7,219 matches
-
Poetul trăiește direct o stare de identificare cu divinul, dar în același timp mărturisește o mare singurătate. Finalul poemului este o invocație către un principiu sau către o ființă care să-l împlinească în anotimpul mieilor primi: "Afară gem berbecii, înăuntru plâng mieii,/ Targa de iarbă tulbure e jilavă, vino și ridică-mi mâinile de pe pământ/ Vino și binecuvântă mieii care se așază pe pământ și plâng și dorm în numele lui Dumnezeu/ Noi suntem razele și armele". Pentru Adrian Păunescu, zona
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lor se amestecă în mulțime. Trahanache, care s-a dat jos de pe tribună, a deschis portiția grilajului și a trecut cu Ghiță în partea stângă despărțită, bate în ușa "Cabinetului Primarului". Zoe și Tipătescu îi deschis; Trahanache și Ghiță dispar înăuntru; ușa se închide la loc.) SCENA III Aceiași fără Trahanache și Pristanda Cațavencu: (cătră grupul lui) Ei, cum să-l trimeți în Cameră, nene, pe stimabilul? Nu zic, are ideile, opiniile lui și eu respect ideile, numai să fie sincere
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Clopotarii Noi, în fața unei căsuțe de lîngă Calea Victoriei. Intrarăm. Vreo patru odăițe, - dar ce lux. Perdele și perne de mătase, mobile într-un stil ciudat, dar toate artistice, - și-n fund o cameră într-un complet întuneric. - Uite! Mă împinse înăuntru, și aprinse o lampă. Văzui un catafalc, c-un pat în formă de coșciug. - Ietacul meu - rîse Haralamb. Recunoscui plăcerea macabră a poetului care scrisese poemul «Rămășagul», unde niște studenți se așezară pe mesele unei camere mortuare printre cadavre, ca să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
reproșurile pe care Eminescu i le aducea Cleopatrei Poenaru, fiica pictorului Lecca: „Tu m-ai ucis moralicește, mi-ai rupt șira spinării, m-ai deșelat moralicește, încît nu mai pot avea nici o bucurie în viață. Mi-e atît de frig înăuntru inimii, sînt atît de bătrîn, ai făcut să cază toată primăvara vieți mele la pămînt, încît nu se alege nimic din ea”. Vase brisé! Bacovia nu exclude însă propria sa vinovăție. Cu Oscar Wilde el are în comun sentimentul remanenței
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de stînci și prăpăstii adînci, "ca cerbul urmat de săgeat' arzătoare". Junele poartă sub manta-i o mandolină. Astfel, el ajunge la fereastra unui vechi castel, care este luminat de mii de lumini și răsună de mare cîntare de barzi. Înăuntru dansează niște ființe albe, parcă purtate de zefirii de prin grădini. La acea horă, cîntă nimfele, întîi din lire, apoi din ceteri, apoi cîntă barzii, cu glasuri "barbate" rugînd-o pe Ondina, cea aleasă de regele Lin, ca stăpînă a zeului
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în (i)realitatea noastră zilnică, de nimicuri ridicate la rang de catastrofă ce validează vidul ontologic. Cercul se închide de fiecare dată într-o consemnare apatică, obosită, dezavuată, care pecetluiește legătura aceasta teribilă între ieri și azi, între afară și înăuntru, între totul și nimicul existențial: "(azi când mergeam pe stradă/ niște copii se băteau cu pietre// în stația de tramvai am/ văzut o femeie care/ avea un scuipat pe spate// acum stau lungit pe saltea/ și îmi scot cu degetul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
i se pare pe măsură: cea radicală. Anticipată de unele propoziții apoftegmatice, întunecate ori cinice, incluse în Plimbarea prin flăcări ("marele arhitect dumnezeu era bătrânul din/ azilul de noapte"), Preludii pentru trompetă și patru pereți ("Profeții își umilesc umbra./ Acolo înăuntru orbita și ochiul atoatestăpânitor./ Psalmii negri își caută ferestre. Așa!") sau Documentele haosului ("Templele au ars. Cei care căutau urmele lui Dumnezeu prin deșert/ se-ncălzesc și azi la micul foc al înfrângerii"), confruntarea temerară cu paradigma religioasă pare a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a neantului, a vidului ontologic: "Mână lângă mână și pumn lângă pumn/ jucând zaruri și cărți pe un câmp de cenușă/ în timp ce apar eu pe o ușă inexistentă/ și care se deschide acum pentru prima oară/ (...) În timp ce încerc să pătrund înăuntru./ Cât să-i dau portarului? am întrebat chiar portarul,/ în timp ce acesta se făcea că nu-i el omul/ Trei sute de lei, mi-a răspuns,/ două pachete de țigări Kent sau Pall Mall/ și o sticlă de votcă, înainte de-a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poți desluși ce-a scris. Dedesubtul lui scrie fratele Atichin" (V. Celălalt Kiril). "Celălalt Ferapont seamănă pe jumătate cu mine, pe jumătate cu primul frate Ferapont. Pe spate are o pereche