12,550 matches
-
arderii biomasei nu se modifică raportul oxigen/bioxid de carbon, nici În cazul arderii hidrogenului nu se modifică raportul oxigen/apă. Mai mult, chiar dacă am arde un hidrogen exogen, adus cine știe de unde, produsul de ardere, apa, fiind lichid, deci neacumulându-se În atmosferă, nu va induce un fenomen nociv similar efectului de seră datorat bioxidului de carbon rezultat din combustibilii fosili, aduși din alte vremuri, deci tot exogeni. Pe scurt, hidrogenul e un combustibil curat, compatibil ecologic. Să-i Întocmim
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
melasei și distilarea etanolului folosind tocmai tulpinile stoarse drept combustibil elimină ambele surse de poluare. Brazilia a făcut și al doilea pas, adică constituirea de plantații energetice, deci cultivarea trestiei de zahăr anume pentru asta. Și, pentru că orice plantă ce acumulează substanță de rezervă, pe care noi o folosim În fermentare, În unele organe: tuberculi, tulpini, rădăcini, fructe, produce inevitabil o mare cantitate - chiar mai mare - de biomasă, să-i spunem inutilă tehnologic, precum frunzele, Brazilia a făcut și al treilea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
miliarde de tone de biomasă. Acolo, dacă există condiții de izolare, cum este cazul Mării Negre, cadavrele vor ajunge, peste multe milioane de ani, petrol, evident cu sulf. Și, oricât de incredibil ar părea, aceeași soartă o au și pesticidele care, acumulate de alge și moluște, care le concentrează chiar de 40.000 de ori, ajung, odată cu moartea organismelor, tot În detritusul submarin. Culmea e că În Brazilia există o albină, Eufriesia purpurata, care consideră DDT-ul drept o delicatesă și-l
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adâncă Înțelegere; nivelul negentropiei lor e mai puțin evident decât cel al vieții. Orice formă de viață, cea mai umilă plantă ori animal, păpădia ori albăstrița ori sclipirea metalică și multicoloră a gușterului din iarbă, nu sunt altceva decât negentropia acumulată de ele, În raport cu entropia mediului golaș. Își poate imagina cineva muntele altfel decât acoperit de păduri? Dar, nu numai lumea vie, dar și cea pe care noi, desigur superficial, o numim moartă, a mineralelor, poate fi pragmatizată, de fapt revelându
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
e abia o celulă primordială - zigotul - și până ce uzura face ca esența - unii i-ar spune suflet; eu o găsesc cu mult mai complexă și, mai mult, supusă la rândul ei unei evoluții - ca esența deci, să abandoneze trupul, omul acumulează, evident din pământ. Lăsând deoparte cele două treimi pe care le reprezintă apa, restul: carbon, hidrogen, oxigen, azot, calciu, sulf, sodiu, potasiu, magneziu, fier, clor, fluor, ca să enumăr doar elementele ma-jore, le ia, prin intermediului plantelor, dar și al animalelor
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și fructificarea vor cere multă energie. Cartoful va apela la o polimerizare avansată, formând amidonul, tot pentru la anul când, din fiecare tubercul mai precis mugure al acestuia, va răsări o altă plantă. Cerealele, care nu se Înmulțesc vegetativ, vor acumula tot amidon, dar În semințe, ca rezervă pentru urmași. Plantele perene, ca pomii, Îl depozitează În tulpină și rădăcină; e premisa faptului remarcat de oricine: pomii Înfloresc Înainte de a da frunza, În baza acestei rezerve energetice. Necesitatea rezervei tactice, pentru
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Înainte de a da frunza, În baza acestei rezerve energetice. Necesitatea rezervei tactice, pentru sine Însuși, e veche și a evoluat ținând seama de evoluția spre oxidant a mediului. Chiar o plantă inferioară - rog acum pe zoologi să mă ierte - Euglena, acumulează un polimer al glucozei - paramilonul - printr’o polimerizare deloc avansată; ca atare, substanța de rezervă e Încă reducătoare, dar În echilibru cu mediul reducător În care Euglena a apărut. Lichenii, mai recenți, acumulează lichenina, un polimer mai avansat, mai aproape de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acum pe zoologi să mă ierte - Euglena, acumulează un polimer al glucozei - paramilonul - printr’o polimerizare deloc avansată; ca atare, substanța de rezervă e Încă reducătoare, dar În echilibru cu mediul reducător În care Euglena a apărut. Lichenii, mai recenți, acumulează lichenina, un polimer mai avansat, mai aproape de neutru, ce prefigurează deja amidonul, neutru, caracteristic plantelor superioare, obligate la un echilibru cu un mediu devenit Între timp oxidant. Evident, odată cu evoluția spre polimeri mai mari a fost necesară și evoluția “cheii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ea a devenit o enzimă, amilaza. Și tot prin evoluție, plantele au ajuns la concluzia că ar trebui să ofere un tribut animalelor, pentru a-și asigura rezervele. Și, fiind puțin șmechere, le-au oferit ceva diferit de ceea ce se acumulează pentru ele Însele; o scurtă paranteză: porumbul s’a răspândit la noi pentru că turcilor le plăcea doar grâul. Aceste substanțe de rezervă, destinate restului biocenozei, deci cu rol strategic, sunt reducătoare, dulci și tentante, iar plantele le oferă În fructe
