7,848 matches
-
You: there, you: there... you, uncle: down, you, uncle: down! Indianul de la recepție însărcinat cu cazarea noastră a fost expeditiv și, din câteva vorbe, ne-a repartizat la sol pe mine și pe un belgian ceva mai în vârstă. Ne învârteam toți stânjeniți, nu știam dacă să ne așezăm și unde să ne așezăm, noi și bagajele noastre. În final, am încăput într-o cameră de opt paturi, șaisprezece bărbați. Pe jos, cel puțin, eram aliniați ca... sardelele. Oameni și bagaje
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
se găsesc la vârsta senectuții sau... pe-aproape. Corpurile lor pot fi schilodite de ani, fețele brăzdate de riduri, pielea a devenit neelastică, aspră și poroasă, de multe ori au fost, poate, la limita nebuniei, rotițele creierului nu se mai învârt ca pe vremuri, dar ei afirmă - și sunt convinși de aceasta! - că-și simt inima tânără! Care este motorul acestui simțământ? Aș putea afirma că este vorba de Kundalini. De acord, dar Kundalini nu stopează degradarea fizică și psihică! După
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
șoferii și oamenii din depar‑ tamentele tehnice, cei care sunt azi mari și tari în sindi‑ catele ce au participat din plin la falimentarea Televiziunii, îndemnați de redactorii care fuseseră în Studioul 4 în zilele când știrile otrăveau apele, se învârteau în cerc, în curte purtând niște bannere cu sloganuri scoase parcă din Scânteia anului 1946. Plus niște caricaturi grotești ale lui Coposu și Paler ; chiar dacă Paler fusese director la un moment dat în Televiziune și simpatizat de mai de toți
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
o lege Sub același falnic Rege, Astăzi toate împreună Vin la patria română. 3 Între Tisa, Nistru, Mare, Cât e munte, câmp și zare Pân - la Dunărea albastră Este iarăși țara noastră. Mândra Românie mare Azi en sfântă sărbătoare, Să-nvârtim hora frățească Pe moșia strămoșească.” * Pentru ca moșia strămoșească să rămână statornică, indiferent că a fost organ de propagandă pentru unirea politică a tuturor românilor, fie că s-a numit organ democrat al Unirii, Glasul Bucovinei a militat pentru publicistică diversă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și compromisul cooperării cu regimul comunist în schimbul susținerii din țară a candidaturii sale. În absența oricărei adnotări precise, în memorialistica lui Eliade, despre contextul vreunei candidaturi, putem rămâne cu imaginea destul de iluzorie că, ani la rând, o lume întreagă se învârte în jurul lui Eliade, îl propune, îl susține, îl provoacă, iar el acceptă, când activ, când pasiv, acest joc, patronând enigmatic suite de demersuri fără finalitate. În aproape perfectă concordanță cu această tramă incertă, nici întrebarea plănuită de Culianu pentru un
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
coaste; te dezbrăcau complet, după care erai obligat să alergi printre "furcile caudine", adică, torționarii așezați pe margini, în cerc, te loveau unde te nimereau, cu bețe și curele, pînă ce cădeai jos în nesimțire sau, în altă variantă, te învîrteai în jurul unei cozi de mătură, în timp ce ei te loveau (metoda Romanescu); te "crucificau", adică, urcat dezbrăcat pe o masă, un șervet sau ciorap în gură, erai ținut de mîini și de picioare și bătut peste spate, fese și la tălpi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
măcar a suta parte din ceea ce au pricinuit altora precumpănește în ei orice impuls spre dreptate? Dacă se țin lacomi, cu ghearele și cu dinții, de recolta bunurilor crescute din sîngele celor morți? De bună seamă că aceia care au învîrtit manivela mașinii de tocat carne, chiar și numai în 1937, nu mai sînt tineri, au între cincizeci și șaizeci de ani, și-au trăit anii cei mai buni în belșug și îndestulare, în confort, și orice pedeapsă pe măsură e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Sandu Zub găsea energia necesară să le repare o haină ruptă sau să le încropească din te miri ce cîrpe o pereche de mănuși. Avea mînă modelată de bibliotecă, prin contactul permanent cu foile de carte; degetele lungi și nervoase învîrteau acul improvizat, de parcă ar fi ținut între ele nu o sîrmă grosolană, ci pana de caligraf a unui copist din alte vremuri. Cînd i-am admirat îndemînarea, s-a apărat ca de o laudă necuvenită. Am cîteva generații de tîmplari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lumina neobișnuit de puternică a acelei toamne călduroase colorau camera celor șase studenți brăileni de pe Plevnei. În absența tuturor, Cristi simțea cum în jurul caietelor, al cărților, al diferitelor instru- mente sau al costumelor improvizate pentru cine știe ce roluri pregătea Manta se învârteau visuri și iluzii ce urmau să dea glas unei noi generații. Un suflu crud și plin de libertate învăluia cei patru pereți zgâriați și îmbâcsiți ai camerei, peste care erau lipite programe de cursuri, afișe de teatru, concerte și ici-colo
