KorAP: Find »[drukola/base=acuma & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...280 281 282 ...339 >

8,468 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

că i-am golit moșului curtea și i-am rupt Încuietorile și ne-am mai căcat la capu’ lui pe birou’ ăla. — Da’ cine l-a omorât pe moșu'?! E foarte contrariat văr-miu și mă cam calcă pe nervi. Acuma chiar aș vrea să-l țin de gură. În sfârșit a adus asta cârnații și porțiile de varză cu ciolan și parcă aș simți nevoia să-mi tihnească și mie. Gâfâie Laur peste farfurii ca-n delirul unui orgasm nesfârșit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
depărtare, pe jumătate Întoarsă spre ușă, gata să iasă și să cheme numaidecât pe cine i-o face ordine aici. Dintr-un pas Andrei a fost lângă ea și o cuprinse protector cu mâna pe după umeri și vă plătim, domniță, acuma pe loc vă plătim farfuria și sticlele și curățăm tot de pe-aici și plecăm, la care ea, că dacă sunteți beți și-mi faceți belele, numaidecât chem miliția. În rest le avem pe toate. Asta ne mai lipsea, de vreme ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
materie nu cu mult mai luminat decât nerodul de Andrei, care uite-l că tot nu se dumirește: Păi cum dracu’, sfinte Dumnezeule, că ăla când te făceai că pui mâna pe el se strâmba de-ai fi zis că acuma o ia la fugă. Păi cu labele tale alea jegoase, oooaaaag... Laur scoate limba de un cot. Chiar te fac să vomiți mâinile părințelului, iar Viorel era o fetiță drăguță și fină, care ce să vă mai spun când m-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-nțepenesc dacă v-oi minți, eh, ce știți voi? Andrei părea să-și accepte resemnat ignoranța. Nu știuse, habar n-a avut, toată povestea asta alunecase pe lângă el aiurea, fără să fie În stare să tragă vreun folos de pe urma ei. Acuma nu mai are nici o importanță. Faptu-i consumat. — O să luăm un tramvai de-aici, spuse. Traversasem podul și ajunsesem Într-o stație de tramvai. Îl simțeam suspectându-l pe Laur că prea o umflă din cale-afară, dacă nu cumva o fi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Laur. N-aș fi spus că nu exagerează, asta-i În firea lucrurilor, dar nu până Într-atât Încât să-ți pui mintea cu el și să-l iei la bani mărunți și să-l anchetezi cum face prostu’ ăsta: acuma pe cinstite, Laure, de câte ori i-ai tras-o lu’ Viorel? Că io descărcam la fiare cu tine-n hangar și băteam la tuburi, ca să aud acuma că-n timpu’ ăla tu de fapt te țineai de nebunii la Hanul din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
să-l iei la bani mărunți și să-l anchetezi cum face prostu’ ăsta: acuma pe cinstite, Laure, de câte ori i-ai tras-o lu’ Viorel? Că io descărcam la fiare cu tine-n hangar și băteam la tuburi, ca să aud acuma că-n timpu’ ăla tu de fapt te țineai de nebunii la Hanul din Salcâmi și-n apartamentele lu’ moșu' din Drumul Taberei. De zeci și sute de ori, părințele, i-am făcut găoaza harcea-parcea. Luă În mână umflătura șlițului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
plecat tac-su mai devreme Într-o seară din Unitate și-a apărut cu mașina În urma lui și-a pus ochii pe mine și m-a dus unde avea el o cameră cu chirie, un hogeac prin Calea Moșilor... —Aaaa... Acuma vine Andrei de-acasă. Păi vezi că știi? Toată noaptea aia l-am frecat pe Viorel În găoază și m-a supt de m-a cocoșat până la ziuă. Nu știi că am ajuns În Unitate a doua zi după prânz

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
să-i dea lui. D-aia tăcea el ca prostu’ și nu zicea nici câr În fața lu’ tac-su și l-asculta cu gura căscată, că nu s-avea bine? Am zis și io așa, vere. Nu ne doare burta acuma de ei... După ce-ai plecat tu după Gilbert, s-au bătut Într-o zi ca chiorii. Au cumpărat Buceagul Unității și-au băgat o grămadă de bani În el să-l facă, În fine, i-a dat de cheltuială