de aripi și-o cruce care-l apasă greu înăuntru. Poartă barbă și seamănă cu un păianjen. El stă și transcrie tot ce a scris Atichin. El transcrie în aur psaltirea. După ce scrie o pagină, îi dă foc la opaiț, iar cenușa o presară pe trupul lui Lazăr. Pe rănile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poeziei: Nesfârșit gândesc/ La un poem îngeresc/ Fără început consoane sau liniște/ Poemul casă bursuc portocal/ Poemul continuu egal// Există oricum acest drept al poemului/ De a se iubi pe sine/ Există oricum acest drept al poemului/ De a fi înăuntru și în afară// De a intra printr-un ochi/ De a ieși pe o nară// Există o lacrimă pe care o plângem/ Cu toții/ Noi prea-fericiții prea-hoții/ Pe toți ne mai doare o singură rană/ Cuvântul poem nu vine de la cuvântul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ieși pe o nară// Există o lacrimă pe care o plângem/ Cu toții/ Noi prea-fericiții prea-hoții/ Pe toți ne mai doare o singură rană/ Cuvântul poem nu vine de la cuvântul pomană// Nesfârșit gândesc/ La un poem îngeresc/ Cu carne dulce-amară/ Precum înăuntru așa și afară" (Tatăl nostru). Spre finalul cărții, meditația asupra poemului angelic se prelungește, din ce în ce mai mult, în sfâșietoare litanie a unui spirit însetat de iubire ("Te iubesc// Aceasta este singura metaforă adevărată/ A poemelor mele") și, mai presus de orice, de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prestabilită..." (O dată cu seara). Și încă: "Pe sub arborii in floare ai întunericului pășești;/ văd semnele care-au ajuns scrum,/ pe ferestrele-nverzite...// În apele lor mă trezesc și adorm;/ scriu și mă înspăimânt.../ Foaia-i mișcată parcă de mâini nevăzute./ Lumina înăuntru-i din cer./ Zarurile cad, și iar cad;/ fețele lor sunt pline de-un alb și negru veșmânt;/ amurgul nu ne mai vede./ Se aud clopotele de fier, de aur și de pământ" (Primul poem cu o foaie și amurg
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de bună seamă, în încleștarea lor intrinsecă. Chiar și atunci când pare a-și orienta vectorul descriptiv înspre un afară al realului mizer ("lucrurile sunt pătate"), autorul nu face de fapt altceva decât să pândească ocazia de a reflecta la un înăuntru al interiorității fracționate, asimilate ca pecete identitară specifică: "iubesc fisurile sufletului meu/ împotriva cărora atât mă revolt" (coroana de spini). La suprafața poemelor tresaltă crispări și anxietăți bulversante, ce dau seamă de adevărata adâncime a unei individualități poetice vulnerate nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a lungul pajiștii trecea un pîrîiaș care, într-o parte, țîșnea învolburat din pămînt, iar în cealălaltă curgea lin, printre flori și copaci [...]. (3) În Lesbos este un oraș, Mytilene, mare și frumos, tăiat de brațele mării care se furișează înăuntru și împodobit cu poduri de piatră albă și cioplită. Ai crede că nu vezi un oraș, ci o insulă. Cam la două poște de acest oraș se întindea pămîntul unui om bogat, o avere foarte frumoasă: munți plini de vînat
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
doua dimensiune (sau perspectiva laterală) corespunde distribuției orizontale: la stînga vs la dreapta; a treia dimensiune (sau perspectiva de apropiere sau de depărtare) corespunde opoziției aproape vs departe, în față vs în spate: poate chiar să traducă această profunzime prin înăuntru vs afară; a patra dimensiune corespunde utilizării timpului: timpul cosmic (anotimpuri, ore, zile, luni etc.) sau timpul logos-ului (al scriiturii și al liniarității sale). În toate aceste cazuri este vorba de a face lizibil un ansamblu non-liniar care nu
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de pete de ulei, avînd pe cap o pălărie turtită pe care își purtau cutia în care erau aranjate toate sculele necesare, ei deschideau în fiecare dimineață încuietoarea tubului care proteja lampa, o coborau, scoteau capetele de fitile arse, curățau înăuntru, puneau alt ulei. La căderea nopții, își reluau atribuțiunile; toate lămpile trebuiau aprinse la o oră fixă. N. Robatel, Au temps des metiers, Ovaphil, 1982, p. 230 Aici, diferitele acțiuni descrise ce ar putea fi reunite sub tema-titlu "a aprinde
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
într-un fel sau altul, dar e clar că ea nu poate fi eliminată printr-o întoarcere la fizica clasică (asta e pur și simplu o "neînțelegere nevrotică" a lui Einstein). Este vorba mai degrabă de o relație holistică între "înăuntru" și "afară", care nu este luată în considerație de știința actuală"26. Heisenberg afirmă fără încetare, în acord cu Husserl, Heidegger, Gadamer și Cassirer (pe care îl cunoaște personal), că trebuie suprimată orice distincție rigidă între subiect și obiect. El
