele", demonismele care se regăsesc în siajul unei culturi modelate de spiritul catolic, în schimb cealaltă dimensiune a prezenței difuze a religiosului se regăsește sub forma unui vag simbolist în picturile lui Artur G. Verona, la sculptorul Teodor Burcă sau la Theodorescu-Sion, Octavian Smigelschi sau Octav Băncilă. O parte dintre acești pictori
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
epifenomen, zonă marginală, un interstițiu, un minorat artistic, ci ca despre un fenomen de sine stătător, prezent difuz în cele mai diverse orientări artistice, caracteristic pentru o anumită etapă a formării unor pictori, însă bine configurat și în acord cu spiritul timpului. Decisivă pentru definiția simbolismului și, legat de el, a decadentismului a fost relația lui cu literatura, o relație aproape simbiotică, decelabilă în reconstrucția simbolică a unor figuri cultural fondatoare precum cea a poetului național, Mihai Eminescu. Recuperarea simbolismului românesc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și un studiu mai cuprinzător decât cel de față ar trebui să se focalizeze asupra simbolismelor sud-est și central europene, incluzând fenomenul simbolist ceh, polonez, maghiar, rusesc sau sârbesc, și al felului în care acestea sunt "naționalizate", sunt modelate în spiritul unei tradiții pe care la rândul lor o așază sub semnul modernității. Acest dialog dintre tradiție și modernitate, care se realizează în spațiul simbolismului, constituie un fenomen care merită o analiză aprofundată, care să deconstruiască corect dihotomia clasică. Am arătat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
trei sferturi din desfătarea poemului, care constă din a ghici puțin câte puțin: a-l sugera, iată visul. Folosirea desăvârșită a acestui mister este ceea ce constituie simbolul: a evoca puțin câte puțin un obiect pentru a arăta o stare de spirit, sau, invers, a alege un obiect și a degaja din el o stare de spirit, printr-o serie de descifrări"9. Același lucru se poate spune și despre pictura simbolistă, care solicită o rafinare a percepției, o instrumentare hermenutică a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sugera, iată visul. Folosirea desăvârșită a acestui mister este ceea ce constituie simbolul: a evoca puțin câte puțin un obiect pentru a arăta o stare de spirit, sau, invers, a alege un obiect și a degaja din el o stare de spirit, printr-o serie de descifrări"9. Același lucru se poate spune și despre pictura simbolistă, care solicită o rafinare a percepției, o instrumentare hermenutică a intuiției, sau chiar o anume capacitate vizionară, care sesizează deschiderile inițiatice și explorează misterul. Ambiguitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care se recompune ca întreg numai printr-un rapel interpretativ. "Mișcările inovatoare în artă în acest moment s-au orientat în general, în direcția figurilor încețoșate și a contururilor dizolvate. Whistler i-a învățat pe pictori să sugereze starea de spirit eclipsând detaliul precis. Impresioniștii au încercat să reînvie impresiile naturale prin dizolvarea imaginilor în componente de lumină, prin renunțarea la marginile clare și clar-obscurul din pictura academică. Simbolismul a căutat imagini care să evoce reacții obscure. Dar stilul decadent, păstrând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care-l reflectă și personajele sale mitice: Europa, Pasiphae, Elena, Sapho, Muzele, Menadele etc. Decorul devine la Moreau extrem de important, el nu joacă doar rolul de fundal, ci se insinuează ca prim plan. O construcție artificială, himerică, sincretică, un spirit al emblemelor întrețesute într-o tapiserie complicată, decorativismul lui Moreau contribuie la proiectarea într-un plan atemporal a unor întâlniri exemplare, enigmatice. Această atracție pentru arabesc, artificios, abstrus, excesiv configurată stilistic, pe care o semnalează și M. Bengesco relevă o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Esseintes, în romanul În răspăr, dobândește semnificația unei încadrări de sensibilitate decadentă. Huysmans relevă caracterul "blasfemic" al operei lui Moreau și un sens secret al transcendenței prin violarea celor mai grave interdicții identificând sursa sublimului decadent, sinteză a romantismului cu spiritul sadian trecută prin filtrul isteriilor și nevrozelor moderne: "Mergând la izvoarele