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu Despărțirea ? — Sigur. Dar... — Dar ? și Fernic face ochii mari, în așteptarea răspunsu- lui. Pribeagu ajunge și el într-un târziu, dând buzna în resta- urantul aproape gol, unde în afară de Cristi și Ionel mai erau doar doi-trei ospătari, care se învârteau de zor prin sală, începând să aranjeze mesele. — Fraților, cum de nu cântați deja ? — Cu respect, domnule Pribeagu ! — Sachi e de-ajuns. — Sachi să fie atunci, domnul meu ! Iar eu am să fiu Ionel, iar domnul Vasile are să fie Cristi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fereastră ! Bani la care alții doar visează, bani din care ai putea pune deoparte și tu pentru o casă, pentru ceva palpabil, Dumnezeule ! Bani de care să ai când te-o ocoli șansa mai încolo, că doar roata vieții se învârte, nu trebuie să-ți spun eu asta ! Ai 23 de ani, Doamne, și cheltui ca un copil smintit. Pe artiști, cu actori, cu scriitori, cu cutare și cutare, pe băute continue, pe femei frumoase, câte îți mai ajung pe-o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cicatrici, de tăieturi, se vedeau chiar și pe sub mustața lungă și îngălbenită de tutun, cu vârfurile firelor de păr arse de țigări. Nasul său mare îi era ușor mutat spre stânga, semn de bună purtare, și pe sub buzele crăpate, care învârteau o scobitoare ce de mult nu mai avea capetele ascuțite, i se puteau zări câțiva dinți de aur și unul lipsă în față, de unde și porecla. Te speria puțin când te fixa, căci avea un ochi negru și celălalt aproape
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Domnule Știrbu, poate de la vreun concert, a ? V-am zis, oameni cumsecade, artiști, cu poftă de viață și de dis- tracție ca și mine. Îmi arde mie de paranghelii și chefuri, Costică ? N-am orchestra mea ? râde Știrbu, după care învârte nervos din scobitoare. Ja ! Ja, pralo ! Și matale, șukarule John ? — Un poet amărât, să trăiți, domnule. — Amărâtu, amărâtu, ita, da-și permite să vină la nea Știrbu, râde țiganul. — Ei, mai bine să ne văităm decât să ne lăudăm, nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Se găseau, desigur, gustări de toate felurile, dar și restaurante, iar în 1936 se deschide tot aici și marele Muzeu al Satului. Chiote de copii te asurzeau din mulțimea de călușei, leagăne, mașinuțe și avioane, care se ridicau și se învârteau, în timp ce adolescenți bezmetici încercau labirin- tul cu oglinzi, peșterile sau zidul morții pentru motocicliști. În Cișmigiu, pensionarii jucau de zor table sau șah, copiii veneau să admire păunii și lebedele, iar tinerii se plimbau cu bărcile pe micuțul lac înconjurat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nopți. Pentru ce asta, în loc să-mi văd liniștit de viață ? — Domnule Vasile, uneori, oricât te-ai enerva, e bine, cred eu, să mai știi ce se gândește despre tine în lume. Și în alte cercuri decât cele în care vă învârtiți, unde totul e numai lapte și miere. Și așa au început, încă din primul minut, să dezbată nimicurile Cristian Vasile și Mircea Eliade, și nu a durat mult până au decis că întâlnirea ar trebui sărbătorită și cu un vin
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
treabă, pentru că o piesă de teatru se încheiase mai târziu sau se întâlnise cu cine știe ce figură importantă, nu. Cristi era acolo dinaintea tuturor. Verificase totul până la cel mai mic detaliu : măsurase distanța dintre scenă și mese de câteva ori ; se învârtise, ca de obicei, în tot salonul, și se așezase aproape la fiecare masă, observând atent cum se vede scena din fiecare colț ; „Aia mai la dreapta, aia trage-o un pic în spate“, a dat repede câteva indicații ospătarilor. „Uitați
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la a fi om și devenea o stare, o stare din ce în ce mai intensă odată ce își auzea numele strigat tot mai tare și bătăile din palme deveneau tot mai puternice. Simțea cum se dă de nerăbdare din picioare, pe sub mese ; cum se învârt în mâini, de emoție, tacâmuri, fără niciun sens ; cum se aprind țigări după țigări ; cum tensiunea crește minut cu minut și sufletele lor sunt aproape de a exploda. — Sunteți gata, maestre ? Niciun răspuns, din nou. Nodurile din gât n-au ajuns