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a plantei, furând “cheia cămării”, adică sintetizându-și amilaza, enzima care transformă amidonul În glucoză. Și astfel, granița dintre rezerva tactică și cea strategică devine, odată cu evoluția, tot mai transparentă; mai mult, ea se mută În domeniul morfologic. Exemplu: varza acumulează pentru anul următor substanța de rezervă tactică În cotor, adică În tulpină, dar și În frunzele modificate ce alcătuiesc căpățâna; iarna, iepurii și nu numai ei, vor ronțăi căpățâna, dar cotorul va supraviețui În folosul plantei. Deplasarea graniței din domeniul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
căpățâna; iarna, iepurii și nu numai ei, vor ronțăi căpățâna, dar cotorul va supraviețui În folosul plantei. Deplasarea graniței din domeniul chimic, adică structuri chimice diferite ale substanței tactice, respectiv strategice, În domeniul biologic, adică organe diferite În care se acumulează substanța tactică, respectiv strategică, această deplasare de graniță deci, a indus mari asemănări Între substanța de rezervă a plantei, respectiv a animalului. Mai concret, cu cât planta e mai evoluată, cu atât o parte mai mare a amidonului este prezentă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cu atât o parte mai mare a amidonului este prezentă sub forma amilopectinei, un polimer puternic ramificat, care seamănă ca două picături de apă cu glicogenul, substanța de rezervă a animalului, de asemenea superior, pe care acesta din urmă o acumulează În mușchi, dar mai ales În ficat, unde ajunge chiar la o cincime. Singura deosebire marcantă Între amilopectina plantei și glicogenul animalului e mărimea: glicogenul are o moleculă de vreo patru ori mai mare. Cu alte cuvinte, planta produce o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
iar sponsorii au grijă de asta, cedând o parte din profitul lor. À propos de cele spuse În capitolul precedent: protecția mediului e posibilă numai limitând profitul, a cărui sursă nu-i altceva decât degradarea mediului. Adică, faptul de a acumula entropie scăzută, negentropie adică, adică Încă, profit, Înseamnă − pentru că nu există perpetuum mobile − creșterea entropiei În jurul acelui loc, adică degradare; iar asta Înseamnă În primul rând poluare. Voi reveni la asta. A existat și o aplicație pe teren, spre Câmpina
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
natură nimic nu e fără sens. Ca de exemplu, vreo știre anunțând că În carnea pinguinilor s’a găsit DDT, deși pe acolo nu s’a utilizat niciodată așa ceva. Dar să vedem despre ce-i vorba. Într’adevăr, multe organisme acumulează DDT-ul. Un exemplu, dat nu demult, e acea albină, Eufriesia purpurata, care chiar Îl caută. Prototipul miriadei de incinte minuscule ce pot realiza epurarea de care aminteam mai Înainte, algele marine, Îl acumulează În celula lor În concentrație de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
-i vorba. Într’adevăr, multe organisme acumulează DDT-ul. Un exemplu, dat nu demult, e acea albină, Eufriesia purpurata, care chiar Îl caută. Prototipul miriadei de incinte minuscule ce pot realiza epurarea de care aminteam mai Înainte, algele marine, Îl acumulează În celula lor În concentrație de chiar 40.000 de ori mai mare decât există În jur. El se transmite apoi, concentrându-se chiar, de-a lungul lanțului trofic. Dar patetismul trebuie să se oprească aici, pentru că nu toate organismele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
materia vie nu e alcătuită propriu-zis din elemente, cât din anumite amestecuri, din anumiți izotopi. Plantele sunt capabile a selecta, din ceea ce le oferă mediul, izotopul pe care-l doresc. Exemple? Azotul din Îngrășămintele chimice este izotopul 14. Dar plantele acumulează preponderent izotopul 15! Cu carbonul treaba e Încă mai complicată: unele plante acumulează carbonul 12, altele pe cel 13! E ușor de imaginat că a copia un principiu activ, Înlocuind azotul 15 cu azotul 14, nu e ceea ce ar fi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
anumiți izotopi. Plantele sunt capabile a selecta, din ceea ce le oferă mediul, izotopul pe care-l doresc. Exemple? Azotul din Îngrășămintele chimice este izotopul 14. Dar plantele acumulează preponderent izotopul 15! Cu carbonul treaba e Încă mai complicată: unele plante acumulează carbonul 12, altele pe cel 13! E ușor de imaginat că a copia un principiu activ, Înlocuind azotul 15 cu azotul 14, nu e ceea ce ar fi de dorit. Câtă vreme animalul este incapabil a face selecția izotopică, depinzând deci