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
mă înșel (dreptul de a nu avea dreptate e înscris în catehismul democrației), dar Consiliul Frontului n-a făcut prea mare lucru pentru a lumina, sub acest unghi, opinia publică. Sunt convins că nu putem ajunge la un echilibru stabil înăuntru, nici să ne integrăm convenabil în lume fără a adopta norme a căror eficiență a fost deja verificată de istorie și un limbaj care să ne facă apți pentru dialog. Am salutat de la început decizia Frontului de a merge către
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
noi, căci "echilibrul în stat e ca sănătatea în corp" spunea Eminescu, știind bine că "toate sunt o ecuațiune" și că "numai din egala îndreptățire a tuturor se naște echilibrul"1. Egalitate în afară, cu alte comunități etnoculturale, dar și înăuntru, armonia internă fiind intim legată de integrarea armonioasă în lume. Evenimentele din ultimul an, mai ales, arată cît de greu se poate obține o asemenea armonie, atunci când puterea pune mai mult preț pe continuitate decât pe reformă. Cronica, XXV, 47
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în specie, fatalismul, insensibilitatea la nevoile unei vieți mai omenești, tradiționalismul, neîncrederea față de orice om sau lucru nou, asprimea și necioplirea în diferite manifestări individual-sociale. Dar observatorul răbdător, care stă și așteaptă să iasă din scoica colțuroasă adevăratul organism adăpostit înăuntru, are bucuria de a vedea o ființă foarte fin, complicat, foarte delicat construită, cu nenumărate organe de apercepție mai variată și puternică a lumei, total nebănuite după aspectul crustei de piatră" (Scrieri, p. 381). Reflecția citată ne propune așadar să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nopții, Buga, clopotul cel mare, a-nceput să sune de sine, întâi încet, apoi tot mai tare și mai tare. Călugării, treziți se uitară în ograda mănăstirii. În fioroasa tăcere, în sunetul clopotului creștea treptat, biserica se lumina de sine înăuntru de o lumină stranie și nemaivăzută. Călugării coborâră într-un șir treptele chiliilor, unul deschise ușa bisericii... În aceeași clipă clopotul tăcu și în biserică era întuneric des. Candelele de pe mormântul lui Vodă se stinseră de sine, deși avuse untdelemn
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
să le reproduc. Șeful unui prieten de-al meu a plecat într-un concediu de trei săptămîni. La sfîrșitul primei săptămîni, mirosul care răzbătea din biroul său a devenit absolut insuportabil, astfel încît salariații au spart ușa și au intrat înăuntru. în sertarul biroului, au descoperit rămășitele mai multor sandvișuri cu ouă și cu ton. Un alt șef pe care-l cunosc nu-și schimbă cămașa decît la o săptămînă. Pînă vineri, urmăream fascinați modificarea dimensiunilor și formei unei pete apărute
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
mai mulți oameni, fiind și subsemnatul, că la Sf. Paști, când veneam de la Înviere, trecând pe lângă casa unde stă preotul unit S. am auzit cântându-se melodii bisericești și s-au oprit să le asculte, dar n-au putut vedea înăuntru, ferestrele fiind camuflate. [...] Acestea vă aduc la cunoștință I.P. Sfințitului meu Arhipăstor și prea Venerabilului Consiliu Arhiepiscopesc, cu supunere fiiască rugând a dispune cele cuvenite. C, 08.07.1950 Cu fiiască supunere Pr. M.B.” Notă, sursa „POPA”, 28.09.1950
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
cu numele de N.V. este dispărut și că bănuiesc că și acesta ar fi arestat. De asemenea, a mai spus că personal a fost la închisoarea din Sucioara și, făcând legătura cu o persoană de acolo, a reușit să pătrundă înăuntru și a văzut pe călugării arestați din Slătioara, dar nu a reușit să vorbească cu nimeni. Apoi spune că s-a interesat despre soarta acelor călugări și că, în curând, urmează să fie judecați de consiliul de război. A mai
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
ecranul televizorului de unde află ce se cade să mănânce, cum să se îmbrace, în ce să creadă, ce să viseze, cu cine să voteze -, pe scurt, ce sunt. (Cornea, 2014, p. 187) Universul media, adică peștera platonică, a creat un înăuntru care pentru prea mulți spectatori se confundă cu realitatea de dinafară, iar ceea ce trebuia să contribuie la sporirea surselor și volumului de informații s-a transformat și se transformă prea adesea în manipulare și fragilizarea "neverosimilei făpturi a libertății": "În
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]