10,749 matches
-
dar pe alții i-a ajutat fără plată. Nu l-am văzut niciodată mai ocupat. Era momentul culminant al vieții sale∗. Anul 1944 a constituit o experiență care mi-a modelat întreaga viață. Aveam 14 ani, vârstă la care îl admiram enorm pe tatăl meu. Am adoptat și am aprofundat perspectiva sa asupra lumii întru totul. După cum am spus adesea, anul ocupației germane a constituit în mod ciudat o experiență pozitivă pentru mine. Ne confruntam cu un pericol de moarte și
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
persoană și fiecare societate își stabilesc propriile priorități. Eu știu exact care îmi sunt prioritățile. Opțiunea mea a fost să mă dedic adevărului. Nu trebuie neapărat să spun adevărul, dar vreau cel puțin să-l cunosc. Persoana pe care o admir cel mai mult este Andrei Saharov, specialistul rus în domeniul fizicii nucleare, care a insistat să-i spun adevărul, deși l-ar fi rănit. Aș dori să pot fi ca el, dar nu am tăria de caracter necesară. Adevărul poate
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
scopul respectiv. Acest lucru este valabil atât în cazul Fondului Monetar Internațional, cât și în cel al Fondului global pentru lupta împotriva SIDA, tuberculozei și malariei. Elementul-cheie este definirea adecvată a misiunii, alocarea resurselor și oferirea independenței necesare instituției respective. Admir enorm Fondul global pentru lupta împotriva SIDA, tuberculozei și malariei. Are o misiune bine definită și demnă de îndeplinit și utilizează multe metode similare cu cele ale fundațiilor mele. Nu are mulți angajați, acceptă propuneri atât din partea guvernelelor, cât și
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
la Săcălaz, descriu cel mai clar impactul acestui parteneriat la nivel internațional: „Este greu de exprimat în cuvinte ceea ce s-a realizat aici. Mă consider norocos pentru că pot fi un martor al dezvoltării serviciilor în beneficiul persoanelor cu dizabilități și admir nu doar Fundația « Pentru Voi», ci și guvernele român și olandez și, în mod special, Consiliul Local și Primăria din Timișoara pentru sprijinul acordat acestor proiecte”. Dă-mi o pauză! Informații despre programul de respite care al Societății Române Speranța
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
aici, mai unitar, tonul mai just și mai variat (are dreptate Șerban Cioculescu), demonstrația de idei mai strînsă, mai directă, talentul de a figura, de a alegoriza o idee morală e remarcabil. Talentul acela „Înalt, sever, concentrat”, pe care Îl admira N. Iorga. Ca să ne facem o idee despre sensibilitatea lirică a lui Grigore Alexandrescu trebuie să-i citim, totuși, și celelalte poeme. Aici transpare mai limpede, În ciuda limbajului mai impur și a prezenței stăruitoare a modelelor, felul lui de a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
farmecul lucrurilor, ca dulceața lor magică să vină și să cuprindă ființa poetului, În fine, pentru ca acest proces de drogare („răpire”) să se producă, trebuie ca vederea să pătrundă obiectele și să se uimească. A se-ncînta, a se uimi, a admira, a se-mbăta sînt verbele ce se repetă cel mai des În versurile lui Bolintineanu. În cîntul al III-lea din Conrad dăm peste un pasaj ce are drept temă Însăși tema privirii. Este unul din rarele momente, dacă nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nemișcat rămîi CÎnd arta Îți arată divina strălucire, Oricare-ar fi răceala și-adînca-ți nesimțire, Tu poți să vii aice, cît de nepăsător. Căci vei gusta tu Însuți un fermec răpitor. Vederea se Îmbată, se-ncîntă, se uimește, Nu știe ce s-admire, căci tot aici răpește. Și sufletul rămîne, o dată ce-am privit, Sub farmecile artii, aicea lănțuit, Sclavie mult mai dulce decît chiar libertatea!...” neliniște repede convertită Într-o plăcere fără margini. Angoasa nu-i făcută pentru Bolintineanu. Tristețea cea mai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În ideea de originalitate. Simțul proprietății este abolit. Retorica este proprietatea tuturor. Chiar și a acelora care o disprețuiesc. Teroarea exercitată Împotriva retoricii sfîrșește, ieri ca și azi, Într-o retorică a ternarei. Cazul poetului român este mai complicat. El admiră modelele fără să facă o teorie a poeziei. Folosește retorica fără să fie conștient de utilitatea ei. Bolintineanu este, Într-adevăr, exemplul cel mai elocvent al retorismului fără retorică. Poeții dinaintea și din timpul lui Încearcă să inventeze (adapteze) o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vastă și triumfală”, „nemărginit safir”, „cuib [de] smarald” etc. Admirația este totală, viziunea este feerică, nimic pe lume nu absoarbe mai bine gîndul și nu Încîntă mai mult ochiul ca schimbătoarea cîmpie lichidă: „O, mare, scumpă mie Eu vecinic te admir...”