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În timp. Într’o așezare umană, mai ales Într’un oraș, intră mai puțină valoare decât iese prin produsele sale. Dar intră mai mult material decât iese. Este evident că diferența o constituie deșeurile. Ce se Întâmplă cu ele? Se acumulează pe teritoriul așezării, ca deșeuri ori dărâmăturile caselor, astfel Încât, Încetul cu Încetul, terenul se Înalță: Ierihonul de astăzi e un oraș așezat pe un deal care nu-i altceva decât dărâmăturile acumulate vreo 7 milenii, iar Orientul apropiat e plin
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
constituie deșeurile. Ce se Întâmplă cu ele? Se acumulează pe teritoriul așezării, ca deșeuri ori dărâmăturile caselor, astfel Încât, Încetul cu Încetul, terenul se Înalță: Ierihonul de astăzi e un oraș așezat pe un deal care nu-i altceva decât dărâmăturile acumulate vreo 7 milenii, iar Orientul apropiat e plin de astfel de dealuri artificiale. Ritmul de Înălțare a terenului orașelor, de altfel un fenomen general, s’a accentuat odată cu, hai să-i spunem, industrializarea proprie antichității, mai precis odată cu utilizarea cărămizii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
astăzi, cu un alt exemplu, care arată, la fel, că civilizația, Însemnând o creștere a ordinii În interiorul societății umane, impune, În compensare, creșterea dezordinii, adică degradarea, În exterior, adică În mediu. Un animal, și la fel omul primitiv, nu poate acumula valoare, spuneți-i energie, pe termen lung, mai mult, s’o care după el pe unde umblă. El este asemenea unei armate care se aprovizionează pe plan local. Civilizația a oferit omului posibilitatea de a o face. Dar, pentru a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adică a mai bine de o treime din omenire. Ele ne asezonează hrana, protejându-ne și sănătatea - ceapa și usturoiul. Ele dau, contrar aparenței specifice Europei, zahărul, de altfel descoperit de om În trestia de zahăr, plantă perenă ce-l acumulează În tulpina sa. Tot ele, mai precis palmierii, oferă uleiuri, fructe, fibre și hârtie, iar bambusul chiar lemn deosebit de rezistent și cu un ritm de creștere de invidiat. Tot ele asigură furajul pentru animalele noastre, chiar și pentru vacile nebune
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
oricum are loc. Dar unde se duce diferența de negentropie, căci trebuie să existe o lege a conservării ei, cum este și pentru energie. Aș Îndrăzni să spun că ea, diferența de negentropie din domeniul material discutat până acum, se acumulează Într’altul, informațional, spiritual, al Universului, domeniul pe care-l văd ca o etapă viitoare a evoluției acestei lumi. Și aici, omul pare a fi o unealtă, căci doar el duce și o viață spirituală. Un exemplu e chiar sărbătoarea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
e vorba de ciuperci. Dar Îmi permit o paranteză. Însă din antichitate, lumea vie a fost Împărțită În plante și animale, numele Însuși arătându-le pe primele fixe, iar pe celelalte mobile. Treaba, perpetuată din motive didactice până astăzi, a acumulat destule excepții, cum ar fi o mulțime de animale marine fixe și culmea, cu denumire de plante, precum castravetele de mare, dar și Încadrarea Între plante a bacteriilor descoperite Între timp. Unele confuzii de acest gen au stârnit chiar hazul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
chimică exclude pericolul de supraîncălzire, asigurând condițiile constante, optime funcției acestei părți expuse a organismului. Nu-mi mai rămâne decât să subliniez că această substanță, melanina, apropie ciuperca mai mult de animal decât de plantă. Și Încă un argument: ciupercile acumulează ca substanță de rezervă nu amidon ca plantele, ci glicogen ca animalele. Poate nu degeaba, deși intuitiv, poporul a dat acestor organisme nume În care referințele la animale abundă: ureche, copită, limbă, creastă, barbă, buză, gheb, păstrăv, capră, vacă, șarpe
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
-o. Dar să revenim. E vorba În primul rând de modul de nutriție al omului care a evoluat de la hrana crudă la aceea gătită. În fond, despre ce e vorba? Ca orice animal, omul caută În hrană substanțele de rezervă acumulate de plantă ori alt animal. Ele, adică glucidele, acizii grași și aminoacizii, sunt păstrate ca derivați inaccesibili direct, anume amidon, grăsimi, respectiv proteine. E necesară deci, pentru utilizarea În metabolism, o prelucrare, o depolimerizare, lucru pe care-l face o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]