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
eram vigilent Îmi lua gâtu’ acolo pe loc, futu-i morții-n gură de matahală. Și p-ormă n-am mai putut să m-apropii cu nici un chip de el și de gestiunea lui, prafu’ și pulberea să dea Dumnezeu... Acuma-mi dau io seama că special a făcut-o, ca să nu mai atârn de el și de bani, după ce i-am muncit ca prostu’ toată vara. Și nu doar să mă sperie, că la un caz de ceva mi-ar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
cu el ca să mă facă pe mine. Știa ea, da’ am zis că i-o pica bine să-i mai spun, și s-o fut În gură, c-a plâns de s-a omorât și și-a vândut chimonou’ și-acuma ce să-ți mai spun vere c-o duce greu de tot și Motănica și chiar că n-aș mai fi avut ce face acolo la ea. Am plecat, am luat-o de nebun aiurea prin oraș, am zis că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
la percheziție corporală... Da’ de când Îl știe ea pe Andrei? De vreo doi ani numai. Altădată venea mai des, pe urmă a venit mai rar, da, e o grămadă de drum și o grămadă de bani dă pe teren, și-acuma are treabă cu Pepino. Toată lumea care trece pe aici are treabă cu Pepino. O urmăresc avid, În timp ce Laur se uită În tavan cu ochii Întredeschiși și nu spune nimic, ceea ce Înseamnă că iar l-a prins oboseala, dacă nu chiar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
să-i spună ce poamă ține la ușă? Ba iar e bine: Andrei a luat un kilogram de cârnați Bicaz și patru pâini, două jumătăți de rom și o pungă cu dropsuri pentru Florinel. Nici că se poate mai bine, acuma vine și Pepino de la lucru cu foamea după el și mănâncă și ne duce la văr-su, și cine știe dacă ne-om mai strânge vreodată aici? E ca o masă de adio. Parcă-mi pare rău. Prea scurt a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
lei, vere, ie buni și ăia, fără ei ce te-ai face că nimenea nu-ți dă pă râs nici fiertura asta de cartofi care-a salvat omenirea În vremuri grele și la o adică ne salvează și pe noi acuma. Parcă s-ar fi Încurajat de unul singur văru' Laur, n-aveam decât să aștept până s-o dezumfla tot de unul singur, dar poate apare dobitocul ăla de Pepino Între timp. După ce pleca Andrei să-și facă traseul pe la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dar acolo era Întuneric și opriseră apa de la robinetele de pe coloană ca să se asigure că nu-i inundă pe cei de dedesubt. Pepino ăla, vai de steaua lor, nu-mi prea venea să cred că lucrează la o centrală termică. Acuma dacă-i luasem locul, s-ar fi cuvenit să-mi aduc aminte că mă ocupasem și eu cândva cu ceva asemănător, pe când locuiam În demisolul meu din Bariera Vergului. N-aveam În sarcină decât asigurarea apei calde și apei reci

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și robineți. Mă și plăteau pentru astfel de servicii, iar pe de altă parte nu-mi dădea mâna să-i refuz de vreme ce tot din banii lor se chema că-mi acopăr chiria și Întreținerea. Cine știe ce-o mai fi acuma pe-acolo și cine mi-o fi luat locul? Am dispărut la fel ca Pepino, atâta că Pepino e cm n-ar fi trecut niciodată pe-aici. Un damf de părăsire și paragină plutește prin tot țarcul ăsta, măcar că noi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
care a greșit și-și primește pedeapsa Într-un avânt masochist ce pare să-i fi paralizat auzul și Înțelegerea, dar În sfârșit realizează. Iese Închizând ușa cu grijă În urmă, În timp ce părințelul se văicărește: — D-ăsta ne arde nouă acuma, Relule? Tocmai acum, când să ne vedem rezolvați? — Tocmai că nu ne arde, și el vine grămadă pe capu’ nostru. — Păi ce treabă are? Ce vină are el? Când ți-am spus să-l lăsăm În tren, tu nu și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Începând cu ce oră? La ce oră din noapte o scoală el pe mută de lângă Laur, fir-ar ea a dracului de putoare, dar asta nu mai avea importanță, de vreme ceea Îl buzunărise, pusă la cale de Laur, iar acuma ne uităm lung după trenuri și ne uităm unul la altul ca niște dobitoci ce suntem. Da’ poate or fi prin oraș și hai să-i căutăm, atâta mai putea să dea din părințelul Andrei, vechiul meu tovarăș de baros