. Marea angajează un sentiment al plecării, al depărtării, acela ce duce spre ținutul visului: „lumea dorită” a Atlanticului, Asia frumoasă, India plină de minuni (Marea Mediterană). Ea are, În esență, o funcție decorativă și stimulatoare. Incită fantezia și facilitează poezia. Pe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pasiunii sale În marile decoruri ale naturii nu mai Încape discuție. S-ar putea obiecta că, În definitiv, și Gessner, Parny, Bartin. Leonard și, În genere, autorii „micilor poeme” din secolul al XVIII-lea cultivau peisajul grandios, frumosul sălbatic... Chăteaubriand admira pe Parny, iar Lamartine citea Încă pe Bertin și Parny... Conachi continuă o tradiție de acest fel, Însă, prin cîteva accente, se simte la el noul suflu al Veacului. Peisajul devine o expresie a pasiunii erotice și un agent de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
meu ceas; Îmi prerup aici cuvîntul și În voie-vă vă las, Că celui ce Înțelege, țînțaru-i e trîmbițar, Iar celui ce nu-nțelege, toate, surle-s În zadar.” Pann ironizează, Întîi, pe esteți sau, mă rog, pe snobii care admiră pînă la nebunie scrisul Îngorgonat. Meșteșugul adevărat se cunoaște, Însă, după „buna potrivire” și „stilul luminat”. Buna potrivire pare o anticipare a clarității, geometriei argheziene. Pann mai introduce două principii: cuviința și regula (retorica). Scrisul trebuie, dar, să urmeze buna-cuviință
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de a-și răscumpăra obârșia umilă. S-a lăudat chiar și în fața prietenilor apropiați că studiază ca un apucat deoarece vrea să-i copleșească pe ceilalalți, să-i facă să se simtă ridicoli, în timp ce el va să fie respectat și admirat. Preotul cel slăbănog are spume la gură când își sfârșește depoziția. Boșorogii din tribunal îl aprobau din cap tot timpul și-l încurajau să continue fără să șovăie. Totul fusese pregătit cu grijă: o rețea deasă de coincidențe, invenții, depoziții
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
rugat pe cineva să mi-o citească, am păstrat-o. Dacă ar fi fost adresată altcuiva, i-aș fi înmânat-o. Știți cine era Giordano Bruno? Tommaso mi-a spus că era un călugăr, ca și el. Iar el îl admira? La chestii de-astea nu mă pricep, mie dacă mi se pune în față un banc cu scule, cuțite, ciocan și cuie, sfoară și smoală, mă descurc, nu mă bag unde nu-mi fierbe oala, nu merg nici la cârciumă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se limpezea și putea astfel să se elibereze de mulțimea de idei și gânduri, de opere și proiecte plănuite în tăcere și în așteptare. Putea să scrie, în fine, chiar dacă nu pentru vreme lungă; cu complicitatea unor nobili ce-l admirau, i se îngăduia să aibă cele trebuincioase scrierii operelor elaborate mental ani în șir. Datorită lecturii scrierilor despre magie, se convinsese că poate evoca, între acele ziduri întunecoase, puterile iadului gata să-l ajute; mulți îi promiseseră să intervină în favoarea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
am putut să nu te recunosc, ochii mei de-acum nu mai sunt de aceeași vârstă cu inima. Cer iertare. Vorbiră de Baron, de cărțile citite, de acea călătorie la Cozenza la moartea lui Telesio. Cât de mult te-am admirat fra' Tommaso, aș fi vrut să te îmbrățișez atunci când am văzut că lumea amuțise în urma gestului tău. Cum să-mi explic prezența ta la Napoli? Ești cu tatăl tău? Da, și o să vină cât de curând să vină să te
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în tăcere sau în cântec liturgic, ceea ce de fapt nu este decât o așteptare înșelătoare. Te vor înhăța imediat ce te vei abate de la făgaș, altceva nu-ți pot spune, și nu-ți poate spune nici prietenul meu Rudolf care te admiră și mai tare decât mine. În cazul în care vrei să publici o operă despre Galilei, nu ai decât să mi-o trimiți în Germania și în câteva luni va fi editată. S-au salutat. Tommaso se întoarse la salteaua