etnografice, la originile mitologiilor, ale căror sângeroase enigme le compara și descifra, adunând laolaltă și topind într-una singură legendele provenite din Extremul Orient, metamorfozate de credințele altor popoare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Și Edward Lucie-Smith observă faptul că "Detaliul era o veritabilă capcană pentru Moreau. Concepția operelor sale nu-i punea probleme, elaborarea lor, în schimb, adesea. Era un artist autentic vizionar în sensul în care prima sa idee se înfățișa întotdeauna spiritului său în ansamblul liniilor și contururilor principale"45. Cu alte cuvinte, în cazul lui Moreau avem o permanentă tensiune între concepția de ansamblu a operei și realizarea ei, unde este sesizabil efectul densității decorative prin acumularea detaliului care fie o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
idee; dă palpitarea vieței unei abstracțiuni filozofice, învie cu un sens nou o legendă, desfășoară o evoluție luminoasă alături de o inspirație cugetătoare. [...] E o pictură intelectuală, idealistă: ea nu a putut fi pricepută nici de arta academică, predominate de imitația spiritului greco-latin, de imitații palide, de alegorii banale și de anecdote, nici de novatorii cari reduc pictura la simple efecte de lumină, la o searbătă și meschină realitate. Această pictură, cu înțelesuri profunde și cu expresiuni tehnice fastuoase ca o râurare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ștafetă. "De fapt, câțiva au văzut în el pe succesorul direct al lui Flaubert, creatorul nu numai al lui Sallambô, dar și al Tentației sfântului Anton. Abundența de detalii vizionare a acestei ultime opere apare în mod particular apropiată, în spirit, tablourilor lui Moreau"54. Cealaltă trăsătură dominantă a decadentismului pe care o relevă pictura lui Moreau o constituie tendința ornamentului de a înghiți întreg spațiul și în general orice corporalitate. Aceasta face parte din aceeași estetică decadentă a fragmentului care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
idiomului artistic al lui Puvis de Chavannes"58. Analizând aceste proiecte, dintre care numai Munca va fi realizat, istoricul de artă sesizează întrebuințarea civică a unui limbaj plastic simbolist, de la nudul feminin senzual, la alegoriile sensibilizate, de la gesticulația hieratică, la spiritul emblemelor, de la lirism, la spiritualism etc. Pictorul de origine română aplică principiile unei picturi murale impregnate simbolist ale maestrului francez. "Utilizarea tentelor pastel, respectând tonalitatea mai mult sau mai puțin gri a pietrei, absența profunzimii, subtituirea liniei modelului, toate aceste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Böcklin, distanțarea de viziunea serenă, echilibrată, raționalistă, a artei clasice, pentru care opera goetheeană constituia o summa. "Totuși, în timp ce Grecia lui Goethe era "un teritoriu civilizat în măsură să-l reflecte pe Sofocle", opera lui Böcklin tinde să reflecte spiritul grec al perioadei arhaice"68. Într-adevăr, perspectiva goetheeană care împrumută dezideratele Aufklärung-ului transpare într-o reevalaure a tragediei antice în interpretarea pe care o dă unui personaj tragic precum Ifigenia, în piesa sa Ifigenia în Taurida, caracteristică pentru perioada
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Böcklin va prelua și ceva din sensul acestei crize a artei, ca viziune pesimistă asupra lumii căreia doar arta îi poate fixa un model, conferindu-i un echilibru. Încă odată, paralelismul cu Klimt se poate dovedi fertil pentru înțelegerea unui spirit nu neapărat iconoclast, dar deschis spre o altă viziune și o altă sensibilitate, care aveau să configureze simbolism-decadentismul la sfârșitului secolului al XIX-lea. La rândul său, Klimt preia o temă clasică iluministă, pe care o transformă complet în opusul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui repertoriu care era în cursul secolului XIX fixat în formalism. [...] Böcklin, literalmente, dă un corp mitului, îl vivifică..."70. Acest revival aflat sub semnul Secesiunii, atât în Imperiul Austro-Ungar, cât și în Germania, insuflă culturii greco-latine, circumscrisă valorilor apolinice, spiritul dinonisiac al unei modernități care poartă amprenta sensibilității simboliste și decadente. Această metamorfoză subtilă era excelent dramatizată de către Thomas Mann în romanul său, Moarte la Veneția (1912). În opinia lui Rodolphe Rapetti, Böcklin "privilegiază aspectele violente ale fabulei, la care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