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să urce în blestematul de avion care trebuia să fi aterizat deja în București când Cristi, văzând cum timpul zboară, iar Fernic tot nu apare, și-a comandat un whisky dublu. — Imediat, domnule Vasile, se conformă chelnerul, care se tot învârtea pe lângă marele cântăreț, făcându-și curaj să-l întrebe dacă e bine. Șapte și zece minute arăta ceasul din cafenea. — Auziți, până când credeți că ne lasă la Palat ? îl întreabă Cristi pe băiat, când vine cu paharul cu tărie. — Cred
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Și a lui fără noi. Și a miilor de oameni care au fredonat cântecele lui, ale tale, ale noastre, cum ar fi fost să nu le fi auzit niciodată. Ah, artiștii ăștia nebuni, râde Pribeagu, ei fac lumea să se învârtă și să danseze. Așa că hai, ridică-te, domnișorule Cristian, în numele unei lumi întregi. Și fă-o să danseze și să iubească, căci dumneata încă mai ai de pus fărâma ta în ea. Ionel a făcut-o atât cât a putut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
plini de datorii pe la tot felul de meseriași sau hangii!, le dă convingerea adâncă de a le fi superiori și că, de fapt, ei joacă rolul de seamă nu numai În viața acestuia, dar și a cercului În care se Învârt cu toții. (Planchet, de altfel, cunoscutul și istețul valet al lui d’Artagnan, ajunge unul dintre șefii Frondei, dovadă că vioiul paj, kammerdiener, valet de pied, rândaș, mesager erotic și, uneori, În travesti, companion de călătorie al gentilomului, poseda valențe multiple
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
farmec, În fața mulțimilor cerându-le votul; realitatea, spune Nietzsche - și el a fost și este unul dintre ultimii profeți ai lumii noastre care și-a pierdut, În general, acest har! -, vine „pe piciorușe de porumbel”! „Lumea, spune tot el, se Învârte În jurul noilor idei - pe neauzite se Învârte ea!” „Realitatea nu există!”, am Îndrăznit s-o gândesc de timpuriu și, desigur, la Început, tinerelul dezadaptat și incapabil de adaptare socială striga această propoziție În adâncurile catifelate ale eului său ca o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spune Nietzsche - și el a fost și este unul dintre ultimii profeți ai lumii noastre care și-a pierdut, În general, acest har! -, vine „pe piciorușe de porumbel”! „Lumea, spune tot el, se Învârte În jurul noilor idei - pe neauzite se Învârte ea!” „Realitatea nu există!”, am Îndrăznit s-o gândesc de timpuriu și, desigur, la Început, tinerelul dezadaptat și incapabil de adaptare socială striga această propoziție În adâncurile catifelate ale eului său ca o formă a neputinței, ca un semn al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
e drept cu mai puțină vlagă ca Înainte, ei, spre stupefacția noastră indignată, nu numai că „nu ne disprețuiesc”, dar, auzi domnule, nici nu ne mai bagă În seamă! Da, literatul român a ajuns să constate că lumea se poate Învârti foarte bine și fără el! De aici, profunda noastră jignire, care În termeni „sociali” se exprimă prin nostalgia după tirajele de altădată, sărăcia atâtor oameni de talent, absența dureroasă a unui Premiu Nobel etc. etc. Această „indiferență” clară, marcată, a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și, mai ales, a unei istorii, a unei origini milenare, „nobile”! O „mai-mult-decât-o-bucurie”, de fapt o uimire, un fel de fericită, aproape neîncrezătoare, stupefacție, comparabilă cu aceea a unui om oropsit, disprețuit, dar și aproape uitat de toți cei care „Învârt cu adevărat treburile lumii” și care se trezește ca „dintr-un vis”, dureros de lung și de confuz sau, pe dos: se trezește „Într-un vis” În care nu numai că nu-i vine să creadă, dar, nu știu cum să spun
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
oare un semn... un semn al existenței reale a acestui lucru, a acestui scop, sens ce scapă simțurilor, experienței și logicii noastre cea de toate zilele? Un sceptic ar putea râde și ne-ar putea oferi pilda „măgărușului castilian” care Învârte neobosit, de dimineața până seara, o roată ce scoate ciuturi goale dintr-o fântână secată! (O imagine, o metaforă pe care o Împrumutăm din splendida și melancolica bijuterie lirică a lui Blagaă. 3 Repet: mie mi se pare și pentru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]