7,211 matches
-
și-n suflet. Mai bine așa, aici suntem ca-ntr-o familie și dacă ne obișnuim cu locul, reușim s-o scoatem la capăt. Nu e ușor, așa-i? Puțin timp după aceea grilajul din mijloc a fost închis și șoaptele deținuților din diverse celule se auziră tot mai slab până ce deveniră un murmur ațipit. Unii își povesteau pentru a mia oară istoria crimei săvârșite, alții invocau pedeapsa iadului pentru a-și răscumpăra păcatele sau relatau cum au stat de vorba
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
una din cărți, dezvoltând o idee, făcând o analiză, desfătându-se cu o descriere. "Oamenii se urăsc cu sălbăticie unii pe alții, adesea fără să știe de ce o fac". Rămânea țintit de această cugetare până la ora prânzului, moment în care șoaptele deveneau tot atâtea apeluri fenetice. Porția de mâncare era insuficientă, unii înjurau, alții reclamau, dar deja acel fel de reacție era un obicei ignorat și indiferent. În gândul lui Tommaso revenea adesea în ultimul timp don Luis Xarava. Se întreba
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
participanți, există o tendință de fragmentare a grupului. Participanții își doresc să vorbească, dar nu pot să facă acest lucru deoarece nu există niciodată o pauză suficient de mare în conversație. În astfel de situații, participanții își împărtășesc opiniile în șoaptă cu cei de lângă ei. Acesta este un semnal că grupul este prea mare. Grupurile mici, cu patru sau cinci participanți, oferă mai multe șanse de exprimare a ideilor, dar faptul că grupul este restrâns presupune și un număr mai mic
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
mesei, fiecare dintre ele legat la un reportofon. Înainte ca oamenii să ajungă la interviul de grup, moderatorul trebuie să verifice aparatura, pentru a se asigura că vor fi înregistrate toate comentariile făcute în încăpere, chiar și cele făcute în șoaptă. EXEMPLU Reportofonul este un semn că se ascultă discuția Un grup școlar amplu a organizat o serie de focus grupuri pe tema remunerării profesorilor proporțional cu realizările - un subiect delicat pentru cei mai mulți profesori. În stadiul de planificare, anumite persoane implicate
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
Păi... mai ținem serbarea?! Mihai: Nu, n-o mai ținem. (tare) Tocmai, fiindcă nu mai ținem serbarea. (Val îi face un semn spre tavan, de unde ar putea, adică, să se audă iar ciocănituri protest; Mihai reține sugestia și vorbește în șoaptă) Respectă și tu măcar necazurile unor oamenii dacă nu știi să le respecți vîrsta și generozitatea. Maria: Ți-ai găsit! Mihai: (tot în șoaptă) Că dacă mă numeau rector și țineam azi serbarea, ai fi avut și tu degetele unse
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de unde ar putea, adică, să se audă iar ciocănituri protest; Mihai reține sugestia și vorbește în șoaptă) Respectă și tu măcar necazurile unor oamenii dacă nu știi să le respecți vîrsta și generozitatea. Maria: Ți-ai găsit! Mihai: (tot în șoaptă) Că dacă mă numeau rector și țineam azi serbarea, ai fi avut și tu degetele unse cu miere... Și ți le-ai fi lins și mătăluță, cinicule, să te întrebi prea mult cine ți-a împins mîna în borcan... (se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cine ți-a împins mîna în borcan... (se aud ciocănituri în peretele din dreapta, mai insistente și ca ritm, și ca intensitate decît primele; se așterne din nou tăcerea) Maria: Ei, acum ce dracu mai vor, că doar am vorbit în șoaptă! Val: Tocmai de aia... Șoapta îngrijorează mai mult ca țipătul... Maria: Doamne, ăștia nu-s normali! Mihai: Da' din care parte a bătut? Maria: Acum parcă din peretele ăsta... Da' prima dată au bătut ăia de sus... Dracu' să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în borcan... (se aud ciocănituri în peretele din dreapta, mai insistente și ca ritm, și ca intensitate decît primele; se așterne din nou tăcerea) Maria: Ei, acum ce dracu mai vor, că doar am vorbit în șoaptă! Val: Tocmai de aia... Șoapta îngrijorează mai mult ca țipătul... Maria: Doamne, ăștia nu-s normali! Mihai: Da' din care parte a bătut? Maria: Acum parcă din peretele ăsta... Da' prima dată au bătut ăia de sus... Dracu' să-i ia! Mihai: Da' cine-s