după cum susține Edward Lucie-Smith, o viziune ca expresie a unei état d'âme: "Insula morților este o pictură "sintetică" în sensul deplin al termenului simbolist. Ea nu descrie natura așa cum este ea, ci condensează diverse impresii pe care le primește spiritul artistului pentru a crea o lume nouă și diferită, dirijată de propria sensibilitate. În cazul acestui tablou, starea interioară este amprentată de un sentiment de recluziune, de refuz al realității"73. Amprenta interiorității și invitația la un memento mori combinate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
naturalistic permutation". Pentru Dobrogeanu-Gherea, finisecularismul apare aproape ca un reflex mentalitar, decadentismul constituind un corelativ estetic insuficient decantat pentru a configura o estetică propriu-zisă. Teoreticianul a forjat conceptul de decepționism, menit să înscrie dintr-o perspectivă sociologizantă o stare de spirit codificată cultural prin termenul de decadentism. Termenul de "decadentism" se afla în circulație pe piața ideilor și Ștefan Popescu îl utilizează la rândul lui cu privire la tablourile lui Burne-Jones. Dacă descrierea tablourilor acestuia are o notă naivă, în schimb, pictorul identifică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
consacră pictorului, Patrick Bade nu ezită să-l afilieze simbolismului și sensibilității fin de siècle: "Cu toate acestea, în ochii noștri el pare să fi fost una dintre figurile cele mai reprezentative ale mișcării simboliste și a acelei stări de spirit universale numite "fin-de-siècle"81. Tot el subliniază succesul extraordinar pe care-l are pictorul în Franța începând cu Expoziția Universală din 1889 unde expune tabloul Regele Cophetua și fecioara cerșetoare (1880-1884). Tabloul declanșează o modă la care pictorii români, și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acestea, pictura lui Burne-Jones avea să cunoască un succes internațional în ultimul deceniu al secolului XIX. Exemplul cel mai cunoscut rămâne Ciclul lui Perseu inspirat de poemul lui William Morris, Paradisul terestru. Rapetti consideră că el este cel care introduce "spiritul Renașterii italiene în cultul quattrocentesc care marcase debutul său"91, fapt care va influența simbolismul anilor 1890 și nu numai. Burne-Jones abordează o mulțime de teme mitologice, majoritatea necreștine. O interesantă paralelă între biografia și pictura sa o realizează Patrick
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din România pentru a decora o sală a castelului Peleș, reședința de vară a familiei regale. Leon Bachelin face referire la contribuția klimtiană în monografia pe care o consacră castelului Peleș. "Decorația veselă, și foarte grațioasă, e vrednică de serbările spiritului pentru care e hotărâtă și e făcută de D-nii G și E Klint (sic) și Th Masch (sic) artiști care și-au făcut în urmă un mare nume cu picturile ce au executat la Muzeul de Bele Arte și la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se aplică cel mai bine artei decorative, dar "trebuie ca ornamentul să nu se restrângă la o combinație mai mult sau mai puțin fericită de linii, de forme, de culori sau de sonuri; trebuie, fermecând ochiul să vorbească, de asemenea, spiritului, să aibă propria logică". Intră în joc ceea ce criticul numește "atribuirea estetică" ("l'appropriation esthétique"), gustul, "numai să fie semnificativ, simbolic". Teoria evoluționiștilor preconizează "un fel de glorificare a naturii și a umanității în ceea ce ele au emoționant, caracteristic, vital
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
castelui Peleș executate de von Heider la Schongau "vase strălucitoare precum penajul păsărilor, oceli precum au păunii". În "Des ateliers de céramique" VII123 din L'Indépendance Roumaine, criticul examinează două ateliere care funcționează cu succes în România, dar cu un spirit de metodă "sinarhică", "pentru a nu spune comunistă". Bachelin furnizează două exemple prestigioase pentru Arta aplicată, primul este fabrica regală de porțelan din Copenhaga, fabrica fiind un fel de confederație reunind specialiști impecabili și unde un vas este opera unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]