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și era în grațiile guvernatorului, a dat peste Informarea aceea și a predat-o autorităților. Efectul a fost nul, deoarece de-acum se hotărâse eliberarea dominicanului restituindu-i-se demnitatea și onoarea. Părinte Tommaso, ți-am citit cărțile și te admir cu mândria celui ce s-a născut în același sat cu tine. Mă numesc Giambattista Contestabile, bunicul meu te știa și m-a educat în cultul operei tale care acum, sper, va fi citită de toată lumea. Nu a fost nevoie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și nu ți-ai fi dat seama, dacă n-ai fi privit cu băgare de seamă, că era, de fapt, o împletitură de speriat corbii. Petrache se apropie și avu pornirea ciudată de a mângâia calul. Îl bătu pe burtă, admirându-i, încă o dată, zveltețea crupei. Își trecu mâna peste bronzul neted, înverzit, de sub muchia șeii. Își coborî privirile spre gleznele înfipte în pământ și încremeni. Rămase nătâng câteva clipe, apoi se trase înapoi, privind când la cal, când la pardoseală
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
argintul. Compartimentele largi, canapelele plușate și pernele împodobite cu dantelă. Tăvile cu răcoritoare și dulciuri pe care, între două stații, controlorii le plimbau pentru femei și copii. Coridoarele cu ferestre mari, lucitoare ca oglinda. Și capetele bulucite la ferestre, să admire mulțimea pestriță de pe peron. Nerăbdarea cu care pasagerii așteptau apropierea gării lor vechi, ce era evenimentul întregii călătorii. Neastâmpărul care îi cuprindea brusc atunci când locomotiva anunța că orășelul e aproape. Exclamațiile de admirație pentru primirea fastuoasă pe care, fără a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nedelicateții, ar fi fost în stare să furnizeze date la darea în judecată a unui profesor, spre a-i lua catedra. Ioanide îl considera respingător, totuși nu-l brusca. Îi plăcea să-l privească din când în când, să-i admire, zicea el, perfecția abjecțiunii. Ceilalți n-aveau exact aceeași părere despre Gonzalv. Obiectivul Dan Bogdan, care își formula judecățile prin compilație, era impresionat de părerile a ceea ce numea el critica. Din moment ce specialiștii îl prețuiau, nu putea să-l treacă cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rezonabile, comunică asta la toți, pare convins." Ioanide, fire lucidă și foarte analitică, complica pe Dan Bogdan, al cărui suflet era mai elementar. Bogdan nu ironiza, zâmbetul lui trăda un efort muscular de a-și ascunde surpriza și incompetența. El admira din tot sufletul pe Ioanide (cînd îl admirau alții, rezistând mai mult la îndoiala altora), se temea totuși de a se pronunța înainte de a pricepe. Hieratismul gurii îi servea să câștige timp. Dan Bogdan schița acest gest chiar când n-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fire lucidă și foarte analitică, complica pe Dan Bogdan, al cărui suflet era mai elementar. Bogdan nu ironiza, zâmbetul lui trăda un efort muscular de a-și ascunde surpriza și incompetența. El admira din tot sufletul pe Ioanide (cînd îl admirau alții, rezistând mai mult la îndoiala altora), se temea totuși de a se pronunța înainte de a pricepe. Hieratismul gurii îi servea să câștige timp. Dan Bogdan schița acest gest chiar când n-avea nici o emoție intelectuală de înfruntat, automat și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
repede cu palmele peste capul depilat. Pentru ce fleac făcuse Dan Bogdan o vizită așa de solemnă, acceptând discuția asupra necesității de a se ridica domuri uriașe în București și despre efectul mozaicului bizantin pe superficii văruite? De fapt, îl admira. Își ocrotea atât de mult familia, fie și colaterală, încît pentru o pereche de ghete cerea audiență și pierdea câteva ore. Hazul întîmplării era altul. În timp ce Dan Bogdan solicita cu atâta umilitate un nimic, el, dacă i s-ar fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
conflict vizual cu arhitectul, și-ar fi compus o față complet inexpresivă. La ideea aceasta, entuziasmul pentru fluturi al lui Ioanide fu stricat. Nu sunt decât două atitudini posibile, decise arhitectul: ori a admite principiul totalei gratuități a naturii, a admira cu mine franc năvălirea fluturilor, ori a reproba estetismul și a se îngrijora de recolta livezilor. Ce vrea să zică această neutralitate? Refuz de a merge cu mine, intenție totdeodată de a mă mistifica, rămânând totuși pe poziția lui." Însă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
minim prin fotografie, așa cum obișnuia Ioanide. - Uite-ți casa, zise arhitectul. În culmea fericirii, exultând din toată fața, înduioșat de a face o bucurie postumă fostei sale neveste, Hagienuș sorbi cu ochii fotografia, apoi o trecu și celorlalți, care o admirară. Pomponescu însuși avu bunăvoința de a găsi proiectul foarte impresionant și de gust și felicită pe Hagienuș de achiziție. Însă Ioanide întinse, spre spaima bibliofilului, mâna să-și retragă desenul. - Banii! notifică el, și pe urmă. Hagienuș luă o față
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]