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sînt după cortina aia de cîrpă, ai stabilit că nu mai sînt aici! Că ești liber? C-am scăpat de vecini? Nu te-am admirat eu chiar degeaba. Bine, atunci am să vorbesc încet. Maria: Și cînd am vorbit în șoaptă ne-au ciocănit în perete. Alex: Păi atunci ce facem? Că de tăcut chiar că nu-i nici o șansă. Atunci am bubuit în toți pereții! Ce facem? Mihai: Dacă tot ai ghitara aia în mînă..., cîntă... și gata. Alex: Bravo
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
acorduri; cîntă din gură acompaniindu-se) Mai trece vremea... (după cîteva măsuri de tango) Ce-ar fi să dansăm? Maria: Numai dansul ne mai lipsea. Mihai: Vecine, mai bine să ne gîndim la o rezolvare. Vecin 1: (răspunde cîntînd, pe șoaptă) Poate că tocmai dansul e o rezolvare... Cine știe! Mihai: Pe dracu'! Vecin 1: Parcă spuneai că ești stăpîn pe situație! Calm! Calm! (după încă vreo două trei măsuri de tango) Tangoul ăsta nu vă spune nimic? Nu vă sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Vezi! Hai, spune care e numele meu: Lenuța, Marusia, Dezdemona... Spune. El 1: Fii serioasă... Ea 2: Dar n-are-a face. Eu știu ce nume am... și încă unul frumos, pe care l-ai spus de atîtea ori atunci cînd... în șoaptă... cu dragoste... (se emoționează și imediat revine) Pe ea cum o cheamă? El 1: (mai mult spre sine) N-are importanță... numele ei a dispărut... ea însăși a dispărut... s-a dizolvat în iubire... Ea e iubire. Atît. Ea 2
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
scrisori, apoi le mototolește și le aruncă; deschide niște sertare, realizează că-i lipsesc manuscrise; intră în panică de parcă cel care le-a luat s-ar afla acum în casă; cu multă precauție formează un număr de telefon) Alo... (în șoaptă) eu sînt... da' vorbește încet... și eu... da... 12. TABLOUL VIII Omagiu lui Bulat Okudjava* (O pompă de benzină; o bară metalică susținută de doi piloni; Ea 1, deja venită, se plimbă calm, privește pompa, apasă pe o manetă care
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ea 1: (cu un început de energie) Eu cred că te-a dereglat pe tine. Și pe mine. Și iubirea noastră. El 1: Te iubesc. Ea 1: Nu înțeleg ce spui! El 1: (după ce privește atent în toate părțile; în șoaptă) Te iubesc. Ea 1: (izbucnind, aruncă basca și ochelarii) Să taci! Să taci! Să nu mai spui vorbele astea. Să nu le mai spui, auzi! Pentru că au murit, înțelegi? Au murit de spaimă și umilință prin toate cotloanele orașului... în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mea, că iubirea nu-ți este conferită ca o decorație, ca o diplomă de onoare, că nu ți-o dă nici un principiu, nici o lege și că, deci, nu ți-o poate retrage. (Ea 2, îi face semn să vorbească în șoaptă, ceea ce și face) Ea era împrejurarea care mă făcea unic, apt de a mă bucura și de a suferi, era speranța fără speranță, căutarea neîntreruptă a ceea ce ai găsit... Și asta a venit tocmai atunci cînd noi, ai spus-o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bucăți de trecut, de amintiri somnolente ambalate în staniol coclit. Ăsta era răul cel mare. Și mai mare decît acesta, sentimentul nostru că e bine așa. Te rog să nu spui nimic și mai ales să nu plîngi. (renunțînd la șoaptă; El n, apare la geam; stă liniștit și ascultă) Ultimele linii ale acestui desen chinuit vin una spre alta, iar acolo unde se ciocnesc sînt eu, cel care nu e în stare să renunțe nici la ea, nici la tine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
presată de nevoia unui răspuns) Da... e marți... Doctorul:...Absolut... e marți sigur... Groparul: Ei, atunci eu am plecat... mă așteaptă "cumințeii"... le arăt pe unde trebuie s-o ia spre veșnicie și mă întorc. (intră în cort) Marieta: (în șoaptă) Of, Doamne, cu cine ți-ai găsit și tu să... În sfîrșit! Uite, ți-l prezint pe domnul doctor... veneam spre tine și... ne-am întîlnit... are și el niște morminte prin cimitir... i-am vorbit de tine și... (groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de pensia asta nenorocită ca de coada mîței! Și ideea lui Matei mi se pare nemaipomenită. Uite-l că vine. Costache: Eu îți spun că n-o să vrea... Marieta: E, n-o să vrea! (intră Matei) Matei: Unde-i?! Costache: (în șoaptă) În cort... încă mai doarme... Matei: La ora asta?! Băiatul ăsta se mai crede în socialism... Păi dacă o să doarmă atîta și cînd... Ehei, piața liberă nu iartă. Aici, somnul, dacă nu naște chiar monștri..., naște faliți...! Eu mă duc
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