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
amândoi, așa mai c-ar fi mers. Hansi se ridică și-și scutură blugii de firimituri de pâine prin farfuriile cu zgârciuri de splină și bojoc amestecate cu scrum și mucuri de țigară, răsfirate de-a lungul culoarului dintre saltele. Acuma-l văd că-i mai Înalt cu cel puțin un cap decât oricare dintre noi și de două ori mai spătos decât mi s-a părut stând pe saltea. Mișcările lui emană o agilitate relaxată și par a se Încetini

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și atât, ca să avem pe ce... - Cinci mii de căciulă, făcu Hansi, iar de-acum era limpede, aveam pe ce, măcar că nu mai aveam cu ce, dar cât Îl știam pe Hansi lângă noi ne simțeam În deplină siguranță. - Și-acuma de ce nu stai jos, Hansi? Îi spun. Doar nu ne ia nimeni la goană. Parcă-l simțeam fremătând În bărcile lui de pantofi prăfuiți numărul cincizeci, gata să pășească peste graniță ca peste un răsad de grădină. - Banii, băieți, și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de cinci secunde interminabile arătă de zece ori mai bătut de soartă decât văru’ Laur. Masca asta se risipi și se volatiliză, dezvăluind o față radiind de bucurie și Încredere În sine și-n tovarășii săi. Da’ chiar dacă n-avem acuma pe moment, Hansi, o să ne iei pe datorie. O să-ți dăm câte zece mii de căciulă, o să ne Îndatorăm la tine până peste cap, da-ți vom plăti până la ultimu’ leuț... Hansi Îl măsura cu aceeași căutătură Împietrită și impenetrabilă cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
pretează Steluța la asemenea chestii. Pe aicea prin țarcul lui se perindă multă lume, cu zeci și sute de mii, dar nu s-a Întâmplat niciodată să se plângă cineva că i-a dispărut un leu barem. Ba uite că acuma s-a Întâmplat, dacă a avut-o pe scârba aia smolită lângă ea ca s-o ispitească. Aia e, că Steluța a căzut În abatere... mmmâânuu. În privința banilor, Pepino poate să pună mâna-n foc pentru Steluța. Și dacă s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
la drojdie d-aia Împuțită În el. Îi e sete, Îl arde pe beregată mai ceva ca pe Andrei, ori că de supărat ce e. A dat gata trei jumătăți, numai de când am venit noi. S-o fi lămurit de-acuma, și nici nu prea mai avem cu ce să-i facem capu’ mare. Am cam ostenit, da, uite acuma se face ziuă și Încă n-am căzut la o Înțelegere. Tăceam toți patru și poate că n-am mai fi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ori că de supărat ce e. A dat gata trei jumătăți, numai de când am venit noi. S-o fi lămurit de-acuma, și nici nu prea mai avem cu ce să-i facem capu’ mare. Am cam ostenit, da, uite acuma se face ziuă și Încă n-am căzut la o Înțelegere. Tăceam toți patru și poate că n-am mai fi avut mult până să adormim acolo-n cur pe saltele, cu sticlele și farfuriile pline cu scrum și chiștoace

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
zbiere cât putea ca să-l audă lumea, că vrem una-alta, mâncare și căldură și lumină și români nu fiți lași, da’ până seara i-au liniștit pe români. Au arestat vreo treizeci de inși și restu’ a fugit, și-acuma ce-o să fie... - Ce-o să fie? - Nu se știe, Hansi. Carol vorbise fără să se ferească de cei de la mesele din jur, dar acum se aplecă peste halbe și coborî glasul: Au arestat o grămadă, Hansi. I-au arestat pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Roșu și pe soră-sa, pe Vrabie și Melinte și Caragea... Astfel puneam țara la cale În birtul ăla din spatele gării Timișoara, la o halbă de bere și ascultându-l pe Carol șușotind că dacă nu dăm foc la țară acuma când e momentu’ și-apucă ăștia de ne Încalecă, o să fie vai și-amar de oasele noastre. Acum e pe viață și pe moarte. Scoase din mâneca gecii o șurubelniță pe care ne-o arătă acoperind-o cu mâna printre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]