capăt... și stă în cort... cu soiosul ăsta de gropar... Alt ratat! Matei: Eu mă duc să-l scol... Mai am o groază de treburi! (pe lîngă gardul cimitirului, intră Octav) Marieta: Ei, na! Noi credeam că doarme... vorbeam în șoaptă și el...! Matei: Păi vezi! Hărnicuț băiat! Și voi săpuneați că... da pe unde umbli, frate! Octav: L-am ajutat pe prietenul meu... am săpat o groapă... Are dreptate groparul... sapi, sapi și te podidesc tot felul de gînduri... da
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de aur. Matei: (după o pauză în care se privește în jur, înfricoșați) Măi Octave, tu nu numai că gîndești prea mult, dar tu și vorbești prea mult... și prea tare... Octav: Bine, atunci să vorbesc pe scurt și în șoaptă... (în șoaptă) E drept ca după o revoluție să vină la putere cei care au profitat de coșmarul comunist, care au trăit, foarte bine, Nea Matei, și care la o siestă mai semnau cîte o sentință două la zeci și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Matei: (după o pauză în care se privește în jur, înfricoșați) Măi Octave, tu nu numai că gîndești prea mult, dar tu și vorbești prea mult... și prea tare... Octav: Bine, atunci să vorbesc pe scurt și în șoaptă... (în șoaptă) E drept ca după o revoluție să vină la putere cei care au profitat de coșmarul comunist, care au trăit, foarte bine, Nea Matei, și care la o siestă mai semnau cîte o sentință două la zeci și zeci de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cum să nu te lași prins în capcană și să identifici vinovatul pe baza unor presupuneri, poate înșelătoare? Și cum să uiți acea spaimă a supravegherii de care era cuprinsă brusc mama când, pe o plajă normandă, îmi povestea în șoaptă, cu o voce pe care spargerea valurilor la țărm o făcea și mai de neauzit, despre nebuniile megalomane ale unui Ceaușescu prins în vârtejul delirului său? Mama se temea și în Franța de urechea unui turnător, puterea sădise înlăuntrul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și neprotector. Lipsite de orice apărare, înspăimântate de orice eventuală intruziune în propria lor viață, victimele trăiesc într-o continuă stare de panică. Iată de ce, ca să reluăm titlul cărții lui Stelian Tănase ce analizează acest simptom, „acasă se vorbește în șoaptă”. Fiecare se gândește cum să inventeze o soluție, o portiță de scăpare, cum să evite, să ocolească, să se țină cât mai departe, să scape de amenințările văzute și nevăzute ce vin din partea neîncetatei supravegheri. Toate acestea generează adevărate nevroze
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Graça dos: Le Spectacle dénaturé, le théâtre portugais sous le règne de Salazar, 1933-1968, Paris, Ed. CNRS, 2002. SENELLART, Michel: Les Arts de gouverner, Paris, Le Seuil, 1995; în versiunea românească: București, Meridiane, 1998. TĂNASE, Stelian, Acasă se vorbește în șoaptă, București, Compania, 2002. VEBLEN, Thorstein: Théorie de la classe de loisir, trad. Louis Evrard, Paris, Gallimard, 1978. WHITAKER, Reg: Tous fliqués! La vie privée sous surveillance, Paris, Denoël, 2001. Piese de teatru AROUT, Gabriel: „Oui”, Paris, L’Avant-Scène théâtre, nr. 627
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
stă ca o statuie puternică, contemplând scena într-o tăcere prevestitoare. Iar mama așezată cu copilul are acum deasupra capului o mulțime zgomotoasă, personajul lui Iosif aplecându-se înapoi și întinzând urechea spre a asculta fiecare idee sceptică spusă în șoaptă de prietenul său și soldatul înarmat părând să înfigă brutal sulița în capul Fecioarei. Avem din nou sub privire o scenă lumească de un adânc simbolism datorită aparenței de pe suprafața frontală care rămâne, la urma urmei, spațiul familiar al ambianței
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
consecința unui timp desfășurat în flux continuu, circular, în care oamenii apar și dispar învăluiți într-o lumină difuză, unde sentimentul de liniște creează mediul propice comunicării cu strămoșii: "Ce liniște-i aici de aceea poate/ Când sărut iarba aud șoapte/ Venind demult/ Aceste păduri care se întorc din iarnă cântând/ Leagănă în arbori întreaga mea viață". Insistăm asupra acestui volum, pentru că el constituie un pas înainte în diversificarea poeziei, în întoarcerea ei la vechile unelte. Începe acum să se îmbogățească
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]